Rezistenta la antibiotice - cum poate fi prevenita

Rezistenta la antibiotice a devenit o problema pe plan mondial in ultimii ani, iar in tara noastra aceasta problema se acutizeaza de la an la an pentru ca majoritatea oamenilor iau antibiotic fara a primi recomandarea unui medic.

Se spune ca o prescriere corecta a unui antibiotic este premisa unui tratament eficient cu efecte adverse minime, iar o prescriptie incorecta poate reduce eficienta antibioticului sau chiar poate amplifica anumite efecte nedorite ale antibioticoterapiei.

Majoritatea optiunilor terapeutice in ceea ce priveste terapia cu un anumit antibiotic o decide medicul curant, iar daca medicul are o experienta si stie tintit ce sa recomande atunci efectele se vad imediat.

Rezistenta la antibiotice ramane minima deoarece nu este nevoie sa se recomande un alt antibiotic intr-o perioada scurta de timp deoarece microbul ce a determinat boala a fost eradicat in totalitate.

Principalele principii ale utilizarii judicioase a antibioticelor sunt:

1. Identificarea antibioticului activ pentru a limita efectul asupra florei colonizatoare din alte localizari.

2. Limitarea riscului de aparitie a dismicrobiozei are ca scop utilizarea antibioticului eficient si cu spectru cat mai ingust.

3. Dozele si ritmul de administrare trebuie sa fie optimizate in asa fel incat sa se tina cont de farmacocinetica si farmacodinamie.

4. Calea de administrare trebuie sa fie si ea adecvata (injectabil sau oral).

5. Decizia luata de catre medic daca tratamentul cu antibiotic se poate face la domiciliu sau daca este nevoie de o internare in spital in functie de gravitatea patologiei existente.

6. Monitorizarea eficientei si a toxicitatii antibioticoterapiei.

7. Utilizarea unor date speciale de microbiologie daca acestea sunt la dispozitie.

8. Administrarea antibioticelor pentru o durata minima necesara.

Exista diferite obstacole in calea aderentei prescriptorilor la diversele recomandari terapeutice existente, iar ghidurile terapeutice ar avea ca scop sa ofere suportul necesar luarii unei decizii terapeutice corecte, dar exista o multitudine de bariere in ceea ce priveste recomandarile acestora cum ar fi:

- insuficienta cunoastere a ghidurilor medicale
- imposibilitatea de a accesa in timp real continutul ghidurilor din varii motive
- neincrederea in ghiduri sau chiar in modul de elaborare al acestora
- opozitia pacientilor care cer de obicei acelasi antibiotic ca si data trecuta din simplul motiv ca le-a facut bine si ca au capatat incredere in medicament, insa medicii au datoria de a informa pacientul in ceea ce priveste folosirea abuziva a unui anumit tip de antibiotic
- lipsa de motivare a medicului in ceea ce priveste recomandarile sau recompensele date de anumite firme farmaceutice
- influenta companiilor farmaceutice ce incearca sa isi promoveze propriile medicamente

Daca aceste obstacole mentionate mai sus sunt indepartate sau evitate de catre medic dar si de catre pacient, tratamentul cu antibiotic poate reduce semnificativ riscul de recidive cu conditia obligatorie sa fie prescris si urmat corect timp de cateva zile atat cat zice medicul, fara a se depasi timpul de prescriere gandindu-ne ca daca mai luam o zi doua in plus ne facem mult mai bine, lucru total gresit.

Ineficienta terapeutica si cresterea costurilor se poate intampla in multe cazuri, ceea ce conduce la:

- prelungirea duratei de boala
- consultatii suplimentare sau spitalizare prelungita
- utilizarea antibioticelor de rezerva cu o toxicitate mai mare si un cost suplimentar crescut
- sensibilizarea pacientului si prelungirea timpului de recuperare

Rezistenta bacteriana la antibiotice poate fi legata de agentul etiologic al infectiei tratate cat si pentru alte specii ale florei colonizatoare. Aceasta rezistenta apare frecvent in cazul unei aderente partiale fata de aderenta completa sau lipsa totala fata de aderenta tratamentului.

Exista riscul tot mai mare ca pacientul sa pastreze antibioticul de la infectia trecuta pentru o viitoare posibila reacutizare si fara sa isi dea seama el singur contribuie la cresterea rezistentei antibioticelor.

Cantitatea de antibotic ramasa poate fi insuficienta, ineficienta pentru afectiunea curenta comparativ cu ceea ce a avut in trecut, ba mai mult nu i s-a stabilit un diagnostic, iar modul de administare poate fi incorect chiar daca se ia dupa schema veche, ceea ce atrage dupa sine alte complicatii uneori greu de indreptat.

Toate acele riscuri tin in primul rand de abaterea fata de tratamentul prescris iar principalele motive sunt:

- pacientul fie nu isi procura imediat medicamentul, fie nu si le cumpara pe motivul ca sunt prea scumpe;
- se intarzie initierea antibioticului, deoarece pacientul se simte mai bine;
- pacientul isi modifica intervalul orar de administrare ca sa nu se trezeasca noaptea sau sa nu fie prea dimineata;
- pacientul isi modifica singur dozele crezand ca daca creste doza isi revine mai repede sau daca o scade nu mai este asa toxic;
- pacientul intrerupe prematur tratamentul dupa 1-2 zile cand perioada minima este de 5 zile, iar acest lucru duce la repercursiuni si principalul “vinovat” in opinia pacientului este medicul pentru ca nu a prescris antibioticul “ideal”.

Cele trei reguli pe care un pacient ar fi bine sa le cunoasca sunt numite “regulile Sanson-Fisher” care spun:

1. Nici un pacient NU TREBUIE sa ia un anumit medicament oral mai mult de 3 ori pe zi mai ales in cazul antibioticelor.

2. Nici un pacient NU TREBUIE sa ia un medicament mai mult de 5 zile la rand mai ales pentru o afectiune acuta.

3. Nici un pacient nu urmeaza o medicatie ce duce la inrautatirea starii generale de sanatate.

Conform acestor reguli pacientul are dreptul sa cunoasca riscurile si beneficiile antibioticoterapiei, iar medicul are obligatia sa i le explice si sa decida ce antibiotic ii este potrivit afectiunii, cu conditia sa exista o relatie medic-pacient stabila, bazata pe incredere reciproca si o seriozitate din partea pacientului in ceea ce priveste respectarea tratamentului pana la capat conform schemei de tratament elaborata de medicul curant.