Pleurodinia epidemica sau boala Bornholm

Pleurodinia epidemica este o infectie virala contagioasa care produce simptome asemanatoare gripei, insotite de dureri la nivelul pieptului sau abdomenului. De asemenea, durerea poate sa para ca provine din plamani, dar in realitate este cauzata de inflamatia muschilor.

Stiintific, aceasta afectiune mai este cunoscuta si sub denumirile de mialgie epidemica sau boala Bornholm.

Manifestarile pleurodiniei incep sa apara la cateva zile dupa expunerea la virusul cauzal. In general, debutul este unul brusc, evolutia bolii durand doar cateva zile. Cu toate acestea, uneori, simptomele pot dura chiar si trei saptamani.

Principalul simptom al pleurodiniei epidemice este durerea severa in piept sau abdomenul superior. Aceasta durere apare adesea doar pe partea laterala a corpului, putand fi intermitenta, cu episoade care dureaza intre 15 si 30 de minute.

Durerea asociata pleurodiniei poate avea caracter de injunghiere si se poate agrava la inspirul profund, tuse sau miscare.

In multe cazuri, pacientul respira cu dificultate din cauza bolii, iar zona afectata este mult mai sensibila. La adulti, durerea toracica este mai frecventa, in timp ce durerea abdominala predomina la copii. In mod ocazional, durerea se poate extinde chiar si la brate.

Alte simptome ale pleurodiniei epidemice sunt reprezentate de:

- Febra;
- Tuse;
- Dureri de cap;
- Dureri de gat si spate;
- Dureri si crampe musculare.

Medicul trebuie informat intotdeauna cand apare o durere toracica brusca sau severa. Simptomele pleurodiniei sunt similare cu multe afectiuni ale inimii, precum pericardita, fiind extrem de importanta obtinerea unui diagnostic corect. Astfel, medicul poate oferi tratamentul corect de care un pacient are nevoie.

Boala Bornholm este o afectiune cauzata de cateva tipuri diferite de virusuri, precum:

- Virusul Coxsackie A – Tulpinile A1, 2, 4, 6, 9, 10, 16;
- Virusul Coxsackie B – Tulpinile B1, 2, 3, 4, 5;
- Echovirus – Tulpinile E1, 2, 3, 6, 7, 8, 11, 12, 14, 16, 19, 24, 25, 30.

Se considera ca aceste virusuri determina inflamatia muschilor de la nivelul abdomenului superior si toracelui, avand drept consecinta durerea caracteristica pleurodiniei.

Virusurile care provoaca pleurodinia epidemica fac parte din grupul enterovirusurilor. Virusurile din acest grup pot provoca alte numeroase boli, inclusiv poliomielita si boala mana-gura-picior.

De asemenea, aceste virusuri sunt extrem de contagioase, fiind raspandite cu usurinta de la o persoana la alta. Infectia poate fi captata prin urmatoarele moduri:

- Contactul cu fecalele sau secretiile nazale ale persoanei infectate;
- Atingerea unui obiect contaminat urmata de atingerea zonei fetei, inclusiv nasul si gura;
- Consumarea unor alimente sau bauturi contaminate;
- Inhalarea picaturilor eliminate de persoanele care tusesc sau stranuta.

Deoarece virusurile de acest tip se raspandesc usor de la o persoana la alta, focarele apar frecvent in mediile aglomerate, cum ar fi scolile si gradinitele. Majoritatea cazurilor apar in epidemii, dar boala poate sa apara si izolat, in cazuri sporadice.

Medicul poate diagnostica afectiunea pe baza simptomelor, mai ales daca exista un focar ce apare in zona in care persoana afectata se afla.

Totusi, deoarece simptomul principal al pleurodiniei este durerea in piept, pot fi necesare teste suplimentare pentru excluderea altor cauze potentiale, precum afectiunile cardiace sau pulmonare.

De asemenea, exista metode prin care se pot identifica virusurile cauzale.

Acestea includ culturile sau teste de sange pentru detectarea anticorpilor virali. Analizele de sange pot releva un numar crescut al polimorfonuclearelor, dar si valori mari ale creatininkinazei (CK).

Datorita severitatii durerii, se poate considera ca simptomele sunt produse de alte cauze. Diagnosticul diferential in cazul adultilor trebuie facut cu atacul de cord, iar in cazul copiilor cu apendicita, peritonita sau colicile.

Dupa diagnosticare, medicul va incerca sa amelioreze simptomele. Deoarece pleurodinia este o afectiune provocata de o infectie virala, aceasta nu poate fi tratata cu medicamente, precum antibioticele.

Pentru reducerea durerii pot fi administrate medicamente, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul. De asemenea, aplicarea unor pachete calde in regiunile dureroase poate reprezenta o metoda prin care durerea poate fi diminuata.

Trebuie cunoscut faptul ca aspirina nu trebuie administrata copiilor, deoarece aceasta poate produce o complicatie severa, numita sindrom Reye. Nou-nascutii sunt expusi unui risc extrem de crescut de a dezvolta complicatii grave din cauza pleurodiniei.

Daca exista suspiciunea ca un nou-nascut a fost expus virusului se recomanda tratamentul cu imunoglobulina. Aceasta contine anticorpi care ajuta la combaterea infectiei si la reducerea severitatii sale.

Majoritatea persoanelor fara alte afectiuni de sanatate se recupereaza complet dupa pleurodinie. De obicei, boala dureaza aproximativ 4-6 zile, dar poate ajunge si la cateva saptamani. In schimb, in cazul nou-nascutilor, boala poate fi severa daca nu se intervine rapid.

Complicatiile datorate pleurodiniei epidemice sunt rare, aparand in aproximativ 5-10% din cazuri, dar pot include:

- Tahicardie si aritmii;
- Pericardita sau miocardita – inflamatii la nivelul pericardului si miocardului;
- Meningita – poate provoca dureri de cap severe, febra inalta, rigiditate a gatului sau pierderea starii de constienta;
- Hepatita – inflamatia ficatului;
- Orhita – poate duce la inflamatie si o sensibilitate cronica in zona scrotului.

Desi este incert, exista unele studii care afirma ca pleurodinia poate fi implicata in debutul diabetului zaharat de tip I. De asemenea, atunci cand boala survine in timpul sarcinii exista riscul de avort spontan sau de nastere a unui fat neviabil.

In prezent nu exista vaccinare cu efecte impotriva virusurilor care provoaca pleurodinia. Totusi, infectia poate fi prevenita prin evitarea impartasirii obiectelor personale cu altcineva.

De asemenea, pastrarea unei igiene corespunzatoare prin spalarea frecventa a mainilor este extrem de importanta. Acest lucru trebuie facut mai ales in urmatoarele situatii:

- Dupa utilizarea toaletei sau schimbarea scutecelor;
- Inainte de a manca sau manipula alimente;
- Inainte de atingerea fetei, nasului sau gurii;
- Dupa folosirea mijloacelor de transport in comun.

Simpla spalare cu apa si sapun poate avea efectele dorite, dar atunci cand nu este posibila se pot folosi dezinfectantele de maini pe baza de alcool. Acestea se regasesc sub forma de gel sau spray si sunt usor de tinut la indemana.

Trebuie tinut cont ca cele mai multe astfel de infectii apar la persoanele cu varste mai mici de 30 de ani, in special ca parte a unor epidemii. Astfel, mersul in locuri aglomerate trebuie evitat de aceste persoane sau de cele cu o imunitate scazuta.

Pleurodiniaepidemica este o infectie virala ce produce un tablou clinic usor de confundat cu al altor afectiuni. In general, persoanele imunocompetente reusesc sa se recupereze complet dupa aceasta boala, dar copiii mici si femeile insarcinate au nevoie de supraveghere medicala imediata.

Fiind o infectie virala, tratamentele specifice nu exista, dar se face tot posibilul pentru ca simptomatologia bolii sa fie combatuta.