Oncocitomul renal, o tumora a rinichiului cu prognostic favorabil

Oncocitomul renal este o tumora benigna ce apare pe unul sau ambii rinichi.

Aceasta formatiune nu produce, de regula, simptome sau complicatii si astfel nu necesita tratament.

Medicii descopera deseori oncocitomul renal in timp ce fac investigatii pentru alta patologie.

Desi numele sugereaza o malignitate, toate cazurile de oncocitom sunt benigne si nu prezinta risc de transformare maligna.

Pana la 7% dintre formatiunile renale sunt oncocitoame.

De asemenea, pana la 13% din totalul de pacienti cu oncocitom renal au multiple astfel de tumori in ambii rinichi, producandu-se sindromul numit oncocitoza.

Oncocitomul renal poate aparea la orice varsta si afecteaza ambele sexe in mod egal, insa este diagnosticat cel mai frecvent la barbati de varsta adulta sau peste 60 de ani.

Aceasta tumora poate aparea izolat sau poate aparea in cadrul unor sindroame genetice precum sindromul Birt-Hogg-Dubé, o patologie ce creste incidenta chistelor renale, a tumorilor benigne renale, dar si a cancerului renal.

Problema principala pe care si-o pun multi pacienti cu oncocitom este daca exista sansa ca acesta sa devina malign.

Sansele ca acest lucru sa se intample sunt extrem de mici.

Totusi, unele studii au gasit situatii rare in care pacientii cu oncocitom renal, fara alt istoric de cancer, au fost diagnosticati cu forme de cancer renal.

In prezent cercetatorii considera ca oncocitomul este o tumora benigna si are risc nesemnificativ de malignizare.

Formatiunile tumorale renale trebuie in primul rand diferentiate de chisturile renale.

Un chist este un sac mic ce contine fluid, aer sau chiar material solid.

Tumorile, chiar daca sunt benigne, sunt formatiuni solide, parenchimatoase.

Ulterior diagnosticul oncocitomului trebuie facut in primul rand cu un carcinom renal, o tumora maligna invaziva.

Majoritatea formatiunilor benigne renale, precum oncocitomul, nu au cauze cunoscute.

Unii medici considera ca factorii genetici pot contribui, fiind responsabile cateva mutatii genetice ce apar imediat dupa nastere.

Astfel, nu de putine ori intalnim cazuri de oncocitom bilateral la mai multi membrii din aceeasi familie.

Oncocitomul si chiar oncocitoza fac parte din sindroame genetice bine cunoscute, precum sindromul Birt-Hogg-Dubé si scleroza tuberoasa.

Pana la momentul actual nu au fost identificati potentiali factori de risc care sa creasca sansele de dezvoltare a unui oncocitom.

O caracteristica a acestei tumori este numarul de cazuri asimptomatice cvasi-permanent.

Aproximativ 3 din 4 pacienti cu oncocitom nu au experimentat niciodata simptome si vor ramane in acest stadiu probabil pentru totdeauna.

In cazurile rare in care simptomele apar, acestea pot mima foarte fidel manifestarile unui cancer renal.

Astfel pacientii ce experimenteaza una sau mai multe dintre urmatoarele pot avea un oncocitom:

- Hematurie (prezenta de sange in urina)

- Durere in flancuri

- Aparitia unei tumefieri in loja lombara, unilateral sau bilateral, in regiunea unde se afla rinichiul si implicit oncocitomul

Aceste simptome pot fi de severitate variabila si se pot instala fie brusc, fie insidios.

Medicii descopera adesea un oncocitom renal atunci cand realizeaza teste imagistice cu alt scop, pentru a verifica prezenta altor patologii (ex: calculi renali).

Testele imagistice eficiente in identificarea unei tumori includ ecografia renala, RMN sau CT abdomino-pelvin.

Oncocitomul renal, precum si tumorile canceroase renale, arata similar pe testele imagistice.

Astfel diagnosticul nu poate fi stabilit doar in urma acestor examinari, fiind nevoie si de o biopsie renala.

Biopsia presupune prelevarea, cu ajutorul unui ac special, a unui fragment mic din tumora vizualizata imagistic.

Fragmentul de tesut tumoral este apoi analizat la microscop si se poate identifica tipul de tumora.

Biopsia renala reprezinta insa o procedura cu riscuri mari, in special hemoragice, din cauza vascularizatiei foarte bogate a rinichiului.

Astfel examenul histologic pe piesa tumorala se realizeaza de cele mai multe ori dupa operatia de rezectie, pe fragmentul tumoral indepartat.

Pana la 45% dintre tumorile renale biopsiate nu sunt maligne.

Oncocitomul renal ce nu produce simptome sau complicatii ar putea sa nu necesite tratament deloc.

Medicul va poate insa recomanda interventia chirurgicala si analiza histopatologica a tumorii in cazurile de dubiu de diagnostic.

Interventia chirurgicala de rezectie a oncocitomului se recomanda si in cazurile simptomatice.

Operatia in care este rezecata tumora si o parte din rinichi se numeste nefrectomie partiala.

Oncocitomul nu influenteaza abilitatea pacientilor de a trai o viata plina, activa.

Riscul de malignizare este extrem de mic, iar prognosticul si speranta de viata a acestor pacienti sunt in general similare cu ale populatiei generale.

Prognosticul difera in cazurile de afectiuni genetice ce includ si oncocitom.

Este important sa mergeti la medic cat mai curand daca experimentati simptome.

In cazul absentei acestora si in special daca aveti peste 65 de ani, mergeti la un control nefrologic periodic, anual sau o data la doi ani.

Daca sunteti deja diagnosicat cu o patologie genetica, urmati recomandarile medicului cu privire la consulturi si vizite medicale specializate.

Oncocitomul renal este o tumora renala benigna, fara potential de transformare maligna, ce cauzeaza rar manifestari clinice.

Medicii stabilesc deseori diagnosticul in cadrul unui consult de screening sau efectuat cu alt scop.

Interventia chirurgicala este insa deseori recomandata, fiind singura metoda sigura de diagnostic si diferentiere intre un oncocitom si o tumora renala maligna.

Discutati cu medicul dumneavoastra despre asocierea dintre oncocitom si alte patologii genetice.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22209-renal-oncocytoma
https://rarediseases.org/rare-diseases/renal-oncocytoma/