Fluorul din pasta de dinti - sanatos sau nu?

Fluorul este un mineral natural, adaugat in apa, alimente, dar si alte produse, precum pasta de dinti. Multe paste de dinti contin fluor, intrucat are beneficii evidente pentru dantura noastra. In cantitate prea mare poate avea anumite riscuri, insa de regula cantitatea din pasta de dinti nu ne afecteaza in mod negativ.

Pasta de dinti este, categoric, o componenta importanta a igienei orale. Avand atatea variante la dispozitie, alegerea unei paste de dinti poate deveni dificila.

Producatorii au inceput sa adauge fluor in pasta de dinti intrucat acesta contribuie la preventia tartrului dentar. Tartrul este un strat destul de subtire ce se depune progresiv pe suprafata dintilor, in principal in urma consumului de zahar. Acesta poate duce la aparitia cariilor si alte probleme dentare mai serioase.

Inafara fluorului, pastele de dinti contin urmatoarele ingrediente comune:
• Substante abrazive precum carbonatul de calciu sau fosfatul de calciu. Acestea au rol in indepartarea reziduurilor alimentare de pe dinti.
• Agenti de legatura ce ofera elasticitate si structura pastei de dinti.
• Umectanti precum glicerolul
• Conservanti, pentru a impiedica cresterea bacteriana
Fluorul este un mineral natural, gasit in mod obisnuit in sol, pietre, apa, dar si multe alimente.

Fluorul este o parte importanta in dezvoltarea danturii copiilor cu varsta sub 7 ani, intrucat ofera rezistena structurii dentare. Atat in randul copiilor cat si adultilor, acesta reduce producerea de acid cauzata de prezenta tartrului. In multe orase si tari din lume, autoritatile locale au decis adaugarea fluorului in apa potabila, ceea ce a demonstrat o reducere a degradarii dentare cu cel putin 25%.

Fluorul protejeaza dintii de degradare prin intarirea structurii dentare si reducerea producerii de acid. Dintii sunt protejati de procesul numit demineralizare, proces ce apare in momentul in care bacteriile, impreuna cu zaharul, incep sa produca acid ce erodeaza dintele.

Mai mult, fluorul promoveaza remineralizarea. Acest proces internalizeaza calciul si fosfatul in structura dintelui, formand o noua suprafata rezistenta la actiunea acida.

Prea mult fluor poate duce la fluoroza dentara. Fluoroza este o conditie in care culoarea naturala a dintilor se modifica. Aceasta discoloraie poate fi sub forma de pete albe sau brune.

Fluoroza apare de obicei la copiii la care dintii sunt in curs de dezvoltare, care inghit uneori pasta de dinti in loc sa o scuipe. Anii de dezvoltare a danturii sunt inainte de varsta de 8 ani.

Cele mai multe cazuri de fluoroza dentara sunt foarte usoare, pana la moderate. In cazurile moderate spre severe, care sunt destul de rare, apar modificari pigmentare mai evidente, pana la pete de culoare neagra.

Pana in ziua de astazi, s-au gasit anumite asocieri intre aportul de fluor si unele afectiuni. Acestea sunt:
• acnee
• probleme cardiovasculare, inclusiv hipertensiunea arteriala, insuficiena cardiaca si distrucie miocardica
• diabet
• pubertate precoce
• osteoartrita
• probleme cognitive, deficite neurologice
• disfunctie tiroidiana
• risc de otravire: desi se intampla foarte rar si pare de necrezut, intoxicatia cu fluor este posibila, cauzand probleme serioase si chiar deces. Simptome precum ameteala, voma, dureri de cap si dureri abdominale, sunt specifice pentru intoxicatia acuta cu fluor. Din acest motiv, ambalajele de pasta de dinti au etichete de avertizare pentru fluor.

Riscul de a ajunge la o cantitate prea mare de fluor, folosind paste de dinti ce contin fluor, este foarte mic. Riscul poate fi semnificativ doar in cazul copiilor, atunci cand inghit pasta de dinti din greseala.

Pentru a reduce riscul de fluoroza dentara a copiilor, parintii ar trebui sa:
• Supravegheze copiii sub varsta de 6 ani, descurajand inghitirea pastei de dinti
• Foloseasca o cantitate foarte mica de pasta de dinti, pentru copii
• Consulte un doctor sau un medic stomatolog in legatura cu folosirea pastei de dinti pentru copiii sub 2 ani.

Expunerea cronica la niveluri ridicate de fluor poate duce, in cazuri extreme, la fluoroza scheletala. In aceasta afectiune fluorul se acumuleaza in oase, cauzand amorteala si durere. In cele mai severe cazuri, ligamentele se pot calcifica, ducand la probleme de mobilitate. In mod tipic, aceasta este o problema ce apare in zonele cu niveluri ridicate de fluor in apa potabila.

Fluorul din pasta de dinti este, in mod normal, considerat sigur si fara riscuri semnificative. Totusi, trebuie sa fim constienti de aportul total de fluor din apa, mancare, ape de gura si paste de dinti.

Un studiu realizat in 2016 in Mexic, a demonstrat ca aportul crescut de fluor al femeilor insarcinate pot duce la abilitati cognitive reduse si deficite de invatare. Cercetatorii au masurat in cadrul studiului aportul de fluor pentru 300 de femei insarcinate si pentru copiii lor. Astfel, rezultatele studiului indica o asociere intre nivelul ridicat de fluor al mamelor cu un IQ mai scazut al copiilor.

Daca ingredientele sunt criteriul dupa care va alegeti pasta de dinti, iar dintre acestea in special fluorul, este alegerea dumneavoastra daca alegeti pasta de dinti fara fluor sau cu fluor. Aveti grija sa cunoasteti toate avantajele si dezavantajele.

Daca alegeti sa folositi pasta de dinti cu fluor, copiii pana la varsta de 3 ani ar trebui sa foloseasca pasta cu nivelul fluorului de 1000 parti pe milion (ppm). Oricine peste varsta de 3 ani ar trebui sa foloseasca pasta cu nivel de 1350-1500 ppm.

Pasta de dinti fara fluor este foarte eficienta in curatarea dintilor si asigurarea unei igiene orale bune, dar nu ofera rezistena si putere dintilor, spre deosebire de cea cu fluor.
Verificati compozitia pastei de dinti si consultati-va cu medicul stomatolog pentru alegerea unei paste potrivite, atat pentru dumneavoastra cat si pentru copilul dumneavoastra.

Fluorul este intalnit in apa, alimente si pasta de dinti, fiind un mineral benefic pentru organism si pentru dantura, pana la un punct. In cantitati mari, fluorul prezinta anumite riscuri, in special in cazul copiilor, care trebuie supravegheati la folosirea pastelor de dinti.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6727672/
https://www.medicalnewstoday.com/articles/154164