Fiziologia si patologia cresterii si dezvoltarii copiilor, cu Dr. Ivona Fronea, Medic primar endocrinologie

Endocrinopediatria este o specialitate care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul disfunctiilor hormonale ale copilului. Este importanta, deoarece afectiunile endocrinologice la copii, desi relativ rare raportat la patologia pediatrica in general, au rasunet sistemic, pot afecta cresterea si dezvoltarea copilului precum si metabolsimul acestuia . Unele dintre ele sunt intalnite in cadrul unor sindroame genetice .

In cele ce urmeaza sunt prezentate pe scurt cateva aspecte legate de fiziologia si patologia cresterii si dezvoltarii copiilor.

Cresterea incepe din viata intrauterina pornind de la zigot si ajungand la greutatea si lungimea normala pentru un copil nascut la termen. Aceasta dezvoltare este dependenta de nutrientii si oxigenul furnizate fatului de catre placenta, dar si de alti factori de crestere materni si fetali. Cea mai mare viteza de crestere se intalneste la fat.

Dupa nastere nou nascutul normal isi pastreaza tiparul de crestere accelerata, insa viteza de crestere scade o data cu inaintarea in varsta; exista cateva perioade caracterizate de salt statural: intre 1 an si jumatate si 3 ani; intre 4-8 ani si la pubertate. Intre 4 ani si debutul pubertar viteza de crestere in inaltime normala este de 5-6 cm/an.

Pubertatea debuteaza in mod normal la fete intre 8 si 13 ani; fetele au saltul statural pubertar la inceputul pubertatii, apoi se instaleaza dezvoltarea sanilor. La baieti pubertatea debuteaza intre 9 si 14 ani, dar ei au saltul statural pubertar la sfarsitul acestei perioade. Avand in vedere aceste diferente precum si factorii genetici se ajunge la o inaltime medie normala pentru caucazieni de 164 cm la femei si 178 cm la barbati.

Copiii nu cresc in inaltime constant ci in salturi, de aceea ar trebui masurati de catre medicul pediatru o data la 3-6 luni si nu mai des. Fiecare achizitie in inaltime este urmata de o crestere ponderala.

Cauzele de statura josa sau inalta sunt multiple, cele endocrinologice fiind cele mai putin frecvente.

Statura joasa se defineste ca o inaltime sub – 2 DS sub media pentru varsta si sex; iar statura inalta se defineste ca o inaltime peste +2 DS pentru varsta si sex. O deviatie standard reprezinta un numar diferit de centimetri la varste diferite, pentru genuri difeite. Doar medicul endocrinolog este cel care face aceste calcule si poate astfel stabili daca un copil are o inaltime normala sau patologica.

Greutatea la copii se raporteaza la inaltime folosind o formula de calcul pentru indice de masa corporala (IMC): un IMC sub percentila 3 reprezinta subponderalitate; un IMC intre percentila 3 si 85 este normal; un IMC intre percentila 85 si 97 reprezinta supraponderalitate, iar un IMC peste percentila 97 reprezinta obezitatea la copil.

Copiii supraponderali dar altfel sanatosi ar trebui sa fie si inalti, sa aiba o varsta osoasa inaintata fata de cea cronologica si sa intre la pubertate mai devreme decat cei normoponderali. Aceasta realitate este cauzata de leptina, o substanta secretata de adipocit, care inhiba centrul foamei si stimuleaza secretia de GnRH care la randul lui determina secretie de LH si FSH ceea ce duce la debutul pubertatii centrale.

Copiii grasi si scunzi sunt cei ce trebuie neaparat evaluati de medicul endocrinolog.

Hormonii care au rol in crestere sunt: GH ( hormonul de crestere), T3 (triiodotironina – hormon tiroidian) si estradiolul (implicat in saltul statural pubertar atat la fete cat si la baieti - la acestia din urma estradiolul rezulta din conversia periferica a testosteronului).

Cauzele endocrinologice de statura joasa sunt:

• deficitul de GH,
• hipotiroidismul,
• deficitul de vitamina D ,
• excesul de glucocorticoizi (sindromul Cushing),
• pseudohipoparatiroidismul,
• diabetul zaharat si diabetul insipid prost controlate.

Cauzele endocrinolgice de statura inalta sunt:

• excesul de GH – hormone de crestere (gigantismul),
• hipertiroidia,
• pubertatea precoce (paradoxul copilului inalt care ajunge sa fie un adult scund),
• copiii nascuti marcrosomi (ale caror mame au avut diabet zaharat gestational netratat)

Este de retinut ca aceste cauze endocrinolgice de statura patologica sunt mai rare decat cele pediatrice (sindroame genetice, malnutritia, boli cornice pecum astmul, insuficienta cardiaca, insuficienta renala cronica) si ca ar trebui excluse intai aceste cauze frecvente de statura patologica inainte ca pacientul sa fie trimis la endocrinolog.

Nu in ultimul rand este foarte important de retinut ca viteza de crestere ofera mai multe informatii despre patologia copilului decat o face inaltimea in sine: de exemplu un copil nascut din parinti inalti, care a avut un model de crestere normal pana la o varsta si s-a situat mereu la limita superioara a normalului pentru inaltime , dar care dezvolta un sindrom Cushing la un moment dat, va ramane o perioada normal din punct de vedere al inaltimii , dar cu viteza de crestere mult scazuta, astfel incat la un moment dat inaltimea lui va scadea sub -2DS pt varsta si sex. Folosind viteza de crestere, medicul endocrinolog poate observa ca este o problema cu acel copil inainte ca inaltimea lui sa devina patolgic mica. In aceasta ordine de idei este recomandat ca un copil sa fie masurat de medicul de familie sau medicul curant pediatru macar o data la 6 luni. Cu aceste date despre inaltime, putem calcula viteza de crestere. In cazul particular al sindromului Cushing primul aspect patologic este stoparea cresterii in inaltime si doar ulterior se instaleaza obezitatea si aspectul clinic clasic al acestei boli.

Greutatea mica si patolgica la copii este cea corespunzatoare unui IMC sub percentila 3. Chiar si atunci copiii pot creste normal. Subponderalitatea este de avut in vedere din punct de vedere endocrinologic doar atunci cand afecteaza cresterea in inaltime, in astfel de cazuri vorbim de malnutritie iar analizele copilului sunt modificate. Altfel, un copil slabut, cu analize normale, cu nivel suficient de vitamina D si mai ales cu o viteza de crestere normala, nu are indicatie de a primi suplimente alimentare, nici complexe de polivitamine si nu ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare pentru parinti atat timp cat au fost excluse cauzele pediatrice pt subponderabilitate .

Concluzii:

Copiii prea scunzi , prea inalti sau supraponderali ar trebui sa se prezinte la consult endocrinologic deoarece ar putea avea o patologie tiroidiana, hipofizara sau suprarenaliana. In anumite cazuri selectate , la copiii cu antecedente heredocolaterale de patologie tiroidiana, anual ar trebui efectuata o evaluare tiroidiana completa (analize si ecografie tiroidiana.)

De asemenea, copiii cu hipertensiune arteriala trebuie sa fie evaluati pentru cauze endocrinologice de hipertensiune secundara. Evaluarea completa a metabolismului fosfo-calcic care sa includa si dozarea de vitamina D este esentiala pentru copiii aflati in crestere (vitamina D fiind unii dintre factorii implicati in cresterea in inaltime) dar si pentru adolescenti ( achizitia de masa osoasa se produce pana in jurul varstei de 26 ani la fete si 30 ani la baieti si este dependenta de factori hormonali dar si de nivelul seric de vitamina D) si ar trebui efectuata anual.