Dioxinele, un real pericol pentru sanatate

Date cheie despre dioxina

Dioxinele sunt numite poluanti organici persistenti (POP), ceea ce inseamna ca dureaza mult timp pentru a se descompune odata ce sunt in mediu.
Dioxinele sunt foarte toxice si pot provoca cancer, probleme de reproducere si de dezvoltare, leziuni ale sistemului imunitar si pot interfera cu hormonii.
Dioxinele se gasesc in intreaga lume in mediu si se acumuleaza in lanturile trofice, concentrandu-se in principal in tesutul adipos al animalelor.
Peste 90% din expunerea umana tipica este estimata de EPA ca fiind prin aportul de grasimi animale, in principal carne, produse lactate, peste si crustacee.

Ce sunt dioxinele

Dioxinele sunt un grup de compusi chimici daunatori sanatatii, cu grad ridicat de toxicitate. Ele pot afecta imunitatea, reproducerea sau dezvoltarea organismului. De asemenea, ele pot afecta sistemul endocrin si pot duce la aparitia diabetului sau cancerului.Dioxinele exista pretutindeni in jurul nostru si apartin categoriei poluanti organici persistenti (POP), la fel ca pesticidele, furanii si bifenilii policlorurati, deoarece raman in mediul inconjurator pentru mai multi ani, fiind compusi chimici stabili care se descompun foarte lent. Ele produc efecte adverse semnificative care tulbura sanatatea populatiei si mediul inconjurator.

Sursele care pot produce dioxine pot fi naturale – vulcanii sau incendiile forestiere, dar in secolul XX nivelurile de dioxine au crescut semnificativ prin diverse activitati industriale, cum ar fi cele din industria chimica (producere de pesticide, erbicide sau alti compusi chimici), reciclarea produselor electronice, utilizarea produselor cu clor pentru inalbirea celulozei, arderea deseurilor industriale sau casnice, utilizarea combustibililor cum ar fi carbunii, lemnul sau petrolul. Fumatul de asemenea produce dioxine in aerul respirat. Compusii se acumuleaza in sol si creeaza sedimente, in timp ce apa, aerul si plantele contin niveluri scazute de dioxine care sunt transportate in alte locuri prin curenti de aer, prin organismele pestilor sau altor vietuitoare care le inghit din apa. In organismele animale ele sunt stocate in grasimi, astfel incat, prin consumul acestora, oamenii sunt expusi la riscul otravirii cu dioxine. Peste 90% din dioxinele care patrund in organismul oamenilor provin din consumul unor alimente precum lactatele, carnea, pestele sau scoicile. Totusi, statisticile sunt inselatoare, fiindca numai unele tari poseda un sistem de masurare si raportare a nivelului de dioxine, in timp ce in alte tari ele pot exista, dar nu sunt masurate si declarate, dupa cum precizeaza si Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Datorita industrializarii excesive din secolul XX, majoritatea oamenilor au in prezent anumite dioxine stocate in organism. Expunerea la niveluri crescute de dioxina pe termen scurt poate duce la cloracnee, care e o boala de piele grava, cu leziuni ale pielii care seamana cu acneea, mai ales pe fata si in partea superioara a corpului.

Alte efecte pot fi: eruptii, decolorarea pielii, par in exces pe pielea corpului, tulburari hepatice de gravitate mica. Printre efecte negative mai putem enumera: defecte congenitale, avorturi spontane, scaderea fertilitatii la femei sau la barbati, endometrioza, niveluri scazute de testosteron, diabet de tip 2, boala cardiaca ischemica, probleme pulmonare, reducerea imunitatii organismului, probleme dermatologice, dificultati in invatare.

Majoritatea indivizilor intra in contact cu dioxinele prin respirarea aerului contaminat sau prin produse alimentare care contin niveluri scazute de dioxine. Expunerea mai este posibila si prin contactul cu solul sau prin apa, uneori prin absorbtie la nivelul pielii.

Inainte de 1990, pentru producerea tampoanelor sau absorbantelor intime se folosea clorinarea industriala si nivelurile de dioxine erau crescute. Acest procedeu de fabricatie a fost abandonat. Unii au sustinut ca sticlele de plastic contin dioxine, dar expertii au declarat ca nu e adevarat. Totusi, sticlele de plastic sau alte obiecte din plastic contin alte substante toxica, bisfenolul A sau anumiti fitalati care pot produce si ele tulburari endocrine sau ale aparatului reproducator.

Pentru a reduce expunerea la dioxine si a prevenii efectele lor nedorite, este nevoie sa luam anumite masuri de precautie. O metoda simpla este sa echilbram dieta in asa fel incat sa reducem procentul de grasime animala din hrana zilnica.

Daca gatim mancaruri cu carne sau peste, este bine sa curatam grasimile pentru a reduce riscul consumului de dioxine. In cazul in care mergem la pescuit pentru masa, e bine sa alegem locuri cu poluare redusa a apelor. Este recomandat sa nu ardem produse din plastic in mediul natural.

Trebuie evitata in general arderea in spatele casei a deseurilor toxice care produc cantitati sporite de dioxine, findca acestea se raspandesc rapid la nivelul solului si contamineaza diverse organisme, intrand astfel in lantul trofic, propagandu-se mai departe.

Prin masuri simple de precautie putem reduce expunerea la dioxine si efectele lor negative.

Dioxinele sunt in principal produse secundare ale practicilor industriale. Sunt produse printr-o varietate de procese de incinerare, inclusiv incinerarea necorespunzatoare a deseurilor municipale si arderea gunoiului, si pot fi eliberate in aer in timpul proceselor naturale, cum ar fi incendiile forestiere si vulcanii. Aproape fiecare creatura vie a fost expusa la dioxine sau la compusi asemanatori dioxinei (DLC). Controalele de reglementare stricte asupra surselor industriale majore de dioxina au redus emisiile in aer cu 90%, comparativ cu nivelurile din 1987.

Astazi oamenii sunt expusi la dioxine in primul rand prin consumul de alimente, in special produse de origine animala, contaminate de aceste substante chimice. Dioxinele sunt absorbite si stocate in tesutul adipos si, prin urmare, se acumuleaza in lantul trofic. Peste 90 la suta din expunerea umana se face prin alimente.
Cu toate acestea, dioxinele se descompun foarte lent, iar emisiile emise cu mult timp in urma raman in mediu. Unele dioxine rezista mult timp, sunt extrem de rezistente la degradarea mediului si, prin urmare, sunt clasificate drept poluanti organici persistenti (POP). Contaminarea cu dioxina este o problema din ce in ce mai mare in unele tari in curs de dezvoltare, in special cu arderea necontrolata si demontarea si reciclarea produselor electronice, cum ar fi computerele.

*Protocolul privind poluantii organici persistenti, printre care si dioxinele („Protocolul POP”) al Conventiei CEE-ONU privind poluarea atmosferica transfrontaliera pe distante lungi (CLRTAP) a fost adoptat la 24 iunie 1998. Conventia de la Stockholm privind POP a fost adoptata in 2001 si a intrat in vigoare in 2004. In Uniunea Europeana exista masurile legale privind producerea, introducerea pe piata si utilizarea POP si cele care vizeaza gestionarea deseurilor care constau in POP sau contin POP. In Romania a fost adoptata legea 261/2004 pentru ratificarea Conventiei privind poluantii organici persistenti, adoptata la Stockholm la 22 mai 2001.

Bibliografie:
Dioxins and furans: The most toxic chemicals known to science. (n.d.)- ejnet.org/dioxin/
Dioxins and their effects on human health [Fact sheet]. (2016, October)- who.int/mediacentre/factsheets/fs225/en/
Dudley, S., Nassar, S., & Wang, S. (2016). Tampon safety - center4research.org/i-saw-it-on-the-internet/tampon-safety/
Ministerul Mediului i Schimbrilor Climatice, Agenia Naional pentru Protecia Mediului - Directiva 2000/76 privind incinerarea deseurilor
https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2018/ro/com-2018-848-f1-ro-main-part-1.pdf - Raport al comisiei catre parlamentul european, consiliu, comitetul economic si social european si comitetul regiunilor cu privire la revizuirea si actualizarea celui de al doilea Plan de punere in aplicare al Uniunii Europene in conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluantii organici persistenti
Researcher dispels myth of dioxins and plastic water bottles. (2004, June 24j -hsph.edu/news/stories/2004/halden-dioxins-two.html