Deshidratarea - potential pericol pentru varstele extreme

Corpul uman are un continut de aproximativ 70% apa in cazul adultilor, in timp ce pentru varstele pediatrice acesta poate ajunge pana la 90%. Procesele metabolice si buna functionare a intregului organism depinde si de mentinerea in limite normale a acestui volum hidric.

Deshidratarea apare in momentul in care apa din organism se pierde fie prin aport insuficient, fie prin pierderi marcate asa cum se intampla in cazul varsaturilor, febrei, al diaforezei (transpiratie abundenta) sau al sindroamelor diareice.

Apa din corp contine numerosi electroliti cu functii esentiale pentru organism, prin urmare, deshidratarea atrage dupa sine si pierderea acestora cu consecinte pentru metabolismul celular.

Formele de deshidratare pot varia de la usoare, moderate pana la severe. Este bine ca aceasta sa fie recunoscuta in fazele initiale, in special la copii si la persoanele varstnice pentru a preveni instalarea formei severe de deshidratare care poate avea consecinte grave pentru aceste grupe de populatie.

O suprafata corporala mai mica la copil il face mai susceptibil la deshidratare.

Populatia cea mai expusa deshidratarii este reprezentata de varstele extreme, copii si persoanele in varsta. Organismul copiilor are capacitatea de a compensa pierderea unui volum mare de lichide pentru o perioada de timp mai indelungata, motiv pentru care semnele de deshidratare pot sa nu apara atat de evidente de la inceput in tabloul clinic. Daca deshidratarea nu este recunoascuta la timp inca din fazele incipiente, momentul in care corpul lor nu mai face fata si decompenseaza este unul nefavorabil, iar sansele de resuscitare se pot reduce sever.

In cazul persoanelor mai in varsta, simptomele si semnele de deshidratare sunt mai usor de identificat, insa organismul lor are o capacitate mai redusa de compensare a pierderilor hidro-electrolitice, motiv pentru care, desi resusucitarea hidro-volemica este initiata precoce, organismul lor poate sa nu raspunda in mod satisfacator.

Deshidratarea la copii

Deshidratarea usoara si moderata in cazul copiilor se manifesta prin absenta scutecelor umede la bebelusi pentru o perioada de aproximativ 6 ore sau lipsa mictiunii la copii timp de 8 ore. Turgorul cutanat diminuat, deprimarea fontanelei anterioare la nou-nascuti, letargia, starea de iritabilitate, tahipneea si tahicardia sunt, de asemenea, manifestari ale deshidratarii.

In formele severe de deshidratare, tabloul clinic devine mai zgomotos. Apare limba saburala (uscata), turgorul cutanat persistent, ochii apar adanciti in orbite. Extremitatile devin reci, cu puls slab perceptibil datorita faptului ca periferia se inchide din punct de vedere vascular prin vasoconstrictie pentru a favoriza centralizarea circulatiei, ceea ce inseamna ca organismul incearca sa distribuie fluxul de sange existent catre organele vitale (creier, cord).

Scade si fluxul sanguin renal, urina este redusa cantitativ si mai inchisa la culoare, iar insuficienta renala acuta prin mecanism prerenal devine un potential pericol. Starea de somnolenta se agraveaza si poate evolua spre coma.

Deshidratarea la varstnici

Varstnicii care sufera de deshidratare pot prezenta o stare de confuzie, slabiciune generalizata, fatigabilitate sau agitatie psiho-motorie.

Functia renala este afectata si in cazul varstnicilor prin flux sanguin diminuat, urina devine mai inchisa la culoare, cu miros intepator si redusa cantitativ pana la oligurie sau chiar anurie, in functie de severitatea deshidratarii.

Vertijul, cefaleea, greata si durerile musculare pot semnala si acestea deshidratare in cazul persoanelor in varsta. Modificari ale statusului cognitiv, schimbarile de comportament datorita pierderilor de apa si electroliti (in special sodiu) pot face parte din simptomatologia sindromului de deshidratare la varstnici.

Pentru persoanele diagnosticate cu diferite forme de dementa sau la care se ridica suspiciunea unor patologii de natura psihiatrica, dozarea sodiului seric poate oferi un indiciu cu privire la substratul organic al acestor afectiuni.

Totodata, varstnici sunt mai predispusi sindromului de deshidratare deoarece au un aport redus de lichide, fie pentru ca nu simt senzatia de sete, refuza sa se hidrateze pentru ca sunt imobilizati si nu le este confortabil sa depinda de altii pentru nevoile fiziologice sau prezinta diferite forme de afectiuni psihice care le aboleste necesitatea de a se hidrata corespunzator.

Suspiciunea sindromului de deshidratare poate fi ridicata inca de la inceput in cadrul anamnezei.

Varsaturile repetate, sindroamele diareice, prezenta unor infectii cu care se confrunta organismul sau transpiratiile abundente atrag atentia asupra pierderii unui volum considerabil de apa si electroliti.

Tabloul clinic, cu turgor cutanat diminuat, tegumente si mucoase uscate, exfoliate si reducerea diurezei obiectiveaza acest aspect.

Din punct de vedere al diagnosticului, pe langa anamneza si examenul clinic, sindromul de deshidratare este confirmat prin teste de laborator pentru sange si urina. Un aspect important vizeaza ionograma (sodiu si potasiu in mod special) si starea functiei renale.

Ureea si creatinina cu valori mai mari decat limitele considerate normale reprezinta un semn de suferinta renala si o posibila forma de deshidratare care trebuie corelata cu cele mentionate mai sus in context clinic.

Corpii cetonici in urina pot reprezenta un semn de deshidratare. De asemenea, sumarul de urina poate pune in evidenta existenta unei infectii de tract urinar (ITU), acolo unde aceasta exista.

Resuscitarea hidro-electrolitica este principala metoda terapeutica in cazul sindroamelor de deshidratare indiferent de grupele de varsta.

Volumul de lichide si electroliti pierduti in timpul deshidratarii se vor inlocui fie prin rehidratare orala acolo unde greturile si varsaturile nu impiedica aceasta varianta terapeutica, fie pe cale parenterala.

Solutiile de rehidratare orala fara prescriptie medicala care contin apa si saruri de electroliti pot reprezenta o varianta de inceput pentru compensarea pierderilor hidro-electrolitice.

In cazul formelor mai severe, optiunea de rehidratare include administrarea pe cale intravenoasa a fluidelor si a sarurilor de electroliti pierduti pentru a accelera procesul de absorbtie al acestora si a favoriza recuperarea pacientului.

Consumul celor “2 litri de apa pe zi” este dificil de implementat in rutina zilnica pentru multe persoane.

O sursa de apa si electroliti se poate obtine insa, si din alte forme de lichide care pot ajuta la hidratarea necesara organismului. Ceaiurile de plante, sucurile naturale proaspete, fructele si legumele, supele sunt doar cateva dintre acestea.

De asemenea, evitarea produselor care deshidrateaza organismul (cafea, alcool) este necesara pentru a preveni pierderile suplimentare de apa si electroliti din corp.

Medicatia diuretica, in special la varstnicii hipertensivi sau cu insuficienta cardiaca, trebuie reevaluata daca se instaleaza si semnele de deshidratare.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dehydration/symptoms-causes/syc-20354086
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32310416/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29622321/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dehydration/symptoms-causes/syc-20354086