Cum sa discutati despre durere cu medicul

Unul din cele mai dificile lucruri legate de durerea cronica este ca doar bolnavul stie cat de intensa este durerea. Nu exista nici un test de sange care sa arate cat de mare este suferinta. De multe ori, nu este prezent nici un semn exterior, cum ar fi un bandaj.

Durerea este o problema personala. Aceasta este invizibila pentru cei din jur si poate duce la lipsa de incredere si chiar neintelegere in cadrul unor relatii.

Indiferent ca suferiti de dureri de spate, migrene sau alt tip de durere, cei din jur posibil sa nu perceapa si nici sa inteleaga cu usurinta ceea ce traiti dumneavoastra. Faptul ca nu va este simplu sa va impartasiti durerea ar putea duce la intarzierea tratamentului de care aveti nevoie.

Pentru a va mentine sub control durerea cronica nu este de ajuns sa ii spuneti medicului ca va doare. Trebuie sa invatati sa discutati despre durere, despre modul in care se evalueaza intensitatea durerii, cum va afecteaza durerea si care ar putea fi tipul acesteia.

Oamenii experimenteaza durerea in moduri diferite. Unii oameni sufera de conditii printre ale caror simptome se numara si durerea intensa, dar o tolereaza destul de bine. Altii nu au niciun semn al vreunei probleme fizice, dar acuza dureri accentuate. Nivelul de durere cronica nu poate fi evaluat de catre vreun test de screening sau alt tip de investigatie.

Pentru a compensa aceasta problema, multi medici se bazeaza pe scale care au rolul de a evalua intensitatea durerii, in scopul de a incerca sa stabileasca cat mai exact, cat de accentuata este durerea unei persoane. Acest sistem de masurare este foarte important pentru persoanele care ar putea avea probleme de comunicare. Printre acestea se numara in mod special copiii si unele persoane cu deficiente cognitive.

Una dintre problemele folosirii acestui tip de masuratoare este ca durerea este perceputa subiectiv. O persoana cu o toleranta ridicata la durere ar putea evalua durerea sa cu cifra 2, in timp ce alta cu acelasi tip de durere, dar cu o toleranta mai scazuta, ar putea sa o evalueze cu cifra 6.

De aceea, s-a constatat ca nu este suficient ca durerii sa i se acorde o simpla nota, ci trebuie incadrata intr-un context atunci cand este cuantificata. In acest scop, specialistii solicita oamenilor sa-si reaminteasca durerea cea mai intensa pe care au experimentat-o vreodata, in viata lor, indiferent ca este vorba despre durerea declansata de o piatra la rinichi sau de nastere. Comparativ cu acest tip de durere, se poate oferi un calificativ mai apropiat de realitate al intenstitatii durerii cronice.

Scala pentru evaluarea intensitatii durerii este utila mai ales in scopul monitorizarii durerii de-a lungul timpului. Prin folosirea in mod consecvent a aceleiasi scale in cazul aceleiasi persoane, medicul va sti daca durerea progreseaza si va putea afla daca tratamentul este cel corect.

Medicul nu trebuie sa cunoasca doar cat de intensa este durerea, ci si care este tipul acesteia. Un anumit fel de durere poate avea o anumita cauza. Daca durerea este determinata de un prejudiciu al tesutului (cum ar fi artrita sau leziunile la nivelul spatelui) aceasta va fi o durere surda.

Totusi, durerile provocate de leziunea nervilor ca urmare a diverse conditii (diabet, sindrom de tunel carpian etc.) este durere ascutita, ca o arsura sau ca o durere electrica. Durerea rezultata de prejudiciul nervilor mai este asociata si cu alte senzatii care nu sunt dureroase, cum ar fi furnicaturile sau amorteala.

La fel de important este ca bolnavul sa-i comunice medicului daca apar variatii ale durerii, daca apar fluctuatii ale acesteia in timpul zilei sau al noptii, daca exista factori care amplifica durerea si situatii sau lucruri care o amelioreaza.

Cu cat i se vor oferi specialistului mai multe informatii legate de durere, cu atat vor creste probabilitatile ca acesta sa prescrie un tratament cat mai adecvat pentru ameliorarea durerii.

Dincolo de gravitatea si tipul durerii cronice este important ca medicul sa cunoasca modul in care durerea cronica va afectaza viata. Atunci cand o persoana intra in cabinetul unui medic plangandu-se de durere cronica, majoritatea medicilor se concentreaza asupra cauzei durerii. In mod evident, este important tratamentul oricarei conditii care ar putea sta la baza acesteia. Cu toate acestea, medicul trebuie sa se concentreze si la simptomul care a determinat pacientul sa vina la consult: durerea.

Specialistii considera ca exista cateva aspecte importante, care nu trebuie neglijate de medici. Printre intrebarile pe care medicul ar trebui sa i le adreseze bolnavului care acuza dureri, ar trebui sa se numere urmatoarele:

• durerea va trezeste noaptea din somn?
• durerea v-a determinat sa va modificati obiceiurile?
• durerea va impiedica sa va deplasati?
• durerea va afecteaza performanta de la locul de munca?

Modul specific in care durerea cronica va poate afecta viata si va schimba comportamentul este destul de important. Acesta ajuta medicul sa inteleaga cat de mare este durerea si sa aprecieze daca durerea este o problema care are nevoie de tratament imediat.

Adesea, durerea cronica este insotita si de alte simptome si conditii aferente. Posibil ca bolnavul sa aiba nevoie nu doar de tratament pentru ameliorarea durerii, ci si pentru cauza care sta la baza acesteia, dar si pentru alte probleme secundare care s-ar putea dezvolta ca urmare a durerii: probleme de somn, depresie, anxietate sau durere secundara.

Durerea cronica nu poate fi tratata, deseori, doar prin administarea unui medicament. Pentru a controla durerea, adesea este nevoie de interventia a mai multor experti, a unei echipe de medici care ar trebui sa colaboreze impreuna (fizioterapeut, psiholog, psihiatru etc.). Pacientul trebuie sa fie cel mai important membru al acestei echipe. Chiar daca medicii sunt cei care ii ofera tratamentul pentru durerea cronica, doar el este in masura sa stabileasca cat de bine functioneaza tratamentul. De asemenea, bolnavul trebuie sa isi asume un rol activ, sa discute cat mai deschis cu medicii despre durerea cronica si modul in care aceasta ii afecteaza stilul de viata.