Ce este o criza adrenala sau insuficienta corticosuprarenaliana acuta?

O criza adrenala apare atunci cand nu exista suficient cortizol in organism, iar in cazul insuficientei corticosuprarenaliene primare, de asemenea, nu exista suficient aldosteron. Aceasta situatie are o importanta majora si necesita ingrijiri medicale imediate, deoarece poate pune viata in pericol.

Glandele suprarenale sunt glande pereche, situate chiar deasupra rinichilor, avand ca functie principala secretarea unui hormon numit cortizol. Acest hormon ajuta la controlul tensiunii arteriale si al nivelului de zahar din sange, fiind produs de suprarenale ca parte a raspunsului la stres al organismului.

Lipsa productiei de cortizol poate avea numeroase efecte. Astfel, persoanele ce sufera o criza adrenala pot acuza confuzie, oboseala extrema, slabiciune, ameteli, senzatie de lesin si chiar pierderea starii de constienta si coma. De asemenea, afectiunea se poate caracteriza prin dureri gastrice, greata, varsaturi si pierderea poftei de mancare.

Nivelul scazut al cortizolului poate afecta si sistemul cardiovascular, producand hipotensiunea arteriala, cresterea ritmului cardiac si socul hipovolemic.

In plus, pot exista febra, frisoane, transpiratii, dureri bruste de spate sau de picioare, eruptii cutanate si hipoglicemie. Convulsiile sunt un alt posibil simptom al crizei adrenale, muschii corpului contractandu-se si relaxandu-se rapid si in mod repetat.

Criza adrenala poate fi produsa de o multime de factori cauzali. Insuficienta corticosuprarenaliana primara reprezinta o afectiune caracterizata prin insuficienta unui nivel optim de cortizol in organism, lucru provocat de problemele glandelor suprarenale. De asemenea, exista adesea o insuficienta a aldosteronului, un mineralocorticoid ce ajuta la echilibrarea sodiului si al potasiului in organism pentru mentinerea optima a tensiunii arteriale. Drept urmare, absenta aldosteronului poate duce la hipotensiune arteriala, hiponatremie si hiperkaliemie.

Exista mai multe afectiuni care pot avea drept consecinta insuficienta corticosuprarenaliana primara, dar cel mai frecvent este vorba despre raspunsul autoimun al organismului la enzimele implicate in procesul sintezei hormonale. In cazul acestei situatii, sistemul imunitar ataca si distruge treptat glandele suprarenale.

Infectiile, precum tuberculoza, SIDA si infectiile fungice, pot fi incriminate si ele pentru aparitia crizei adrenale. Cancerele ce ataca glandele suprarenale, eliminarea pe cale chirurgicala a ambelor glande (adrenalectomie bilaterala) si hiperplazia congenitala a glandelor suprarenale reprezinta doar cateva alte exemple ce pot fi implicate in instalarea insuficientei corticosuprarenaliene acute.

In ceea ce priveste insuficienta corticosuprarenaliana secundara, nivelul inadecvat de cortizol din organism este cauzat de o problema la nivelul glandei hipofize. Aceasta glanda produce in mod normal hormonul adrenocorticotrop, corticotropina sau ACTH-ul, hormon ce declanseaza secretia de cortizol a glandelor suprarenale. Cand secretia de ACTH este inadecvata, glandele suprarenale sunt afectate, cu mentiunea ca nivelurile de aldosteron raman integre in cele mai multe cazuri.

Insuficienta corticosuprarenaliana secundara poate avea mai multe cauze, inclusiv tumorile hipofizare, traumatismele capului si sindromul Sheehan (afectiune in care glanda hipofiza este deteriorata din cauza pierderilor de sange severe din timpul nasterii).

Trebuie cunoscut faptul ca ambele tipuri de insuficienta corticosuprarenaliana sunt grave, mai ales daca diagnosticul nu este pus la timp sau daca tratamentul nu este administrat corespunzator.

O alta cauza a crizei adrenale o reprezinta intreruperea tratamentelor cu glucocorticoizi. Astfel, persoanele ce urmeaza tratamente prelungite cu acest tip de medicamente pot suferi o criza daca intrerup brusc administrarea.

Hemoragia glandelor suprarenale este o situatie rara ce poate avea ca efect criza adrenala. Frecventa hemoragiei de acest tip este necunoscuta in prezent, dar specialistii coreleaza afectiunea cu reactia glandelor suprarenale la stres si diferite situatii, precum sepsisul, arsurile, traumatismele grave si utilizarea de anticoagulante. Hemoragia poate afecta o singura glanda (hemoragie unilaterala) sau poate afecta ambele glande suprarenale (hemoragie bilaterala).

Totusi, doar tipul bilateral de hemoragie poate produce o criza adrenala.
In cele mai multe cazuri exista un eveniment declansator al crizei. Astfel, factorii declansatori pot fi reprezentati de boli gastrointestinale, infectii, stres fizic, stres chirurgical, stres emotional, deshidratare si accidente.

De cele mai multe ori, diagnosticarea crizei adrenale este foarte dificila, deoarece are simptome comune cu mai multe alte afectiuni, precum sepsisul sau socul cardiogen. Aceasta dificultate este agravata si de faptul ca viata este in pericol, iar orice intarziere a tratamentului ar putea fi fatala.

Testul de stimulare cu ACTH reprezinta una dintre metodele prin care se poate evidentia prezenta crizei adrenale. Acest test masoara raspunsul glandelor suprarenale la stimularea facuta cu ACTH. Astfel, se verifica daca glandele suprarenale raspund in mod corespunzator la stimulul oferit, eliberand cortizol in mod optim.

Pentru a efectua acest test, medicii vor masura mai intai nivelul cortizolului din sange, ulterior injectand o anumita cantitate de ACTH. Dupa injectare, nivelul de cortizol este masurat din nou, ulterior cele doua rezultate fiind comparate. Specialistii pot solicita si alte teste de sange, mai ales pentru a verifica nivelul de zahar, de cortizol, de potasiu si de sodiu.

Diagnosticarea crizei adrenale in timpul sarcinii este complicata. Acest lucru se intampla din cauza a numeroase modificari hormonale asociate sarcinii. De obicei, medicii vor putea pune diagnosticul de criza adrenala in cazul unei femei atunci cand simptomele acesteia sunt severe sau testele de sange indica niveluri reduse de zahar si sodiu.

De obicei, o criza adrenala debuteaza cu greata, varsaturi, dureri gastrice, diaree si pierderea poftei de mancare. Pe masura ce criza se agraveaza, se pot instala frisoanele, febra si transpiratia.

Daca starea ramane netratata se instaleaza deshidratarea severa, aceasta putand duce la soc sau convulsii. De asemenea se pot instala hipoglicemia si hipotensiunea arteriala. Astfel, este foarte importanta interventia medicala in cazul unei persoane ce sufera o criza adrenala, deoarece exista un ridicat risc de deces.

Dozele mari de hidrocortizon reprezinta principalul tratament pentru crizele adrenale. Administrarea hidrocortizonului se poate face intravenos sau intramuscular si are ca efect incetinirea scaderii nivelului de hormoni suprarenalieni. Rehidratarea pacientului si echilibrarea nivelurilor de electroliti reprezinta alte doua aspecte importante si care trebuie realizate in timp util, alaturi de corectarea valorilor glicemiei si ale tensiunii arteriale.

Dupa ce criza este controlata, iar pacientul este stabil, medicii pot incepe tratarea cauzei ce a declansat criza. Totusi, exista cazuri in care motivul instalarii crizei adrenale nu este detectat.

In plus, persoanele ce au suferit o criza sau sunt susceptibile de a suferi una ar trebui sa poarte bratari sau etichete speciale prin care sa se indice acest lucru in cazul unei situatii de urgenta. De asemenea, unele persoane pot necesita pastrarea in permanenta a tratamentului cu glucocorticoizi la indemana, astfel incat sa fie pregatite in cazuri de urgenta.

Bibliografie:
Acute adrenal crisis. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Medlineplus.gov.
ACTH: What is a ACTH (Cortrosyn) Stimulation Test? ACTH (Cortrosyn) Stimulation Test - UCLA. Uclahealth.org.
Amrein K, Martucci G, Hahner S. Understanding adrenal crisis. Intensive Care Med. 2017;44(5):652-655. DOI:10.1007/s00134-017-4954-2
Di Serafino M, Severino R, Coppola V et al. Nontraumatic adrenal hemorrhage: the adrenal stress. Radiol Case Rep. 2017;12(3):483-487. DOI:10.1016/j.radcr.2017.03.020
Puar T, Stikkelbroeck N, Smans L, Zelissen P, Hermus A. Adrenal Crisis: Still a Deadly Event in the 21st Century.Am J Med. 2016;129(3):339.e1-339.e9. DOI:10.1016/j.amjmed.2015.08.021