Bolile reumatice – tot mai des intalnite in randul tinerilor, chiar al copiilor

Bolile reumatice reprezinta un ansamblu de afectiuni de natura degenerativa sau inflamatorie caracterizate in principal de durere, tumefiere si leziuni distructive ale articulatiilor si/sau muschilor.

Cauzele acestora sunt variate, mecanismele implicate in aparitia acestora fiind declansate fie de factori externi, fie de hiperreactivitatea sistemului imun cu repercursiuni similare la nivel osteo-articular. Dintre bolile reumatice cele mai intalnite sunt osteoartrita, reumatismul articular acut, artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, spondilita anchilozanta, sindromul Sjogren, fibromialgia, guta, tendinita.

Clasificarea bolilor reumatice se face in functie de mecanismul aparitiei, astfel existand doua categorii mari, reumatismul degenerativ (artroza sau osteoartrita) si reumatismul inflamator (artrita). Primele apar ca urmare a inaintarii in varsta, cuprind gonartroza, coxartroza, spondilita cervicala, artroza discurilor coloanei vertebrale sau a mainii. Sunt caracterizate prin distrugerea cartilajului articular, deformari osoase, rigiditate si durere.

Cea de-a doua categorie cuprinde bolile reumatice considerate a fi de natura autoimuna: poliartrita reumatoida, artrita idiopatica juvenila, spondilita ankilopoetica, artrita psoriazica, lupusul eritematos sistemic si sindromul Sjogren.

Mecanismele identificate in urma studiilor clinice care stau la baza aparitiei reumatismului articular acut, cea mai frecventa forma de boala reumatica aparuta in copilarie, sunt in numar de trei si anume: mecanism infectios, mecanism imunologic si mecanism toxic.

In cazul mecanismului infectios, agentul patogen – streptococul beta-hemolitic de grup A patrunde in organismul gazda cauzand leziuni inflamatorii la nivel articular, cardiac si tegumentar.

Mecanismul imunologic presupune o reactie de hipersensibilizare intarziata din partea organismului gazda fata de antigenele streptococice prin cresterea titrului de anticorpi anti-streptolizina O (ASLO).

Toxinele eliberate de agentul patogen (streptolizina, streptokinaza, hialuronidaza, leucotriene, hemolizina intracelulara, esteraza si alte enterotoxine) duc de asemenea, la apritia leziunilor inflamatorii la nivel articular, cardiac si tegumentar.

In toate formele de boala reumatica, un simptom constant este durerea care poate aparea la nivelul oaselor, muschilor sau al articulatiilor. Aceasta se poate manifesta acut, cu intensitate ridicata sau poate fi de natura cronica, de lunga durata. In cazul formei degenerative, durerera apare frecvent ziua, se accentueaza la efort si este ameliorata de repaus, pe cand in boala reumatica inflamatorie, aceasta apare dimineata sau in cursul noptii trezind pacientul din somn.

Rigiditatea articulara este iarasi o manifestare intalnita in bolile reumatice, de obicei matinala sau dupa repaus, cu ameliorare dupa ce pacientul incepe sa se mobilizeze.

De asemenea, mai poate fi intalnita tumefierea si inrosirea articulatiilor implicate, in special in cazul pacientilor cu poliartrita reumatoida, guta, artrita psoriazica si lupus eritematos sistemic. Fiind vorba despre un sindrom inflamator sunt bifate majorittatea semnelor celsiene caracteristice acestui proces (inrosire, tumefiere, durere, caldura locala, pierderea functiei), prin urmare apare si reducerea sau pierderea functionala a articulatiilor afectate sau slabiciune musculara.

Nodulii subcutanati de consistenta ferma, nedurerosi, mobili fata de planurile supra si subdiacente, cu dimensiuni de pana la 2 cm se intalnesc la aproximativ 10% dintre copiii afectati de reumatismul articular acut. Persista in cadrul atacului reumatismal si se remit in doua saptamani.

Cardita, caracterizata prin leziuni inflamatorii la nivelul miocardului, endocardului si ulterior si al pericardului este de cele mai multe ori singurul semn clinic al bolii reumatismale la copil si poate asocia complicatii la nivel cardiac, cu durere precordiala, dispnee si edeme ale membrelor inferioare ca urmare a insuficientei cardiace.

La aproximativ 15% dintre copii cu reumatism articular acut apare si afectarea neurologica caracterizata prin miscari involuntare, rapide si necontrolate ale mainilor, fetei sau picioarelor alaturi de slabiciune musculara si instabilitate emotionala, manifestari reunite sub denumirea de coreea Sydenham sau dansul lui Vitus.

Eruptiile tegumentare eritematoase, nedureroase, cu remitere spontana pot fi si ele intalnite ca manifestare a reumatismului articular acut. Alaturi de aceste semne si simptome mai poate aparea febra, artralgiile, durerea abdominala, sangerari spontane, tromboze, edem pulmonar sau pneumonie reumatismala.

Infectia cailor respiratorii superioare in perioada copilariei cu Streptococul beta-hemolitic de grup A reprezinta una dintre principalele cauze in aparitia bolilor reumatice, in special al reumatismului articular acut, cu implicare atat la nivelul articulatiilor, cat si al cordului.

Terenul pe care se grefeaza aceasta infectie sau alti factori implicati in dezvoltarea bolilor reumatice este si acesta responsabil de declansarea patologiei. Ereditatea este unul dintre factorii favorizanti daca persoana in cauza prezinta gene specifice reumatismului articular transmise autozomal recesiv, persoana care detine in serul sau antigene de histocompatibilitate HLA B17 sau au grupul sanguin 0I. Cel mai adesea, copiii afectati de reumatismul articular acut au varste cuprinse intre 5 si 15 ani, majoritatea fiind de sex feminin.

Statutul socio-economic redus, factorii de mediu, clima temperata, factorii sezonieri (toamna, iarna) sau un sistem imunitar compromis sunt alti factori care pot avea implicare in debutul bolilor reumatice atat la adult, cat si in cazul copiilor.

In cazul reumatismului articular acut diagnosticul se pune prin identificarea a doua manifestari clinice majore sau a unei manifestari clinice majore si a doua minore, alaturi de confirmarea prin examen de laborator a prezentei streptococului beta-hemolitic de grup A din cultura obtinuta din exudatul faringian.

Investigatiile paraclinice presupun efectuarea unui exudat nazo-faringian de unde se identifica agentul patogen, titrul de anticorpi antispreptolizina O (ASLO), anticorpi anti-MAP, reactantii de faza acuta caracteristici procesului inflamator (proteina C reactiva-PCR, viteza de sedimentare a hematiilor-VSH, fibrinogen) sunt elemente utile in stabilirea diagnosticului. Examenul radiologic poate pune in evidenta prezenta cardiomegaliei si a revarsatului pericardic, la fel si ecocardiografia. Se efectueaza tot pentru functia cardiaca un examen EKG pentru eventuale modificari de ritm sau alta afectare cardiaca.

Se recomanda repaus la pat doua/trei saptamani si regim alimentar hiposodat deoarece trebuie combatute edemele care pot sa apara, plus ca va urma corticoterapia care necesita printre altele si o reducere a consumului de sare in alimentatie.

Etiologic, infectia streptococica beneficiaza de tratament cu Penicilina G, in monoterapie sau asociata cu Moldamin, Augmentin, Eritromicina, Azitromicina, Claritromicina sau cefalosporine de generatia a doua sau a treia (Cedax). Reducerea procesului inflamator se face prin corticoterapie (Predninson, Metilprednisolon). Simptomatic se administreaza la nevoie antialgice, antipiretice, iar pentru coree Diazepam sau Haloperidol. Manifestarile cardiace de tipul aritmiilor sau al insuficientei cardiace beneficiaza de tratament specific si anume antiaritmice, vasodilatatoare, diuretici si inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Evolutia patologiei este caracterizata de pusee si perioade de remisiune, iar prognosticul este favorabil in lipsa afectarii cardiace, cardita reumatismala, decompensarea cardiaca sau valvulopatiile reumatismale cronice fiind unele dintre complicatiile care pot sa apara de-a lungul vietii la o persoana care a contactat o boala reumatismala in copilarie.

Bolile reumatice, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), sunt considerate printre cele mai frecvente afectiuni in randul populatiei adulte, iar Liga Europeana de Lupta impotriva Reumatismului (EULAR) atrage atentia asupra faptului ca tot mai multi tineri, chiar si copii sunt sub incidenta acestei patologii, cea mai mare incidenta in randul acestora fiind intalnita la cei cu varste intre 6 si 8 ani. Diagnosticul prompt si tratamentul initiat in timp util contribuie la ameliorarea simptomelor.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27802961/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5394305/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4867803/
https://www.mayo.edu/research/clinical-trials/cls-20311799