Masturbarea la copiii mici

Masturbarea este un lucru obisnuit la copiii mici. In majoritatea cazurilor, este considerat un comportament natural, normal la copiii de toate varstele. Deseori, copiii incep sa se masturbeze in jurul varstei de 18 luni.

Masturbarea tinde sa devina mai frecventa intre trei si cinci ani. Apoi descreste ca frecventa pana la pubertate. Multi parinti sunt surprinsi sau socati sa afle despre masturbarea copiilor lor.

Ei trebuie sa stie ca masturbarea nu determina afectiuni fizice copiilor. In majoritatea cazurilor problemele apar doar cand parintii exagereaza. In aceste cazuri copilul se poate teme ca va fi prins si va fi facut de rusine. Iar aceasta teama duce la o stare extrema de anxietate care poate necesita consiliere si terapie.

Pentru ca parintii sa faca fata cu succes acestei situatii ei trebuie sa stie cand este un comportament normal si cand poate sugera probleme ascunse.

- Placere. Ei invata foarte repede ca se simt bine atunci cand practica masturbarea.

- Auto-linistire. Pentru multi copii masturbarea reduce tensiunea. Acesti copii se pot masturba cand sunt suparati, obositi, plictisiti sau stresati.

- Explorare. Multi copii se masturbeaza ca parte a curiozitatii lor naturale fata de propriul corp.

- Sa ignore comportamentul. Masturbarea este un comportament natural la majoritatea copiilor. Cel mai bine ar fi ca parintii sa trateze acest subiect cu indiferenta.

Parintii nu ar trebui sa-si determine copiii sa renunte la masturbare prin pedepsire, amenintari sau mustrari. Daca fac acest lucru pot induce copilului ideea ca organele genitale sunt ceva rau sau murdar.

- Sa-si mentina calmul. Parintii ar trebui sa se abtina sa aiba reactii exagerate si ar trebui sa retina ca masturbarea nu are consecinte fizice negative. Daca parintele exagereaza ar putea induce copilului o teama fata de propriul corp.

- Sa nu fie surprinsi. Masturbarea la copilul mic este destul de frecventa.

Masturbarea ar trebui realizata in intimitate. Majoritatea copiilor mici totusi, nu stiu diferenta dintre loc public si comportamente intime. In aceste cazuri, copiii trebuie invatati. Parintii ar trebui sa trateze masturbarea in public a copilului ca pe orice alt comportament al acestuia care nu trebuie facut in public, cum ar fi, curatarea nasului.

Iata cateva lucruri specifice care pot fi facute pentru a minimiza masturbarea in locuri publice:

- Sa ofere de explicatii: daca parintele descopera ca copilul sau se masturbeaza in locuri publice, ar trebui sa-i spuna ca acesta este un lucru care se face in intimitate, spre exemplu, in dormitor sau in baie.

Parintii ar trebui sa foloseasca astfel de cuvinte: “poti face acest lucru in baie sau in dormitorul tau, dar nu la magazin unde sunt si alti oameni de fata”. Parintii ar trebui sa se abtina de la a critica, cicali sau pedepsi copilul.

- Sa ofere alternative: Parintii ar trebui sa ofere copiilor altceva de facut cu mainile cand acestia sunt in locuri publice. Sau pot sa-i distraga de la aceasta activitate, sugerandu-le o alta.

- Mentinerea unei atitudini constante: Daca copilul, spre exemplu, se masturbeaza in timp ce este la cresa, parintele ar trebui sa gaseasca o solutie impreuna cu ingrijitoarele de la cresa. Este important ca acest comportament sa fie tratat in acelasi mod atat de parinte cat si de alte persoane care se ocupa de copil.

Rareori, comportamentul de masturbare al copilului este un indicator al altor probleme. Parintii ar trebui sa consulte pediatrul daca:

- masturbarea copilului interfera cu interactiunea sa sociala;
- tehnicile de eliminare a masturbatului in public au esuat;
- parintii sunt ingrijorati pentru sanatatea copilului;
- parintii cred ca copilul nu se masturbeaza ci se scarpina sau isi atinge zona genitala datorita unui disconfort; este posibil ca in acest caz copilul sa aiba o infectie sau o eruptie cutanata;
- masturbarea este constanta.

De retinut ca acest comportament este deseori intalnit la copilul mic si ca rareori este necesara interventia medicala.

Studiile arata ca tendinta spre masturbare a copiilor foarte mici trebuie ignorata complet. Reactiile exagerate ale parintilor ii pot face pe copii constienti de ceea ce fac. In plus ii va face sa se simta vinovati de ceva ce este natural la varsta lor. Doar cand masturbarea este excesiva poate duce la tulburari ale dezvoltarii sexuale si sa afecteze existenta copilului. Acestea apar la varsta pubertatii si adolescentei.

Acest comportament exagerat apare in cazuri specifice:

- Lipsa atentiei parentale. Acest comportament afecteaza in special copiii care provin din familii dezorganizate si sunt neglijati de parintii care nu au timp pentru ei.

Acesti copii nu sunt doar foarte nesiguri, dar isi doresc si foarte multa atentie si companie. Daca nu o primesc de la ceilalti, si-o ofera singuri. Si daca le ofera placere, asa cum se intampla in cazul masturbarii, devine o obisnuinta si le este foarte greu sa renunte la ea.

Copilul va avea tendinta de a-si petrece timpul in cautarea unor activitati care ii ofera placere, pe care le practica fara teama sau rusine. Acest fapt devine cunoscut parintilor doar in momentul in care copilul este acaparat de aceasta activitate, care ii modifica comportamentul si viata. Tot acum apar si teama sau anxietatea.

- Abuzul sexual de catre membrii familiei. In unele cazuri, spatiul de locuit impropriu si aranjamentele de somn inadecvate pot oferi oportunitati pentru abuzarea copilului.

Si in unele cazuri, copilul mai mare, in cautarea placerii atenteaza la inocenta fratelui mai mic. Sau abuzul poate veni de la o ruda mai varstnica. Si odata ce copilul a fost stimulat sexual ii va fi foarte greu sa se opreasca si isi va oferi singur aceasta placere. Parintii ar trebui sa fie foarte atenti in grija cui isi lasa copiii, intrucat toate aceste aspecte sunt o consecinta a neglijentei parentale.

- Singuratatea si interactiunile sociale limitate. Intr-o familie normala, cu o educatie corecta, un copil sanatos nu ar trebui sa prezinte asemenea probleme fara o cauza.

Aceste probleme pot apare daca copilul este singuratic, nu are prieteni sau frati cu care sa se joace si nici activitati placute la care sa participe, dar daca parintii petrec timp cu copilul si au o relatie sanatoasa, copilul dezvolta interactiuni sociale bune si participa la jocuri sportive si alte activitati constructive si astfel nu mai cauta placerea intr-un comportament deviant.

Reasigurarea si distragerea in alte activitati pot face ca aceasta problema sa fie trecatoare. Cand copilul este adus la specialist pentru problema masturbarii, consilierul ii propune in primul rand activitati de distragere de la problema sugerand practicarea de exercitii fizice riguroase, sport si alte activitati distractive pentru a sublima placerile instinctuale prin activitati fizice mai sanatoase.

Apoi consilierul va reasigura copilul ca este o faza trecatoare. In unele cazuri copilul va fi invatat despre sexualitate pentru a intelege ca nu este ceva murdar daca varsta si contextul sunt potrivite.

Apoi consilierul poate incerca sa descopere si sa indeparteze cauza reala a comportamentului deviant si sa ajute copilul sa depaseasca problemele prin sedinte de terapie. In acelasi timp parintilor le revine rolul de a oferi un mediu sigur, sanatos si afectuos in care copilul sa creasca.