Virusul Nipah

Virusul Nipah este un virus zoonotic, ceea ce inseamna ca se transmite de la animale la oameni, dar poate fi transmis si prin intermediul unor alimente contaminate sau direct de la o persoana la alta.

Persoanele afectate prezinta o serie de afectiuni, de la infectie asimptomatica (subclinica) pana la boala respiratorie acuta si encefalita fatala. Virusul poate provoca boli severe in randul anumitor animale, precum porcii, rezultand in pierderi economice semnificative pentru fermieri.

Desi virusul Nipah a cauzat doar cateva focare epidemice in Asia, acesta infecteaza o gama larga de animale, provocand boli grave si deces in randul oamenilor, si de aceea el reprezinta o problema de sanatate de interes public.

Liliecii frugivori care apartin familiei Pteropodidae, in particular speciile care fac parte din genul Pteropus, sunt gazdele naturale ale virusului Nipah. Nu exista o boala aparenta in liliecii frugivori, prin urmare ei sunt doar purtatori ai acestui virus, fara sa manifeste simptome.

Virusul Nipah a fost identificat pentru prima data in 1999 in timpul unei izbucniri epidemice in randul unor crescatori de porci din Malaezia, insa din acel an nu au mai fost semnalate alte focare aici.

Virusul a fost de asemenea descoperit in Bangladesh in anul 2001 si din acel moment aproape in fiecare an au existat focare epidemice in aceasta tara.

Boala cauzata de acest virus a fost identificata periodic si in estul Indiei.

Exista si alte regiuni care pot fi expuse riscului de infectie, intrucat dovezi ale virusului au fost gasite si in lilieci din sud-estul Asiei.
Numele virusului provine de la Sungai Nipah, un sat din Malaezia unde fermierii de porci s-au imbolnavit de encefalita.

In timpul primului focar epidemic identificat in Malaezia, care a afectat si Singapore, majoritatea infectiilor manifestate la oameni au fost rezultatul unui contact direct cu porcii bolnavi sau cu tesuturile contaminate ale acestora.

Se crede ca transmiterea a avut loc prin expunerea neprotejata la secretii ale porcilor sau prin contactul neprotejat cu tesutul unui animal bolnav.

In focarele ce au avut loc ulterior in Bangladesh si in India, consumul de fructe sau produse din fructe (cum ar fi seva cruda de curmal) contaminate cu urina sau saliva liliecilor frugivori infectati a reprezentat cea mai probabila sursa de infectie.

Pe langa acestea, transmiterea de la o persoana la alta a virusului Nipah a fost semnalata si in cadrul familiei si ingrijitorilor pacientilor infectati.

Infectiile persoanelor afectate pot varia de la infectie asimptomatica pana la infectie respiratorie acuta (medie, severa) si encefalita fatala.

Persoanele infectate prezinta initial simptome asemanatoare gripei, precum febra, dureri de cap, mialgie (durere musculara), varsaturi si dureri de gat.

Aceste simptome pot fi urmate de ameteala, moleseala, o stare de constiinta alterata si semne neurologice care indica encefalita acuta.

Anumiti bolnavi pot de asemenea manifesta pneumonie atipica si probleme respiratorii severe, inclusiv insuficienta respiratorie acuta. Encefalita si convulsiile au loc in cazuri grave, progresand catre coma in decursul a 24-48 de ore.

Perioada de incubatie (intervalul de timp dintre contactul cu virusul si aparitia simptomelor) poate varia intre 4 si 14 zile. Totusi, a fost semnalata si o perioada de incubatie de 45 de zile.

Majoritatea bolnavilor care inving encefalita acuta isi revin complet, insa au fost raportate afectiuni neurologice pe termen lung in randul supravietuitorilor. Aproximativ 20% dintre pacienti raman cu anumite consecinte (deficite) neurologice reziduale, precum schimbari de personalitate si afectiuni care pot determina convulsii.

Pentru o mica parte dintre persoanele care se vindeca, boala recidiveaza ulterior sau pacientii dezvolta encefalita cu debut intarziat.

Rata mortalitatii este estimata intre 40% si 75%. Aceasta poate varia de la un focar epidemic la altul, in functie de capacitatile locale de supraveghere epidemiologica si in functie de managementul clinic.

Semnele si simptomele initiale ale infectiei cu virusul Nipah sunt nespecifice, iar diagnosticul adesea nu este suspectat in momentul in care boala este deja prezenta in organism.

Acest lucru poate impiedica o diagnosticare precisa si poate crea anumite provocari in detectarea izbucnirilor epidemice, in supravegherea si controlul infectiei in timp util si intr-o maniera efectiva, precum si in modul de reactie la focarele epidemice.

Totodata, calitatea, cantitatea, tipul si durata colectarii mostrelor clinice, precum si timpul necesar transferului de mostre catre laborator pot afecta acuratetea rezultatelor de laborator.

Diagnosticul de laborator al unui pacient cu antecedente clinice ale infectiei cu virusul Nipah poate fi stabilit in timpul fazei acute si al perioadei de convalescenta a bolii.

Principalele teste folosite sunt reactia de polimerizare in lant (PCR) cu detectie in timp real, din fluidele corporale, si detectarea anticorpilor prin intermediul testului imunoenzimatic ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay). Un alt test folosit consta in izolarea virusului din culturile de celule.

In prezent, nu exista medicamente sau vaccinuri specifice pentru infectia cu virusul Nipah. Se recomanda ingrijirea suportiva si sprijinul bolnavului pentru a trata complicatiile respiratorii si neurologice severe.

In absenta unui vaccin, singura modalitate de a reduce sau de a preveni infectia in randul oamenilor consta in constientizarea factorilor de risc si educarea oamenilor cu privire la masurile pe care le pot lua pentru a reduce riscul de a intra in contact cu virusul Nipah.

1. Reducerea riscului de transmitere de la lilieci la oameni

Eforturile de prevenire a transmiterii ar trebui sa se axeze mai intai pe restrictionarea accesului liliecilor la seva din curmal si la alte produse din fructe crude.

Seva de curmal proaspat culeasa ar trebui fiarta, iar fructele trebuie sa fie spalate foarte bine si curatate inainte de consum. Bineinteles, fructele care prezinta semne de muscaturi de lilieci trebuie eliminate.

2. Reducerea riscului de transmitere de la animale la oameni

In timpul contactului cu animalele bolnave sau cu tesuturile acestora, precum si in timpul procesului de sacrificare a animalelor, ar trebui sa fie purtate manusi si imbracaminte de protectie. Pe cat de mult posibil, contactul cu porcii infectati trebuie evitat.

In zonele endemice, atunci cand se infiinteaza ferme noi de porci ar trebui sa se tina cont de prezenta liliecilor frugivori in regiunea respectiva. In general, hrana pentru porci si cotetul acestora ar trebui sa fie protejate impotriva liliecilor atunci cand este posibil.

3. Reducerea riscului de transmitere de la om la om

Contactul fizic apropiat si neprotejat cu persoanele infectate cu virusul Nipah trebuie evitat. Spalatul pe maini trebuie efectuat dupa fiecare ingrijire a bolnavilor si dupa vizitarea acestora.