Tratamentul durerii

Scopul tratamentului durerii este imbunatatirea functionarii, permitand individului sa lucreze, sa mearga la scoala sau sa participe la alte activitati zilnice.

Pacientii si medicii lor au mai multe optiuni pentru tratarea durerii; unele dintre ele sunt mai eficiente decat altele. Uneori, relaxarea si folosirea imageriei pentru distragerea atentiei poate oferi ameliorare.

Aceste metode pot fi eficiente, in functie de persoana care le recomanda. Indiferent de tipul de tratament, trebuie retinut ca durerea este un simptom tratabil.

Urmatoarele tratamente sunt dintre cele mai frecvente:

- Acetaminofen. Este ingredientul de baza ce se gaseste in analgezicele care se elibereaza fara prescriptie medicala si are multe echivalente generice. El poate fi eliberat si pe baza de reteta atunci cand este combinat cu codeina.

- Acupunctura. Dateaza de 2500 de ani si implica aplicarea unor ace in anumite puncte precise ale organismului.

Face parte dintre metodele traditionale de tratament chineze sau orientale. Acupunctura ramane o metoda controversata dar este destul de raspandita si poate fi folositoare intr-o varietate de afectiuni.

- Analgezicele. Se refera la o clasa de medicamente care include medicamente pentru tratarea durerii printre care aspirina, acetaminofen si ibuprofen. Cuvantul analgezic deriva din greaca vece si insemana ceva care opreste durerea.

Analgezicele care se elibereaza fara reteta sunt de obicei folosite pentru tratarea durerilor usoare si moderate. Analgezicele eliberate cu reteta sunt folosite pentru durerile moderate si severe.

- Anticonvulsivante. Sunt folosite pentru tratamentul convulsiilor, dar sunt recomandate si pentru tratamentul durerii. Carbamazepina este de obicei folosita pentru tratarea unor afectiuni dureroase, printre care nevralgia de trigemen.

Alt medicament antiepileptic, gabapentin, este inca studiat pentru proprietatile sale analgezice, in special pentru tratamentul durerii neuropate.

- Antidepresivele. Sunt uneori folosite pentru tratamentul durerii si, alaturi de neuroleptice si litiu, apartin categoriei de medicamente numite psihotrope.

In plus, medicamentele folosite pentru tratarea anxietatii, numite benzodiazepine actioneaza si ca relaxante musculare si sunt folosite uneori pentru reducerea durerii.

De obicei medicii incearca sa trateze afectiunea cu analgezice inainte de a prescrie aceste tipuri de medicamante.

- Antimigrenoase. Aceste medicamante includ triptanii – sumatriptan, naratriptan si zolmitriptan – si sunt folosite specific pentru cefaleea migrenoasa.

Aceste medicamante pot avea efecte adverse serioase la unii pacienti si de aceea, la fel ca in cazul altor medicamente eliberate cu prescriptie medicala, ar trebui folosite doar sub supreveghere medicala.

- Aspirina este poate cel mai raspandit analgezic disponibil din 1905 ca tratament pentru febra, cefalee si dureri musculare.

- Biofeedback-ul este folosit pentru tratamentul multor tipuri de probleme, in special cefaleea si durerea de spate. Folosind un aparat electronic special, pacientul este invatat sa devina constient de, sa urmareasca si sa controleze animite functii ale organismului, inclusiv tensiunea musculara, pulsul si temperatura pielii.

Persoana este apoi invatata sa efectueze o schimbare in raspunsul sau la durere, spre exemplu, prin folosirea tehnicilor de relaxare. Biofeedback-ul este folosit in combinatie cu alte metode de tratament, in general fara efecte secundare.

Similar, folosirea tehnicilor de relaxare in tratamentul durerii poate duce la cresterea senzatiei de bine pentru pacient.

- Capsaicina este o substanta naturala ce se gaseste in chilli si este un ingredient principal in multe creme si unguente analgezice.

- Chemonucleoliza este un tratament in care o enzima, chimopapaina, este injectata direct in discul vertebral herniat in efortul de a dizolva materialul din jurul discului, reducand astfel presiunea si durerea.

Procedura poate fi folosita intr-un numar limitat de cazuri, partial din cauza faptului ca unii pacienti pot avea reactii alergice amanintatoare de viata la chimopapaina.

- Chiropractica se refera la manipularea manuala a coloanei vertebrale, de obicei pentru ameliorarea durerii si este o metoda de tratament care continua sa creasca in popularitate printre persoanele care doresc ameliorarea durerilor de spate.

Este o metoda controversata, totusi. Eficienta chiropracticii pentru tratamentul durerilor de spate este, cel putin partial, limitata la un grup de pacienti cu dureri acute, necomplicate, de spate care pot obtine ameliorare de pe urma componentei de masaj a acestei terapii.

- Terapia cognitiv-comportamantala implica o larga varietate de abilitati de aface fata durerii si metode de relaxare pentru a ajuta pacientul sa faca fata durerii. Este folosita pentru durerea postoperatorie, durerea din cancer, si durerile nasterii.

- Consilierea poate oferi pacientului care sufera de durere cronica, sprijinul de care are nevoie, indiferent daca este vorba de terapie de familie, de grup, sau consiliere individuala.

Grupurile de suport pot fi adjuvante medicamentelor si interventiilor chirurgicale. Tratamentul psihologic ii poate ajuta pe pacienti sa invete despre modificarile fiziologice produse de durere.

- Inhibitori de COX-2 pot fi eficiente pentru persoanele care sufera de artrita. De multi ani, cercetatorii au incercat sa gaseasca un medicament la fel de eficient ca si morfina, dar fara efectele secundare ale acesteia.

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene sunt eficiente prin blocarea a doua enzime, ciclooxigenaza-1 si ciclooxigenaza-2, ambele promovand producerea unor hormoni numiti prostaglandine, care determina inflamatie, febra si durere.

Noile medicamante COX-2 blocheaza mai intai ciclooxigenaza-2 si au un risc mai mic de aparitie a efectelor secundare gastrointestinale produse de antiinflamatoriile nesteroidiene.

Acest medicament a fost aprobat si pentru tratamentul durerii cronice. Efectele pe termen lung ale inhibitorilor de COX-2 sunt inca in curs de evaluare, in special in lumina noilor informatii care sugereaza ca aceste droguri pot creste riscul pentru infarct miocardic si accident vascular cerebral.

Pacientii care urmeaza tratament cu acest tip de medicamente ar trebui sa revada, impreuna cu medicul, planul de tratamant.

- Stimularea electrica, care include stimularea electrica transcutanata, stimularea electrica nervoasa prin implant si stimularea profunda cerebrala sau spinala, este o extensie moderna a unei practici vechi in care nervii ce deservesc muschii sunt supusi unei varietati de stimuli, printre care caldura si masajul.

Stimularea electrica, indiferent de forma sa, implica o procedura chirurgicala severa si nu este pentru toti pacientii sau nu este eficienta 100%.

Urmatoarele tehnici necesita un echipament specializat si personal cu experienta in procedura folosita:

- Stimularea electrica transcutanata foloseste un impuls electric foarte mic, transmis prin piele la fibrele nervoase, pentru a determina modificari la nivelul muschilor, cum ar fi amortire sau contractie. Aceste reactii produc in schimb ameliorarea temporara a durerii.

Exista evidente ca aceasta tehnica poate activa subseturi ale fibrelor nervoase periferice care pot bloca transmiterea durerii spre maduva spinarii.

- Stimularea nervoasa periferica foloseste electrozi plasati chirurgical in zone bine selectate ale corpului. In acest fel pacientul este capabil sa expedieze curentul electric necesar catre zona afectata, folosind o antena sau un transmitator.

- Stimularea coloanei vertebrale foloseste electrozi inserati chirurgical in spatiul epidural al coloanei vertebrale.

Pacientul este astfel capabil sa elibereze un impuls electric spre coloana vertebrala folosind un transmitator asemanator unei cutii mici si o antena prinse la nivelul pielii.

- Stimularea profunda cerebrala sau intracerebrala este considerata un tratament extrem si implica stimularea chirurgicala a creierului, de obicei a talamusului. Este folosita pentru un numar limitat de afectiuni, printre care durerea severa, sindromul durerii centrale, durerea din cancer, durerea membrului fantoma, si alte dureri neuropate.

- Exercitiul fizic a devenit o parte importanta a regimului de tratamant prescris de catre medic pacientilor cu dureri. Intrucat este cunoscuta legatura dintre multe tipuri de durere cronica si muculatura slaba si tensionata, exercitiul fizic – chiar si cel usor sau moderat cum ar fi plimbarea sau inotul – pot contribui la o stare generala de bine prin imbunatatirea vascularizarii si a oxigenarii tesuturilor musculare.

Asa cum se stie ca stressul contribuie la aparitia durerii, se stie si faptul ca exercitiul fizic, somnul si relaxarea pot contribui la reducerea stressului, ajutand astfel la ameliorarea durerii. Exercitiul fizic s-a dovedit folositor multor pacienti cu durere lombara. Este important, totusi, ca pacientii sa urmeze indicatiile medicale.

- Hipnoza continua sa creasca in popularitate, in special ca adjuant al medicatiei analgezice. In general, hipnoza este folosita pentru controlul functionarii fizice sau al raspunsurilor, aceasta fiind cantitatea de durere pe care un individ o poate suporta. Felul in care actioneaza hipnoza nu este pe deplin inteles.

Unii cred ca hipnoza face ca pacientul sa intre intr-o stare asemanatoare transei, in timp ce altii cred ca persoana este mai capabila sa se concentreze si sa se relaxeze sau este mai responsiva la sugestie.

Hipnoza poate determina ameliorarea durerii actionand asupra mediatorilor sistemului nervos central, incetinind impulsurile. Daca si cum actioneaza hipnoza implica o autoevaluare mai mare si cercetari aprofundate in mecanismele constientei umane.

- Ibuprofen este un analgezic din familia aspirinei, un medicament antiinflamator nesteriodian. Poate fi eliberat fara reteta sau poate fi gasit in produse farmaceutice combinate.

- Laser-ul de putere mica a fost folosit ocazional de unii terapeuti fizici ca tratament pentru durere, dar ca si in cazul altor tratamente, si aceasta metoda prezinta unele controverse.

- Magnetii reprezinta o metoda populara printre atleti care pot depune marturie asupra eficacitatii lor pentru controlul durerilor legate de sport si alte conditii dureroase.

De obicei folositi ca un colier sau bratara, folosirea magnetilor ca tratamant dateaza de pe vremea Egiptului si a Greciei antice. Desi este considerata o escrocherie sau pseudostiinta de unii sceptici, cei care o propun ofera o teorie prin care magnetii pot realiza modificari ale celulelor sau in biochimia corpului, si prin acestea ameliorand durerea.

- Narcotice

- Blocarea nervoasa implica folosirea unor droguri, agenti chimici sau tehnici chirurgicale pentru a intrerupe legatura dintre mesajul dureros din anumite arii ale organismului si creier. Exista mai multe nume diferite pentru aceste proceduri, in functie de tehnica sau agentul folosit.

Tipurilor de blocare nervoasa chirurgicala include neurectomia, rizotomia spinala, craniana si trigeminala si simpatectomia, numita si blocarea simpatica.

- Medicamantele antiinfalmatorii nesteroidiene (printre care aspirina si ibuprofenul) sunt larg prescrise si uneori numite analgezice ne-narcotice sau ne-opioide. Ele actioneaza prin reducerea raspunsului inflamator de la nivelul tesuturilor.

Multe dintre aceste medicamante irita stomacul si din acest motiv sunt de obicei administrate impreuna cu hrana. Desi acetaminofenul poate avea unele efecte antiinflamatorii, este tratat separat de celelalte antiinflamatorii nesteriodiene.

- Opioidele sunt obtinute din semintele unei specii de mac si sunt printre cele mai vechi medicamente cunoscute de om. Ele includ codeina si probabil cel mai cunoscut narcotic dintre toate, morfina.

Morfina poate fi administrata intr-o varietate de forme, inclusiv pompa pentru autoadministrare. Opioidele au un efect narcotic, adica induc sedarea alaturi de ameliorarea durerii, si unii pacienti pot deveni dependeti fizic de morfina.

Pentru acest motiv, pacientii care primesc opioide ar trebui monitorizati cu atentie; in unele cazuri medicatia stimulanta poate fi prescrisa pentru contracararea efectului sedativ. In afara de ameteli, alte efecte secundare comune includ constipatia, greata si varsaturile.

- Terapia fizica si reabilitarea se regaseste in practicile antice folosirii tehnicilor si metodelor fizice, cum ar fi caldura, frigul, exercitul fizic, masajul si manipularea, in tratamantul anumitor afectiuni. Acestea pot fi aplicate pentru cresterea functionalitatii, controlul durerii si reducerea timpului de recuperare a pacientului.

- Placebo ofera anumitor pacienti ameliorarea durerii desi modul in care apare acest efect este misterios si foarte controversat.

Placebo sunt substante inactive, cum ar fi pastilele de zahar, sau anumita proceduri, cum ar fi injectiile saline, folosite in general in studiile clinice ca factori de control pentru a ajuta la determinarea eficientei unor tratamante active.

Desi placebo nu are un efect direct asupra cauzei durerii, datele din studiile clinice sugereaza ca multe afectiuni dureroase cum ar fi migrenele, durerea de spate, durerea postchirurgicala, artrita reumatoida, angina, si depresia uneori raspund bine la placebo.

Acest raspuns pozitiv este cunoscut sub numele de efect placebo, care este definit ca o modificare observabila sau masurabila care apare la pacient dupa administrarea unui preparat placebo.

Unii experti considera ca efectul este psihologic iar placebo are efect deoarece pacientul crede sau se asteapta ca acesta sa fie eficient. Altii considera ca placebo amelioreaza durerea prin stimularea mecanismelor analgezice proprii creierului si pun in miscare fortele de autovindecare ale organismului.

O a treia teorie sugereaza ca actul administrarii placebo micsoreaza stresul si anxietatea – care agraveaza unele afectiuni dureroase – si, astfel, fac ca pacientul sa se simta mai bine. Totusi, placebo este controversat deoarece prin definitie substantele sunt inactive si nu au o valoare curativa reala.

- O.G.C.R-odihna, gheata, compresiune si ridicare – sunt patru componente prescrise de multi ortopezi, antrenori, asistente si alt profesionisti pentru afectiunile temporare musculare si articulare, cum ar fi intinderile sau luxatiile.

In timp ce multe probleme ortopedice pot fi controlate cu acesti patru pasi simpli, in special cand sunt combinate cu analgezice eliberate fara reteta, afectiuni mai serioase pot necesita interventii chirurgicale sau terapie fizica, incluzand exercitii, miscari articulare sau maniulare articulara si stimulare musculara.

- Chirurgia, desi nu intotdeauna o optiune, poate fi necesara pentru ameliorarea durerii, mai ales a celei cauzate de probleme ale spatelui sau leziuni musculoschletale serioase. Interventia chrirgicala poate fi realizata pentru blocarea nervoasa sau pentru ameliorarea durerii determinate de ruperea unui disc.

Procedurile chirurgicale pentru problemele spatelui includ discectomia sau, cand sunt folosite tehnicile microchirurgicale, microdiscectomia, in care intregul disc este indepartat; laminectomia, o procedura in care chirurgul indeparteaza doar un fragment de disc, avand acces de intrare prin portiunea de arc a vertebrei; si fuziunea spinala, o procedura in care intregul disc este indepartat si inlocuit de o grefa osoaosa.

In cazul fuziunii spinale, doua vertebre sunt apoi lipite una de alta. Desi operatia poate face coloana sa devina mai intepenita, rezultand o pierdere a flexibilitatii, procedura are un scop critic: protejarea maduvei spinarii.

Alte interventii chirurgicale pentru durere includ rizotomia, in care un nerv este taiat in apropiere de maduva, si cordotomia, in care filetele nervoase de la nivelul maduvei sunt separate.

Cordotomia este in general folosita doar pentru tratamantul durerii din cancerele terminale care nu raspunde la alte terapii. Alta operatie pentru durere este operatia zonala a nervilor dorsali, in care neuronii spinali care raspund de durerea pacientului sunt distrusi pe cale chirurgicala.

Intrucat interventia chirurgicala poate avea ca rezultat o cicatrice care poate determina probleme aditionale, pacientii sunt sfatuiti sa solicite o a doua opinie inainte de interventie.

Ocazional, interventia este realizata cu ajutorul unor electrozi care distrug selectiv neuronii in zona tintita din creier.

Aceste proceduri determina rareori ameliorarea pe termen lung a durerii, dar atat medicul cat si pacientul pot decide daca procedura chirurgicala va fi suficient de eficienta pentru a justifica riscurile.

In unele cazuri, rezultatele interventiei sunt remarcabile. Spre exemplu, multi pacienti care sufereau de nevralgie de trigemen neresponsiva la tratamant medicamantos au avut succes cu o procedura numita decompresie microvasculara, in care mici vase de sange sunt indepartate chirurgical de pe nervii inconjuratori.