Transfuzia sangvina

Transfuzia de sange este un tratament medical ce consta in inlocuirea sangelui sau a unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o sangerare (intr-un accident, operatie sau boala).

Unele boli, ca hemofilia sau cancerul impiedica organismul sa produca unele componente ce lipsesc din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din sange sunt folosite in tratamentul acestor boli. Pentru persoanle aflate in stare critica, transfuziile de sange pot salva vieti.

Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci cand este nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele componente ale sangelui (preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii. Sangele are multe componente, incluzand eritrocitele (celule rosii), plasma, albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare.

Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o cantitate semnificativa de sange sau cand organismul nu poate reface cantitatea de sange pierduta sau pierde in continuu un component important al sangelui.

Sangele se poate pierde in:
- accidente sau interventii chirurgicale majore
- boli care pot duce la pierderi de sange (hemoragii), ca ulcerul gastric activ
- boli ce distrug celulele sangelui, ca anemia hemolitica sau trombocitopenia, leucemia

Desi este imposibila transfuzia de sange fara nici un efect secundar, in tarile in curs de dezvoltare si in tarile dezvoltate, sangele din transfuzii este, in general, necontaminat (fara nici un germene, bacterie, virus etc). Sangele recoltat pentru transfuzii este testat cu grija pentru microorganisme patogene (care pot produce boli). Transmiterea de boli prin transfuzii de sange este foarte rara in zilele noastre si s-a constatat ca sunt sanse de 1 la 1.000.000 de unitati de sange transfuzate.

Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange cu grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii. Transfuziile de sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa, uneori amenintatoare de viata.

Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu, dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide), frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata prompt.

Grupa de sange indica markerii specifici (antigenii) eritrocitelor si plasmei unui om. Acesti markeri permit corpului sa recunoasca sangele ca fiind propriu. Daca se foloseste sange cu alt tip de grupa sangvina, sistemul nu il recunoaste ca propriu si il distruge rezultand o reactie posttransfuzionala. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata atunci cand este tratata imediat. O reactie grava la transfuzia de sange poate fi fatala.

Cea mai importanta clasificare a tipurilor de grupe de sange este sistemul ABO si sistemul Rh. Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Tipurile de sange din sistemul Rh pot fi Rh pozitive sau Rh negative. O persoana a carei grupa de sange este A+ are sange de grupa A din sistemul ABO si Rh pozitiv.

Exista peste 100 de alte subgrupe de sange minore care pot da uneori reactii usoare la transfuzii si pot determina, foarte rar, reactii severe.

Sangele pentru transfuzii este recoltat de la voluntari prin bancile de sange. Obiceiul de a plati donatorii a fost pus in vigoare pentru a asigura o rezerva mai mare de sange necontaminat. Inainte de a dona, voluntarii trebuie sa raspunda asistentilor sociali la cateva intrebari despre starea lor de sanatate, antecedente (un istoric al bolilor) si posibile expuneri la boli in timpul calatoriilor prin tari straine, comportament sexual sau abuz de droguri. Doar persoanele care trec cu bine de acest chestionar au posibilitatea sa doneze.

Dupa recoltare, sangele este testat cu grija pentru prezenta unor microorganisme patogene si se determina grupa de sange a individului. Daca exista suspiciunea ca sangele ar putea fi infectat acesta este nefolosit si aruncat. Marea majoriatate a sangelui care trece de aceste teste este fractionat, de exemplu in eritrocite, plasma si trombocite, inainte de a fi folosit. Foarte putin sange integral este folosit pentru transfuzii.

Sangele si componentele lui pot fi pastrate pentru o perioada limitata de timp si apoi se arunca. De aceea, bancile de sange sunt intr-o continua campanie de recrutare a donatorilor si incurajeaza participarea regulata a acestora.

Transfuziile folosesc in tratamentul pierderilor de sange (hemoragiilor) sau pentru suplimentarea fractiunilor de sange care nu se pot reface.

Tratamentul hemoragiilor

Hemoragiile pot fi rezultatul unor accidente, a unor interventii chirurgicale majore sau boli care distrug eritrocitele sau trombocitele, doua componente importante ale sangelui. Daca se pierde prea mult sange (hipovolemie), corpul nu mai poate mentine o presiune normala a sangelui si intra in soc. Pierderea de sange scade, de asemenea, si numarul de celule rosii transportoare de oxigen ceea ce duce la oxigenarea insuficienta a organismului.

Sangele integral este folosit foarte rar pentru tratamentul pierderilor de sange. In locul acestei proceduri, pacientul primeste fractiunea de sange care ii lipseste cel mai mult.

Daca persoana a pierdut multe eritrocite i se da masa eritrocitara. Daca are volumul de plasma scazut i se administreaza plasma si alte fluide pentru a mentine presiunea sangelui. Daca a pierdut foarte mult sange are nevoie si de factori de coagulare sau trombocite pentru a preveni sangerarile.
Sangele pierdut in timpul unei operatii poate fi recuperat, filtrat si transfuzat pacientului. Acest procedeu reduce cantitatea de sange nou care ar trebui transfuzat.

Sangele este recoltat de la voluntari care pot dona o data la 8 saptamani. Pentru a dona sange trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- varsta de cel putin 18 ani so pana in 60 de ani.
- greutatea de cel putin 50 kg (50-100 kg la femei, 60-110 kg la barbati)
- sanatos clinic

- tensiune arteriala normala (tensiunea sistolica intre 100 si 180 mmHg)

- puls regulat

- sa nu fi suferit interventii chirugicale in ultimele 6 luni

- femeile sa nu fie : insarcinate, in perioada de lauzie sau in perioada menstruala;

- sa nu fi consumat alcool sau grasimi in urma cu 48 h donarii;

- sa nu fie sub tratament pentru diferite afectiuni.

Centrele de donare au 5 etape de protectie a rezervelor de sange impotriva infectiilor:
- screeningul donatorului. Pentru a dona sange trebuie completat un chestionar despre starea de sanatate, antecedente (istoria bolilor), calatoriile in tari unde sunt frecvente anumite boli si despre comportamentele care pot creste riscul de a contacta unele boli, ca sexul neprotejat si consumul de droguri. Se verifica temperatura corpului, tensiunea arteriala si volumul de celule rosii (eritrocite) dintr-o mostra de sange. Nu poate dona sange persoana care nu face fata acestor teste de screening, care poate fi expusa unor boli infectioase sau este anemica

- listele donatorilor respinsi. Organizatiile care recolteaza sange trebuie sa pastreze liste cu numele persoanelor care sunt respinse pentru totdeauna din programul de donatii. Potentialii donatori trebuie sa fie cautati si pe aceste liste. Pe listele donatorilor respinsi se afla oameni care au avut cancere de diferite tipuri, care au avut dupa varsta de 11 ani sau au risc crescut pentru SIDA

- testarea sangelui. Dupa donare, fiecare unitate de sange este verificata pentru unele boli cu transmitere prin sange, ca de exemplu hepatita B, hepatita C sau . Daca este gasita vreo boala, sangele este aruncat

- carantina. Sangele donat este pastrat separat si nu poate fi utilizat decat dupa ce trece cu bine toate aceste teste

- asigurarea calitatii. Centrele de transfuzii trebuie sa tina evidente stricte asupra fiecarei unitati de sange. Daca apare o problema la donarea unei unitati de sange, centrul de transfuzii trebuie sa avertizeze centrele de donare si sa colaboreze pentru rezolvarea problemei.

A dona sange pentru propria utilizare

Persoanele care urmeaza sa fie supuse unor operatii si este posibil sa aiba nevoie de transfuzii de sange, ar trebui sa ia in considerare donarea de sange sau recoltarea propriului sange inainte de operatie (transfuzie autologa). Multi oameni iau in considerare aceasta optiune pentru a se proteja de unele boli cu transmitere prin sange sau de reactiile de incompatibilitate asociate cu transfuziile de sange.

Nici transfuzia autologa nu este lipsita de riscuri. Cele mai multe probleme care apar, indiferent de tipul de transfuzie, sunt rezultatul unor greseli administrative, si anume transfuzia cu grupa de sange necorespunzatoare. Aceste tipuri de greseli sunt rare, dar pot duce la administrarea unei alte unitati de sange decat cea pe care a donat-o persoana inainte de operatie. De asemenea, este posibil ca donarea inainte de operatie sa creasca riscul de necesitate a unei transfuzii in timpul operatiei pentru ca sangele nu a avut destul timp sa se refaca.

Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici (antigene) de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut ca propriu. Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l recunoaste si il distruge rezultand o reactie posttransfuzie.

Sitemul ABO

Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii.

Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.

Grupele de sange minore

Exista mai mult de 100 de subtipuri de grupe de sange. Majoritatea au un efect minor sau nici un efect in timpul transfuziilor, dar unele dintre ele pot fi cauza principala a unor reactii usoare la transfuzie. Reactiile usoare sunt ingrijoratoare dar, daca sunt tratate rapid sunt foarte rar fatale.

Industria sanatatii lucreaza din greu pentru a asigura siguranta sangelui. Bancile de sange le pun intrebari potentialilor donatori despre santatea, comportamentul si istoricul calatoriilor lor.Doar persoanele care trec cerintele privind donatorul de sange, pot dona sange. Sangele donat este testat conform ghidului national. Chiar si cu aceste masuri, exista o mica sansa ca ceva sa ramana nedectat in procesul de screening. Cu toate acestea sansele de a obtine anumite boli de la o transfuzie sunt: 

- HIV : 1 la 1,5 milioane de donari.

- Hepatita C : 1,2 milioane de donari.

- Hepatita B: 1 la 293.000 de donari.

- Contaminare bacteriana: 1 la 100.000 transfuzii.

Riscurile transfuziilor de sange includ reactiile la transfuzii (reactii mediate imun), reactiile nonimune si infectarea sangelui.

Este mai probabil sa fii lovit de fulger decat sa primesti o boala de la o transfuzie. Precautiile pe care le iau lucratorii din domeniul sanatatii au ajutat sa fac transfuziile foarte sigure.

Reactiile mediate imun

Recatiile mediate imun apar cand sistemul imunitar ataca fragmente din sangele transfuzat sau cand sangele transfuzat este cauza unor reactii alergice.

Majoritatea reactiilor la transfuzii apar datorita erorilor de compatibilitate a sangelui primitorului cu sangele transfuzat. Aceste erori administrative pot apare datorita etichetarii gresite a unitatilor de sange sau a etichetelor nelizibile. Se depune mult efort pentru prevenirea acestui tip de erori care intervin aproximativ o data la 14000 de transfuzii. Chiar si administrarea grupei de sange corespunzatoare poate duce la reactii usoare post-transfuzionale.

Aceste reactii pot fi usoare sau severe. In majoritatea cazurilor, cele usoare nu sunt fatale daca se intervine la timp. Totusi si reactiile usoare pot fi ingrijoratoare. Reactiile severe pot fi fatale.

Exista cateva reactii mediate imun.
-reactiile febrile nehemolitice produc febra si frisoane fara hemoliza (fara distrugerea celulelor rosii). Aceasta este cea mai frecventa reactie post-transfuzionala. Poate apare chiar si atunci cand sangele a fost compatibil si corect transfuzat. Cu cat mai multe tranfuzii primeste un om cu atat mai mult creste riscul aparitiei unei astfel de reactii

-in reactiile hemolitice, celulele rosii transfuzate sunt distruse de sistemul imun al persoanei primitoare. Aceasta reactie are loc cel mai frecvent in cazul incompatibilitatii de grupa sanguina ABO sau Rh, dar mai pot fi implicate si unele dintre subtipurile minore de sange, cazuri in care reactiile pot fi fatale

-reactiile alergice pot fi severe sau usoare. Reactiile alergice usoare pot include (mancarimi), urticarie si wheezing (respiratie dificila). Reactiile alergice severe pot include socul anafilactic, un raspuns fatal

-o reactie imuna la trombocite, in sangele transfuzat, duce la distrugerea lor. Persoanele care dezvolta o astfel de reactie pot avea dificultati in gasirea unui sange care sa nu dea aceasta reactie

-in ocazii rare o reactie imuna posttransfuzionala poate ataca plamanii primitorului (transfuzia cu reactie incrucisata si insuficienta respiratorie acuta). Duce la dificultate la respiratie si alte simptome. Majoritatea se refac complet dupa o astfel de reactie.

Reactii nonimune

Reactiile nonimune implica alterari fizice ale sangelui datorita transfuziei.
-hipervolemia (supraincarcarea circulatorie) apare cand se administreaza prea multe lichide in timpul transfuziei, in mod special in cazul in care primitorul nu a pierdut sange inaintea transfuziei. Hipervolemia poate necesita tratament cu (diuretice) care sa creasca diureza (eliminarea de urina) pentru a ajuta corpul sa elimine lichidul in exces

-supraincarcarea cu fier (posttransfuzionala) apare cand este transfuzata o cantitate mare de sange integral sau de celulele rosii. Cand celulele rosii mor, fierul din hemoglobina este eliberat si este stocat in corp. De vreme ce fierul este eliminat foarte incet de organism, cantitatile mari de fier care ajung in corp pot depasi capacitatea acestuia de a-l stoca. Supraincarcarea cu fier poate fi tratata cu medicamente fixatoare de fier.

Transmiterea de boli infectioase

Transmiterea unor boli infectioase virale ca hepatita B, hepatita C sau HIV prin transfuziile de sange, a devenit rara datorita masurilor luate de asociatii specializate asupra recoltarii, testarii, pastrarii si transfuzarii sangelui. Transmiterea unor boli infectioase posttransfuzionale in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare apare doar o data la 1.000.000 de unitati transfuzate.

Riscul unei infectii cu o boala cu transmitere prin sange este mai mare in tarile mai putin dezvoltate. Este posibil ca sangele, in special trombocitele, sa fie contaminat in momentul donarii sau dupa acest moment. Transfuzia cu sange infectat duce la (sange contaminat cu bacterii). Acest risc este totusi destul de mic datorita masurilor luate in timpul donarii si la manipularea acestuia. Un risc mai mare il prezinta transfuzia cu masa trombocitara. Spre deosebire de celelalte componente ale sangelui, trombocitele pot fi pastrate la temperatura camerei. Daca exista bacterii, acestea se vor multiplica si vor produce o infectie dupa transfuzare.

Inainte de transfuzia de sange, sangele primitorului este testat pentru a determina grupa de sange. Sangele sau fractiunile de sange care sunt compatibile cu sangele primitorului vor fi comandate de medic. Acest sange poate fi retestat la laboratorul spitalului pentru confirmarea grupei. O mostra din sangele donatorului este combinata cu o mostra din sangele primitorului pentru a verifica daca da reactii de hemoliza sau aglutinare.

Inainte de transfuzia propriu-zisa, medicul si asistentele medicale verifica eticheta de pe punga de sange si o compara cu sangele primitorului a carui grupa este trecuta in fisa medicala a pacientului. Doar cand toata lumea ajunge la concluzia ca aceasta este grupa corecta de sange, se trece la transfuzare. Inainte de administrarea transfuziei, se monitorizeaza tensiunea arteriala, pulsul, saturatia de oxigen si temperatura. Daca pacientul primeste grupa de sange gresita apare o reactie posttransfuzionala, usoara sau severa.

Daca pacientul s-a pregatit pentru transfuzie cu propriul sange (donare autologa), combinarea sangelui nu este necesara, dar eticheta este verificata si de medic si de asistente pentru a confirma ca este sangele primitorului.

Este necesar un cateter intravenos. Legatura intre cateter si transfuzie este facuta de un tub si punga cu sange este asezata mai sus de nivelul corpului. Sangele va trece usor in vena. Medicul sau o asistenta monitorizeaza transfuzia pentru detectarea incipienta a unor reactii adverse.

Medicii spera ca in curand sa dispuna de sange de sinteza sau inlocuitoare de sange. Inlocuitoarele de sange studiate contin substante care transporta oxigenul (ca perfluorocarbonul) si hemoglobina fara celule-portiunea din celulele rosii care transporta oxigenul.

Avantajele sunt urmatoarele:
-produsele din sange de sinteza pot fi pastrate pentru perioade mai lungi de timp. Sangele donat trebuie folosit in cateva saptamani de la donare
-produsele din sange de sinteza pot fi pastrate la temperatura camerei. Sangele uman trebuie refrigerat pana la utilizare
-nu exista riscul aparitiei de reactii posttransfuzionale datorita incompatibilitatii grupelor de sange
-produsele din sange de sinteza pot fi sterilizate, eliminand riscul unor boli infectioase.

Produsele din sange de sinteza testate inca nu sunt ideale, de exemplu ele pot modifica testele, sunt mult mai repede consumate in organism iar transportorii de oxigen mai putin eficienti.

Multe din aceste produse sunt fabricate dar, o data aprobate, utilizarea lor va fi limitata la urgentele cu pierderi mari de sange in urma unor accidente.