Terapia cu electrosocuri

Terapia cu electrosocuri este procedura menita sa produca schimbari la nivelul reactiilor chimice de la nivel cerebral, care reduc simptomele anumitor boli mentale, precum depresia sau tulburarea bipolara.

Aceasta terapie este utilizata atunci cand tratamentul medicamentos pentru o tulburare psihica esueaza, fiind sigura atunci cand pacientul se afla sub anestezie generala.

In terapia cu electrosocuri, sunt atasati electrozi de scalpul pacientului, prin care trece curentul electric controlat atunci cand bolnavul se afla sub anestezie generala. Procedura conduce la formarea de mici leziuni ale creierului, intentionate, care ajuta la imbunatatirea simptomelor severe specifice mai multor boli psihice, precum intentiile suicidale sau episoadele maniacale grave.

Asadar, terapia cu electrosocuri este utilizata in tratarea

- Depresiei severe. Atunci cand tulburarea este insotita de detasarea de realitate (psihoza), dorinta de suicid sau refuzul de a manca.

- Depresiei rezistente la tratament. Acele forme de depresie care nu pot fi tinute sub control prin terapie medicamentoasa, psihoterapie sau alte forme de tratament.

- Maniei severe. Cand pacientul se afla intr-o stare intensa de euforie, agitatie si hiperactivitate, una dintre fazele tulburarii bipolare. Alte simptome tipice ale maniei sunt incapacitatea de a lua decizii, comportamentul riscant si impulsiv, abuzul de substante periculoase si psihoza.

- Catatoniei. Caracterizata de imobilitate fizica, miscari rapide sau nefiresti, incapacitatea de a vorbi etc., catatonia este asociata cu schizofrenia si alte boli mentale in care se manifesta psihoze.

Prejudecatile legate de terapia prin electrosocuri sunt legate de primele forme ale acestei terapii din anii '50, care nu utilizau anestezia generala si care puteau provoca efecte secundare grave, precum tulburarile de memorie sau chiar fracturile osoase.

Modalitatea moderna de administrare a acestui tratament psihiatric elimina aceste riscuri majore, terapia cu electrosocuri fiind cea mai eficienta metoda terapeutica disponibila dupa esecul altor forme de tratament. Cazurile in care terapia cu electrosocuri este utilizata frecvent sunt

- In timpul sarcinii, cand medicamentele ar putea afecta dezvoltarea fatului;
- In cazul adultilor invarsta, care nu pot tolera efectele secundare ale medicamentelor;
- In cazul pacientilor care prefera aceasta forma de tratament, in detrimentul celui medicamentos;
- Cand terapia cu electrosocuri a mai avut rezultate bune in trecut;
- Cand simptomele pun in pericol siguranta pacientului si a celor din jur si este riscanta asteptarea efectelor medicamentelor;
- Cand pacientul se infometeaza si este expus deficientelor nutritionale grave;
- In episoadele severe de psihoza;
- In tratarea episoadelor de manie si depresie specifice tulburarii bipolare;
- Cand pacientul este expus unui risc major de suicid;
- In tratarea schizofreniei;

Inainte de acest tratament, pacientului ii este administrat un relaxant muscular si apoi este adormit cu ajutorul anesteziei generale. Prin mai multi electrozi atasati de scalp, curentul electric controlat cu precizie calatoreste prin celulele nervoase, modificand reactiile chimice de la acest nivel.

Terapia cu electrosocuri poate fi unilaterala (curentul electric este indreptat catre o singura parte a creierului) sau bilaterala (creierul primeste curent electric concentrat pe ambele parti).

Intrucat muschii sunt complet relaxati, efectele vizibile ale micilor leziuni cerebrale se limiteaza la miscari mai dificile ale mainilor si picioarelor. Pacientul este monitorizat pe tot parcursul procedurii, se trezeste dupa cateva minute si nu isi aminteste nimic din timpul tratamentului. Se instaleaza o usoara stare de confuzie, care trece de la sine intr-o perioada scurta de timp.

Terapia cu electrosocuri este administrata in sedinte scurte de maximum 3 ori pe saptamana, timp de 3-4 saptamani.

Cu toate ca acest tip de tratament psihiatric este sigur in prezent, printre riscurile si efectele sale se pot numara:

- Confuzia. Imediat dupa o sesiune de terapie cu electrosocuri, pacientul se poate simti confuz o perioada care poate varia de la cateva minute, pana la cateva ore. Bolnavul poate intampina dificultati in a recunoaste mediul in care se afla sau in a se intoarce la activitatile normale imediat. Starea de confuzie apare cel mai frecvent in randul pacientilor varstnici si dureaza rareori mai mult de cateva zile.

- Tulburarile de memorie. Amnezia retrograda, caracterizata prin dificultatea amintirii evenimentelor premergatoare tratamentului, poate fi un efect secundar al terapiei prin electrosocuri. Unii pacienti acuza pierderi de memorie si ulterioare terapiei, insa aceste probleme dispar de la sine in 1-2 luni, in cele mai multe cazuri.

- Simptomele fizice. In zilele imediat urmatoare terapiei cu electrosocuri, pot sa apara si simptome fizice, precum greata, varsaturile, durerile de cap, durerile mandibulare si spasmele musculare. Aceste manifestari clinice sunt usor de tratat cu ajutorul medicamentelor.

- Complicatii medicale diverse. La fel ca in orice procedura medicala ce implica utilizarea anesteziei, pot sa apara diverse complicatii medicale, precum cresterea ratei cardiace si a presiunii sangelui. Pacientii care sufera de boli de inima prezinta cel mai mare risc de complicatii.

Numerosi pacienti observa primele ameliorari ale simptomelor dupa 2-3 sedinte de terapie cu electrosocuri, insa recuperarea totala poate dura mai mult. Medicii psihiatri nu au descoperit inca mecanismul exact al efectului terapeutic furnizat de expunerea creierului la electrosocuri, ci doar faptul ca numeroase reactii chimice ale functiilor cerebrale se schimba prin instalarea leziunilor intentionate.

Specialistii spun ca pacientii au nevoie in continuare de tratamentul medicamentos si psihoterapie (terapia de intretinere), chiar daca simptomele par ca au disparut dupa terapia cu electrosocuri, pentru prevenirea recurentei bolii.