Sughitul

Sughitul este manifestarea clinica a contractiilor spastice aparute la nivelul diafragmei, contractii ce se repeta de mai multe ori pe minut. Diafragma este o structura musculo - fibroasa care separa cavitatea toracica de cea abdominala si care prezinta cateva orificii prin care trec diverse structuri anatomice din torace catre abdomen (esofag, aorta, vena cava).

Sughitul este o actiune involuntara, reflexa, spasmul muscular care sta la baza sughitului determinand patrunderea aerului in plamani, aceasta fiind ulterior oprita brusc prin inchiderea epiglotei. Aceasta succesiune de momente va determina aparitia zgomotului caracteristic sughitului. Termenul medical de specialitate pentru sughit este singultus si are originea in limba latina.

Episoadele scurte de sughit apar foarte frecvent si nu pot fi evitate. Adesea ele ajung sa agaseze pacientul si sa ii distreze pe cei din jur datorita frecventei lor, insa doar in cazuri rare apar in contextul unor boli cronice sau grave. Episoadele prelungite de sughit sunt insa fenomene destul de importante, care afecteaza calitatea vietii pacientului dar care pun si probleme de diagnostic si tratament. Astfel de atacuri cronice par a avea o morbiditate crescuta si au chiar si o fatalitate surprinzator de mare, daca judecam sughitul ca o problema aparent banala de sanatate.

Atacul de sughit dureaza de obicei cateva minute si se rezolva de la sine, fara a impune administrarea unui tratament de specialitate. Daca insa depaseste 48 de ore, se considera deja ca este vorba de un sughit persistent ce trebuie tratat corespunzator. Daca pacientul se confrunta cu o astfel de problema mai mult de o luna, sughitul este catalogat drept intractabil.

Sughitul apare indiferent de varsta si poate fi evidentiat chiar si la fat. Se pare ca nou - nascutii prematur petrec 2.5% din primele luni de viata sughitand. In ciuda faptului ca sughitul scade in frecventa pe masura ce individul inainteaza in varsta, specialistii au observat ca sughitul cronic este indeosebi o problema a adultilor. Ambele sexe sunt la fel de afectate de sughitul trecator, insa sughitul cronic este mai des diagnosticat la barbati comparativ cu femeile.

Specialistii sunt de parere ca sughitul nu are nici un rol in economia organismului uman. De cele mai multe ori este afectata doar o parte a diafragmului, cel mai frecvent diafragmul stang. Sughiturile apar cu o frecventa care poate varia foarte mult de la individ la individ: de la 4 la 60 pe minut. Ele se repeta pana cand un anumit numar a fost atins, acesta variind si fiind propriu fiecarui pacient.

Frecventa aceasta relativ constanta variaza invers proportional cu presiunea arteriala a dioxidului de carbon. Specialistii nu au observat insa nicio corelatie intre parametrii fiziologci si intensitatea zgomotului produs in timpul sughitului. S-a observat ca ele apar mai frecvent seara si spre culcare, iar la femei pot fi corelate cu stadiile ciclului menstrual, in sensul ca apar mai frecvent in zilele anterioare menstruatiei iar frecventa lor de aparitie se reduce semnificativ in timpul sarcinii.

Cauza exacta de aparitie a sughitului ramane insa incomplet cunoscuta, in ciuda interesului manifestat de catre specialisti. Episoadele acute si autolimitante care apar la adulti sunt de cele mai multe ori benigne si nu impun un tratament de specialitate.

Printre cele mai tipice si des incriminate cauze se numara:
- Distensia gastrica determinata de ingestia unor cantitati crescute de mancare sau alcool;
- Aerofagia (ingestia de aer);
- Modificarea brusca a temperaturii ambientale;
- Modificarea temperaturii din stomac (prin consumul unor produse excesiv de calde sau reci);
- Excesul de alcool sau tutun;
- Stresul extrem, starile anxioase pot declansa si ele un episod de sughit.

Sughitul persistent sau cronic are insa cauze medicale ce trebuie mult mai atent investigate. El poate fi expresia unor afectiuni ale sistemului nervos central sau periferic, poate sa apara ca urmare a lezarii nervului frenic sau a nervului vag, sau in cadrul unor intoxicatii. 82% din cazurile de sughit cronic sunt diagnosticate la barbati, peste 90% dintre ele avand o cauza organica.

Cele mai frecvente cauze care stau la aparitia sughitului cronic sunt:
- Afectiuni ale sistemului nervos central: malformatii congenitale, scleroza multipla, tumori maligne, leziuni vasculare, infectii, traumatisme;
- Iritatii diafragmatice aparute in cadrul infarctelor miocardice, pericarditei, herniei hiatale, abceselor subfrenice;
- Iritatia ramurilor nervului vag, astfel: iritatia ramurei meningeale aparute in meningita, glaucom, iritatia ramurei auriculare, iritatia ramurei faringeale din cadrul faringitelor, iritatia ramurei laringiene recurente care poate sa apara in cadrul tumorilor, gusei tiroidiene sau laringitei, iritatia ramurei toracice (din infectii, tumori, esofagita, astm,anevrism de aorta toracica), iritatia ramurilor abdominale prin tumori, distensie gastrica, ulcer peptic, infectii, visceromegalii, inflamatii (apendicita, colecistita);
- Iritatii iatrogene�(produse involuntar sau medicamentos de personalul medical) care pot sa apara in timpul laparotomiilor, toracotomiilor, craniotomiilor, diverselor proceduri anestezice;
- Probleme de natura metabolica:hiponatremie, hipocalcemie, hipokalemie, hiperglicemie, uremie, febra;
- Medicamente: benzodiazepine, barbiturice cu durata scurta de actiune, dexametazona, alfa metildopa.

In mod normal un atac de sughit se opreste de la sine dupa cateva minute. In anumite cazuri poate dura si cateva ore, pacientul fiind obligat sa recurga la o metoda de tratament care sa ii amelioreze starea. Exista si cazuri extreme in care sughitul apare in contextul unei boli sistemice cronice si are durata mult mai lunga (de ordinul zilelor sau lunilor). Sughitul cronic trebuie tratat conform recomandarilor unui specialist, pacientul fiind sfatuit sa se prezinte la medic in vederea investigarii si diagnosticarii cauzei exacte de aparitie a acestui simptom.

Sughitul prelungit poate avea o cauza organica insa poate fi indus si de afectiuni psihogenice. El poate sa apara pe fond de stres continuu, de stari anxioase, soc, tulburari de personalitate sau isterii. Episoadele prelungite se pot complica adesea cu scadere in greutate, insomnii si alte tulburari de somn, extenuare fizica (si psihica), precum si cu afectarea starii psiho - emotionale. Sughitul cronic poate fi indus dar si mentinut prin consumul exagerat de alcool (alcoolism), chiar daca de cele mai multe ori pacientii nu considera ca exista vreo legatura cauza - efect intre cele doua.

Din cauza faptului ca etiologia sughitului cronic este atat de variata, anamneza trebuie sa fie foarte amanuntita. Medicul trebuie sa investigheze cu foarte mare atentie toate eventualele afectiuni ce se pot complica sau care au ca prim simptom sughitul. Sughitul cronic este un simptom foarte complicat ce nu de putine ori pune in dificultate medicul. Diagnosticul diferential se realizeaza cu o serie de afectiuni sistemice, printre care: anxietate, astm, bronsita, infarct miocardic, miocardita, pericardita, tamponada cardiaca, pneumonie, abces pulmonar, empiem pulmonar, hepatita, pancreatita, colecistita si colica biliara, hernii diafragmatice, hipocalcemie, hipokalemie, hiponatremie, neoplasme.

Majoritatea atacurilor dispar de la sine in cateva minute sau ore si nu necesita un tratament specific. In situatiile in care sughitul nu trece de la sine in cateva ore, se impune administrarea unui tratament de specialitate. In prezent, tratamentul sughitului este clasificat ca farmacologic, nonfarmacologic si masuri complementare. Tratamentul nonfarmacologic include masuri terapeutice clasice si traditionale care pot creste nivelul dioxidului de carbon din sange, ceea ce va duce in final la oprirea sughitului.

Masuri terapeutice:
- Stimularea nazofaringelui prin tractiunea limbii, inghitirea de zahar granulat, gargara cu apa, muscatul unei felii de lamaie, inhalarea de agenti pe baza de amoniac;
- Stimularea dermatoamelor C3 - C5 prin frecarea regiunii cefalice posterioare sau prin acupunctura;
- Stimulare faringiana directa prin introducerea unui cateter sau unei sonde nazale (metoda este eficienta in peste 90% din cazuri);
- Stimulare uvulara directa printr-un betisor cu vata sau cu ajutorul cozii unei lingure;
- Inlaturarea continutului gastric, daca sughitul apare ca urmare a distensiei gastrice: prin inducerea emezei;
- Stimulare vaso - vagala (exista mai multe tehnici, dar se recomanda aplicarea uneia singure!). Aceste manevre trebuie efectuate doar de catre personal medical instruit si doar dupa ce s-au exclus contraindicatiile pentru realizarea lor;
- Interferarea cu respiratia normala: tinerea respiratiei, hiperventilatie, respiratia intr-o punga de hartie.

Tratamentul farmacologic al sughitului cronic variaza foarte mult in functie de cauza de baza care a dus la aparitia sa. Unii specialisti prefera tratamentele alternative, care pot varia de la acupunctura la hipnoza. De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de tratamente pana se va gasi cel mai potrivit. Exista numeroase medicamente care au fost studiate pentru tratamentul sughitului.

Clorpromazina pare a fi medicamentul de prima alegere. Administrata pe cale intravenoasa sau intramusculara, ea este eficienta in peste 80% din cazuri. Se pare ca si haloperidolul, un alt tranchilizant important, poate fi administrat cu eficienta similara clorpromazinei. Exista si cateva anticonvulsivante care pot fi administrate, anume fenitoina, acidul valproic si carbamazepina.

Tratamentul farmacologic nu este recomandat decat cazurilor cronice. In vederea diagnosticarii corecte, medicul va efectua o serie de investigatii unui pacient care acuza sughit de mai multe zile. Este esentiala investigarea functiei renale, hepatice, a electrolitilor si a enzimelor (in special amilazei si lipazei). Se poate analiza sputa, lichidul cefalorahidian si urina pacientului pentru a se stabili daca exista vreo infectie sistemica responsabila de acest simptom.

Sughitul in forma sa acuta poate sa apara la oricine, indiferent de starea de sanatate generala. Sughitul cronic este insa diagnosticat mai frecvent la barbatii adulti decat la femei, insa specialistii nu pot preciza cauza acestei incidente variabile in functie de sex.

Sughitul la bebelusi este foarte frecvent dupa nastere, de mai multe ori pe zi ,chiar si in somn. Cauzele declansatoare sunt : bebelusul a mancat prea repede, stomacul s-a umplut cu prea mult aer, refluxul gastro-esofagian, modificarile bruste de temperatura ale alimentelor,spontan fara o cauza.

Cele mai frecvente complicatii ale sughitului acut sunt aritmiile si refluxul gastroesofagian, cazurile cronice fiind adesea insotite si de tulburari ale somnului, scadere ponderala si epuizare fizica.

Sughitul este in general autolimitant, iar prognosticul este excelent. In cazurile sughitului cronic prognosticul este influentat de afectiunea de baza.

Sughitul desi pare banal, poate ascunde boli grave. Consultati medical atunci cand sughitul dureaza mai mult de cateva ore.