Proctita - inflamatia mucoasei rectale

Proctita reprezinta inflamatia mucoasei rectale, rectul fiind ultima portiune a intestinului gros. Intestinul gros si anusul, aflat la capatul distal al rectului, fac parte din tractul gastrointestinal. Astfel proctita este o afectiune digestiva.

In proctita, mucoasa rectala ce inveleste stratul intern al acestuia este inflamata, cauzand disconfort si durere.

Proctita are multe cauze, atat acute cat si cronice, fiind in acest caz consecinta altor afectiuni. Cauzele cele mai frecvente sunt:

• Boli cu transmitere sexuala.  Bolile cu transmitere sexuala, sau BTS, sunt afectiuni transmise prin intermediul actului sexual. Sexul anal poate duce la proctita. Alte infectii din categoria BTS pot produce proctita, precum gonoreea, clamidia, sifilis sau herpes. In special proctitele induse de herpes sunt severe.

• Infectii non-BTS. Infectiile ce nu se transmit pe cale sexuala pot fi, de asemenea, o cauza a proctitei. Salmonella si Shigella sunt exemple de bacterii cauzatoare de proctite.

• Traumatism anorectal. Proctita poate fi cauzata de un traumatism la nivelul regiunii anorectale.

• Colita ulcerativa sau boala Chron. Aceste doua forme ale bolii inflamatorii intestinale pot cauza proctita. In colita ulcerativa, apare iritatia si ulcerele la nivelul mucoasei intestinale, inclusiv a mucoasei rectale. In boala Chron, iritatia apare mai frecvent in alte regiuni intestinale, dar poate afecta si rectul.

• Radioterapie. Persoanele care au trecut prin sesiuni de radioterapie a regiunii pelvine, pot dezvolta proctita. Exemplele includ pacientii cu tumori rectale, ovariene sau de prostata.

• Antibioterapie. Utilizarea antibioticelor este asociata cu aparitia proctitei, conform studiilor. Desi sunt administrate pentru a lupta cu bacteriile, antibioticele pot ucide si bacteriile comensale, aflate in tractul gastrointestinal. Pierderea acestor bacterii, ce constituie microbiomul intestinal, inseamna pierderea protectiei intestinale. Astfel inflamatia intestinului si inclusiv a rectului, apar mult mai usor.

Simptomele proctitei sunt numeroase, fiind variate de la pacient la pacient. Acestea depind de severitatea afectiunii, vechimea ei si varsta pacientului. Tenesmele rectale reprezinta cel mai specific simptom. Tenesmul este nevoia urgenta de a merge la toaleta, fiind o senzatie inconfortabila ce apare frecvent, chiar si in lipsa defecatiei propriu-zise.

Alte simptome includ:
• Rectoragie (sangerare rectala)
• Sange in scaun
• Senzatie de plenitudine rectala
• Durere anala sau rectala
• Crampe abdominale dureroase
• Eliminari rectale de secretii mucoase sau purulente
• Diaree sau hiperdefecatie

Pentru a diagnostica proctita, medicul gastroenterolog va face o anamneza completa, urmata de un examen obiectiv. Acesta va pune intrebari cu privire la simptomele actuale, pe care pacientul trebuie sa le descrie in totalitate. De asemenea, istoricul medical personal si cel familial sunt importante pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului.

Pe baza tabloului clinic, medicul va decide ce teste si examinari sa faca in continuare. Testele de laborator includ analize de sange pentru a evalua hemoragia si infectia, o proba de scaun pentru a identifica bacterii cauzatoare, si teste pentru BTS.

Medicul va recomanda si una sau mai multe dintre urmatoarele examinari de specialitate:
• Cultura rectala. Cu ajutorul unui tampon, este prelevata mucoasa rectala superficiala, care este apoi analizata.
• Anoscopie. Cu ajutorul unui instrument special numit anoscop, medicul poate vizualiza interiorul canalului anal si a portiunii inferioare a rectului.
• Sigmoidoscopie si colonoscopie. Aceste teste sunt utile pentru a diagnostica boala Chron, daca se suspecteaza ca aceasta este cauza. Pentru ambele teste, un medic se va asigura ca ofera instructiuni in ceea ce priveste pregatirea pentru procedura. Pacientul trebuie sa aiba o dieta strict lichida timp de una pana la 3 zile inainte de procedura, fiind nevoie si de o doza mica de laxative. Mai departe, cu ajutorul colonoscopului, medicul vizualizeaza o mare parte din intestinul gros, fiind astfel posibila diagnosticarea proctitei, a bolii Chron si a altor afectiuni. Fiindca pot fi inconfortabile, aceste doua proceduri pot necesita medicatie sedativa si/sau relaxanta.

Tratamentul proctitei depinde de cauza acesteia. Scopul tratamentului este de a reduce inflamatia, a controla simptomele si a elimina infectia, daca este prezenta. In prezenta unui tratament adecvat, proctita poate fi cu usurinta tratata.

Tratamentul proctitei infectioase

Daca testele de laborator confirma prezenta unei infectii intestinale, transmisa sau nu pe cale sexuala, tratamentul acesteia este medicamentos. Antibioticele sunt prescrise in functie de agentul cauzator si particularitatile pacientului. Daca infectia este de naturala virala, nu bacteriana, se vor prescrie antivirale. Desi unele infectii din categoria bolilor cu transmitere sexuala nu pot fi complet eliminate, medicatia va ameliroa semnificativ simptomele.

Tratamentul proctitei de alta etiologie

In cazul in care proctita este indusa de administrarea de antibiotice, medicul va prescrie un antibiotic diferit, care sa fie mai putin daunator pentru mucoasa rectala. Proctita cauzata de trauma anorectala impune oprirea oricarei activitati ce poate exacerba acea trauma. In functie de tipul si severitatea leziunii, aceasta se poate vindeca de la sine in 4-6 saptamani, sau poate necesita interventie chirurgicala.

Tratamentul proctitei induse de radioterapie depinde de simptomele pacientului. Daca simptomele sunt usoare, proctita se poate vindeca de la sine. In cazul unui tablou clinic mai sever, tratamentul de electie este terapia termala, realizata cu ajutorul colonoscopului.

Daca proctita este consecinta unei boli inflamatorii intestinale, tratamentul este simptomatic si depinde de severitatea afectiunii de baza. Medicamente precum antiinflamatoarele, corticosteroizii si inhibitori ai sistemului imun, sunt prescrise in combinatii si doze personalizate, in functie de fiecare caz in parte. Tratamentul este de regula unul indelungat, de cel putin 4-6 saptamani.

Consumul crescut de lichide este important in perioada simptomatica, in special daca exista diaree sau eliminari rectale. Este recomandat sa evitati cafeina si alimentele grase, bogate in fibre alimentare sau in zahar, pentru a ameliora simptomatolgia. Unele persoane au dificultati in digestia lactozei, astfel ca laptele poate fi consumat mai putin sau deloc. Iaurtul, pe de alta parte, este mai bine tolerat de catre pacienti, si in plus contine probiotice, benefice pentru microbiomul intestinal.

In cazul pacientilor cu risc de proctita din cauza comportamentului sexual, afectiunea poate fi prevenita. Prin evitarea sexului anal si/sau a sexului neprotejat, pot fi evitate bolile cu transmitere sexuala si astfel este prevenita proctita de cauza infectioala. Daca proctita este cauzata de traumatisme anorectale, oprirea activitatii traumatice imediat poate preveni inrautatirea afectiunii si reimbolnavirile ulterioare.

Alte cauze de proctita nu pot fi, din pacate, prevenite. Totusi, in prezenta unui diagnostic si tratament corecte, pot fi prevenite inrautatirea simptomatologiei, complicatiile si scaderea calitatii vietii pacientului.

Proctita este o afectiune digestiva, fiind inflamatia mucoasei rectale. Cauzele sunt diverse, iar unele pot fi cu succes pregatite. Este important sa recunoasteti simptomatologia si sa obtineti un diagnostic prompt, prin utilizarea tuturor investigatiilor medicale necesare. Pacientii cu proctita vor avea un prognostic bun, atunci cand este tratata corect.

Bibliografie
https://www.webmd.com/digestive-disorders/proctitis
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/5964-proctitis