Durerea fantoma - cauze, simptome si tratament

Durerea fantoma si sindromul membrului fantoma se refera senzatiile pe care o persoana le percepe in mod fals la nivelul unei regiuni corporale care nu exista in realitate (dupa amputare sau in cazul unui defect congenital al membrelor).

Durerea membrului fantoma poate sa apara si in urma unei avulsii nervoase sau leziuni ale coloanei vertebrale.

Medicii credeau in trecut ca acest fenomen este de natura psihologica, insa acum recunosc faptul ca senzatiile provin de fapt din zona creierului sau a maduvei spinarii. Durerile apar frecvent dupa pierderea membrelor inferioare sau superioare, insa pot surveni si in cazul indepartarii unui san sau a unui organ intern.

Desi nu exista investigatii medicale care sa ateste existenta durerii fantoma, medicii o identifica pe baza simptomelor si a circumstantelor de aparitie, precum traumatismele sau interventiile chirurgicale, ce au precedat-o.

Cauzele exacte ale sindromului membrului fantoma sunt necunoscute. Oamenii de stiinta presupun ca senzatiile apar atunci cand creierul incearca sa isi reorganizeze informatiile senzoriale dupa ce o regiune corporala a fost amputata, deci sa se adapteze schimbarilor.

Sursa durerilor fantoma a fost localizata, in urma unor observatii clinice, la nivelul maduvei spinarii si creierului. Specialistii au utilizat imagistica prin rezonanta magnetica si tomografia cu emisie de pozitroni pentru a observa ca regiunile cerebrale care au fost conectate neurologic cu nervii membrelor amputate chiar sunt active atunci cand pacientul acuza dureri fantoma.

Studiile au mai aratat ca, dupa o amputare, creierul poate sa redirectioneze circuitul senzorial al membrului pierdut in alta regiune corporala. Cu alte cuvinte, atunci cand membrul nu mai este disponibil pentru a primi informatie senzoriala de la creier, aceasta este transmisa in alta parte - de la mana amputata, catre obraz, de pilda.

Mai exista si alti factori asociati cu declansarea durerilor fantoma, precum terminatiile nervoase deteriorate, cicatricea din zona amputarii sau memoria fizica a durerii membrului bolnav de dinainte de amputare.

Exista si factori trigger care provoaca aparitia durerilor fantoma:

• atingerea
• mictiunea sau defecatia
• actul sexual
• angina
• fumatul
• schimbarile presionale
• herpes zoster
• expunerea la frig

Sindromul membrului fantoma este mai frecvent in randul adultilor, decat al copiilor. Alti factori de risc posibili sunt:

- durerile cronice anterioare amputarii;
- un cheag de sange la nivelul membrului amputat;
- infectiile anterioare amputarii;
- leziuni anterioare ale maduvei spinarii sau nervilor periferici care comunicau cu membrul afectat;
- amputarea traumatizanta a unui membru;
- anestezia folosita in timpul interventiei chirurgicale;
- protezele montate necorespunzator sau nepotrivite.

Imediat dupa amputarea unui membru, 90%-95% dintre pacienti se confrunta cu senzatia de durere fantoma, aproape 75% experimenteaza durerea fantoma imediat ce efectul anesteziei trece, iar 25% dintre acestea continua sa prezinte dureri la nivelul regiunii corporale absente timp de cateva saptamani.

Senzatiile fantoma, diferite de durerile fantoma, pot fi caracterizate prin senzatii de rece, caldura, mancarimi sau furnicaturi. Acestea apar in cazul persoanelor nascute cu defecte congenitale. Caracteristicile durerii fantoma sunt

- durerea apare in primele zile dupa amputare;
- durerea dispare si revine, nu este constanta;
- durerea afecteaza partea cea mai indepartata de corp a membrului amputat (talpa piciorului amputat);
- durerea poate fi descrisa in termeni de junghiuri, senzatii ascutite, crampe sau arsuri;
- cateodata, pacientul simte ca membrul amputat este fortat sa stea intr-o pozitie inconfortabila;
- durerea poate fi declansata de schimbarile vremii, presiunea exercitata pe portiunea ramasa a membrului amputat sau de stresul emotional.

Identificarea unui tratament eficient in combaterea durerii fantoma este dificila si implica o combinatie de medicamente, ce sunt directionate asupra intreruperii semnalelor dureroase, si de posibile terapii alternative, precum acupunctura sau stimularea electrica transcutanata nervoasa, cu rolul de a actiona asupra interpretarii semnalelor dureroase de catre creier. Este posibil sa fie nevoie si de interventii invazive, precum injectiile, implanturile sau operatia.

Medicamentele prescrise de regula pentru ameliorarea durerilor fantoma sunt:

- Medicamente ce pot fi eliberate fara prescriptie medicala: Paracetamol, Ibuprofen, Algocalmin. Acestea trebuie sa nu fie utilizate in exces, pentru a preveni aparitia reactiilor adverse.

- Antidepresivele triciclice: combat durerea cauzata de terminatiile nervoase lezate si modifica felul in care sunt transmise informatiile nervoase care controleaza durerea. In plus, antidepresivele ajuta la o mai buna odihna a pacientului, contribuind la instalarea unei stari generale de bine: Amitriptilina, Nortriptilina, Tramadol. Aceste medicamente pot fi prescrise numai de medicul specialist, iar ca efecta secundare, pot produce ameteli, uscarea gurii, vedere incetosata.

- Anticonvulsivantele: medicamentele pentru tratarea epilepsiei sunt folosite si pentru ameliorarea durerilor nervoase. Ele functioneaza prin blocarea mesajelor dureroase transmise de terminatiile nervoase deteriorate. Administrate in dozele corespunzatoare, sub indrumarea medicului, pot fi eficiente si in tratarea durerilor fantoma. Intre acestea se regasesc Gabapentin, Pregabalin, utilizare numai cu prescriptie medicala. Efectele secundare includ ameteli, sedare si schimbari ale dispozitiei.

- Narcoticele. Medicamentele opioide, precum codeina si morfina, pot functiona in cazul unor pacienti cu dureri fantoma, cu exceptia situatiei in care bolnavul a suferit de o dependenta de substante stupefiante.

In afara de terapia medicamentoasa, durerea fantoma poate sa fie controlata si prin terapii non-invazive, precum stimularea nervoasa (impiedica semnalele durerii sa fie transmise la creier), folosirea unei proteze electrice artificiale sau acupunctura, eficienta in tratarea durerilor cronice.

In alte cazuri, injectarea anestezicelor locale sau a steroizilor in regiunea sensibila ajuta la inhibarea senzatiilor dureroase fantoma. Alte terapii minim invazive sunt stimularea maduvei spinarii (prin introducerea unor electrozi de mici dimensiuni care elibereaza un curent electric de slaba intensitate ce blocheaza semnalele dureroase) si injectarea unor substante medicamentoase in lichidul cefalorahidian.

Atunci cand alte forme de terapie nu functioneaza, durerea fantoma poate fi tratata si prin interventie chirurgicala. Alte abordari terapeutice includ meditatia si tehnicile de relaxare, biofeedback-ul, hipnoza, masajul si exercitiile fizice.

Terapii noi

Intre noile optiuni de tratament pentru durerile fantoma se regasesc ochelarii ce folosesc realitatea virtuala. Ochelarii oglindesc membrul integru al pacientului, creand falsa impresie ca membrul amputat inca exista. Folosing programele de realitate virtuala, persoana isi foloseste membrul virtual pentru indeplinirea diverselor sarcini, ca si cum ar fi inca prezent. Desi este o metoda inca la inceput, folosita pe un grup relativ restrans de oameni, se pare ca ar da rezultate in ameliorarea durerilor fantoma.