De ce ne plangem atat de mult?

Uneori o intalnire relaxata intre familii prietene, la un ceai sau o cafea se poate transforma rapid intr-o sedinta de tanguiri si plansete. Cineva se plange de relatia cu soacra, altul despre comportamentul problematic al copilului cumnatului, altul despre atitudinea severa a sefului. Astfel, o mica plangere poate duce rapid la o avalansa de nemultumiri exprimate de toti cei din jur.

Este bine de stiut ca tanguielile si nemultumirile sunt o parte importanta a zilei la majoritatea oamenilor. Uneori aceste reprosuri pot fi un fel de spargere a ghetii, oamenii incep o conversatie cu o remarca negativa pentru ca stiu ca astfel vor avea un raspuns mai mare decat daca incep conversatia cu o asertiune pozitiva. Acesta este doar o metoda prin care a te plange este foarte la indemana.

Exista doua categorii principale de plangeri: instrumentale si expresive.
Plangerile instrumentale sunt orientate spre un scop, acest lucru inseamna ca problema este verbalizata in speranta ca se va produce o schimbare. Spre exemplu, sotia se plange sotului ca in camera este dezordine mare in speranta ca acesta se va oferi sa o ajute la curatenie; sau oaspetele unui hotel ii spune receptionerului ca masina de gunoi l-a trezit la ora 5.00 a.m. in speranta ca acesta ii va da o camera mai buna.

Plangerile expresive au o misiune diferita: permit vorbitorului sa se usureze de o povara. Cand un parinte suna un prieten pentru a se plange ca toti cei trei copii ai sai au varicela in acelasi timp, nu suna pentru a obtine un sfat medical, ci urmareste intelegerea si simpatia prietenului. Orice plangere, cat de mica poate fi benefica, face persoana sa se simta mai bine. Dar exista si un revers: unele persoane abuzeaza de aceste plangeri expresive, se tanguie fara a avea un interes real in dialog, rezolvarea problemei sau legaturile umane.

Cercetatorii au observat ca inclinatia aceasta a oamenilor de a se plange atat de mult provine din nevoia stramosilor de a striga avertizari cand ceva ameninta tribul. Este adevarat ca oamenii din ziua de azi nu mai sunt amenintati in fiecare zi de animale salbatice, dar ventilarea grijilor si supararilor zilnice fata de un ascultator atent ne face sa ne simtim apreciati si sprijiniti.

Plangerile pot face chiar mai mult decat realizarea unei legaturi cu persoanele care se afla in aceeasi situatie. Tanguirile pot fi, de asemeni, ceeea ce psihologii numesc managementul impresiei, sau modul in care cei din jur ne percep. Spre exemplu, cand un coleg de serviciu se plange de cat de ocupat este si cat de multe proiecte are de facut, acea persoana implica si un subset de plangeri expresive. Poate incerca sa convinga audienta ca este importanta si valorizata la locul de munca.

Persoanele cu stima de sine sanatoasa sunt mai predispuse decat altele la a inregistra plangeri instrumentale, apreciaza psihologii. Acest lucru se intampla probabil deoarece aceste persoane au incredere ca aceste plangeri sunt legitime si cred ca acestea pot aduce schimbari. Pentru unele persoane, a vorbi despre lucrurile care ii deranjeaza este o cale de a se afirma!

Psihologii considera ca sociatatea ofera femeii unele stereotipuri: ca sunt sensibile, vorbarete, si usor de ofensat si se angajeaza mai usor in plangeri de tip expresiv. Pe de alta parte, unele grupuri care sunt in mod traditional formate din barbati, cum ar fi cele militare, incurajeaza barbatii sa se abtina de la a exprima plangeri, existand chiar o etica: niciodata sa nu se explice si niciodata sa nu se planga.

Exista si psihologi care considera ca aceasta activitate de tanguire este indiferenta in functie de sexul persoanei. Este insa adevarat ca femeile au o tendinta mai mare de a fi deranjate de lucruri marunte. De asemeni, exista diferente in functie de sexul persoanei legate de plangerile cu scop, astfel ca barbatii au tendinta de a avea mai multe plangeri instrumentale, iar femeile plangeri expresive. De asemeni, se considera ca femeile au tendinta de a se plange intr-un mod ritualic, ca o cale de a forma legaturi cu alte femei, in timp ce barbatii de obicei nu fac acest lucru.

Societatea actuala obliga persoana sa zambeasca si sa spuna ca totul este bine si atunci cand acest lucru nu este adevarat. Aceasta exagerare a exprimarii doar a partilor pozitive poate incuraja oamenii sa-si mascheze emotiile negative si sa le superficializeze – dar acest lucru poate fi toxic. Este important ca oamenii sa invete sa exprime emotiile negative fata de prieteni si familie si sa nu se ascunda pentru ca vor ajunge sa infrunte durerea singuri. Se considera ca plangerile pot fi tamaduitoare.

Unii psihologi afirma ca plangerile constructive sunt o abilitate de viata esentiala. Spre exemplu, daca problema are o solutie, persoana a fost exclusa de la intalnirea de grup cu alti prieteni poate incerca sa vorbeasca despre acest subiect cu una dintre persoanele implicate si poate incerca sa gaseasca o solutie. Plangerile expresive, este bine - in general - sa fie adresate unor prieteni, si au functie de eliberare, de catarsis, de depasire a unor momente mai dificile.

Tanguitorii exagerati, in general, se plang tuturor persoanelor pe care le intalnesc si nu inteleg mesajele transmise de ceilalti ca sunt satui de negativism. Tanguitorii cronici obosesc asistenta si o irita; in plus acestui tip de persoane le place sa vorbeasca, dar rareori le place sa si asculte si nu accepta sfaturile care le sunt oferite. Tanguitorii exagerati sunt enervanti sau, si mai rau, deprimanti. Ei imprastie negativism. Dar persoanele care au motive sa se planga uneori, pot face acest lucru. In spatele tanguirilor lor exista o nevoie umana de baza: nevoia de legaturi umane.