Clisma

Clisma este denumirea medicala pentru spalatura intestinala, realizata prin introducerea unor lichide in intestinul gros cu ajutorul unor aparate speciale (un volum crescut de lichide provoaca expansiunea rapida a tractului intestinal inferior). Deseori, aceasta procedura poate declansa simptome de balonare, crampe abdominale, peristaltism puternic si dorinta iminenta de evacuare completa a tractului intestinal inferior.

Clisma s-a dovedit a fi o buna metoda de curatare a colonului. Aceasta poate fi efectuata si ca tratament pentru diferite afectiuni, cum ar fi constipatia si encoprezis, dar si ca parte componenta a unor terapii alternative.

Procedura este recomandata pentru:

- detoxifierea organismului;

- constipatie;

- tratamentul hemoroizilor;

- tratamentul colitei ulcerative;

- pregatirea preoperatorie a paacientilor ce urmeaza a fi supusi unei interventii chirurgicale abdominale

• laxativ - pacientul expulzeaza continutul scaunului la scurt timp dupa administrarea acesteia. In secolul al XIX-lea, clismele erau principala metoda pentru curatarea intestinului inferior inainte de o procedura medicala sau chirurgicala.

In acest sens, clisma va contine in principal numai apa 

• hidratarea;

• administrarea de substante in sistemul circulator intr-o maniera similara cu cea care implica utilizarea supozitoarelor;

• clisma cu bariu este folosita ca substanta de contrast in imagistica radiologica a intestinului.

Continutul unei clisme se administreaza cu un instrument numit irigator pentru clisma (pompita in forma de para) sau cu ajutorul unei seringi-irigator.
Cu exceptia clismei cu bariu, clisma nu este folosita des in terapia medicala. Frecvent, aceasta procedura este utilizata pentru ameliorarea constipatiei acute sau pentru aplicarea de antiinflamatoare topice in tratamentul bolilor inflamatorii intestinale.

In anumite tari, cum ar fi Statele Unite, procedura a fost folosita frecvent in secolul al XX-lea pentru curatarea intestinelor in caz de infectii, febra, dar si de catre femeile insarcinate pentru reducerea riscului eliminarii fecalelor in timpul contractiilor si pentru inducerea contractiilor.

Aceasta din urma utilizare a fost insa abandonata, intrucat beneficiile pentru sanatate nu sunt clare.

Administrarea necorespunzatoare sau repetata a clismelor poate provoca tulburari ale echilibrului electrolitic, dar si rupturi ale intestinelor sau tesuturilor rectale in urma carora pot aparea hemoragii interne; sangerarea interna sau ruptura expune pacientul la infectii si bacterii intestinale.

Sangele nu este intotdeauna vizibil in scaun, dar poate fi depistat daca materiile fecale sunt inchise la culoare sau au o nuanta rosiatica. In cazul in care se suspecteaza o ocluzie intestinala trebui sa se intervina medical, de urgenta.

Tubul instrumentului folosit pentru clisma poate stimula nervul vag care ar putea declansa o aritmie, cum ar fi bradicardia. Clisma nu trebuie realizata daca pacientul manifesta dureri abdominale nediagnosticate, intrucat peristaltismul intestinal poate declansa chiar si ruperea unui apendice inflamat.

Irigarea colonica sau hidroterapia colonului este o clisma care implica utilizarea unei cantitati mare de lichid. Aceasta nu trebuie facuta de catre persoanele care sufera de colita ulcerativa, boala Crohn, diverticulita, hemoroizi severi sau tumori de rect sau de colon.

De asemenea, nu ar trebui sa se utilizeze imediat dupa o interventie chirurgicala intestinala (cu exceptia cazului in care este recomandata de catre medic). Tratamentele regulate ar trebui evitate de catre persoanele care sufera de boli cardiovasculare sau care au insuficienta renala, diferite boli ale intestinului, mai ales daca patologia creste riscul de ocluzie intestinala.