Ce este si cum se manifesta sindromul Alport

Sindromul Alport este o afectiune genetica ce se caracterizeaza prin prezenta unor disfunctii renale, pierderi de auz si anomalii la nivelul ochilor. Astfel, persoanele cu sindrom Alport prezinta o pierdere progresiva a functiei renale, urmata de prezenta sangelui in urina (hematurie).De asemenea, multe persoane cu acest sindrom dezvolta niveluri ridicate de proteine in urina, situatie numita proteinurie.

Rinichii devin mai putin capabili sa functioneze pe masura ce boala progreseaza, astfel incat se poate ajunge chiar si la boala renala in stadiu final.Persoanele cu sindrom Alport dezvolta frecvent pierderi de auz, acestea fiind cauzate de anomalii ale urechii interne. Aceste modificari survin inca din copilarie sau din adolescenta timpurie.

Anomaliile nu se vor limita doar la nivelul urechilor, ci si la nivelul ochilor. Astfel, persoanele afectate pot suferi de modificari anormale la nivelul cristalinului sau retinei.

Cristalinul este o lentila extrem de importanta a ochiului, iar retina este formata din celule sensibile la lumina si care ajuta la formarea imaginii. Anomaliile regasite la nivelul acestor structuri pot sa duca chiar si la pierderea vederii.Trebuie cunoscut faptul ca tulburarile auditive, anomaliile oculare si boala renala progresiva sunt afectiuni ce sunt mai frecvente la barbatii cu sindrom Alport decat la femeile cu acest sindrom.

Sindromul Alport poate imbraca mai multe forme. Acestea includ:
• Sindrom Alport autozomal recesiv;
• Sindrom Alport X-linkat (legat de cromozomul X);
• Sindromul Alport autozomal dominant.

Din punct de vedere al manifestarilor clinice, hematuria se instaleaza cel mai frecvent si cel mai timpuriu. Totusi, exista si alte manifestari renale, printre care si proteinuria sau hipertensiunea arteriala. Proteinuria se dezvolta la barbatii cu sindrom Alport X-linkat, dar si la femeile cu forme autozomal recesive sau autozomal dominante.

Hipertensiunea arteriala afecteaza barbatii cu sindrom Alport legat de cromozomul X si femeile cu celelalte doua forme ale bolii. De asemenea, hipertensiunea arteriala este, de obicei, detectabila in a doua decada a vietii. Edemul si sindromul nefrotic sunt doua manifestari prezente la 30-40% dintre adultii tineri cu sindrom Alport, incidenta lor crescand odata cu varsta. Odata cu debutul insuficientei renale, simptomele de anemie cronica si osteodistrofie pot devenii evidente.

Pierderea auzului este o caracteristica observata frecvent, dar nu in mod universal, la pacientii cu sindrom Alport. Aproximativ 50% dintre pacientii de sex masculin cu sindrom X-linkat prezinta hipoacuzie la varsta de 25 de ani si aproximativ 90% sufera de surditate pana la varsta de 40 de ani.

Afectarea structurii cristalinului apare in 25% din cazurile de barbati cu sindrom Alport X-linkat si reprezinta o caracteristica patognomonica. De asemenea, pacientii pot suferii in procent foarte crescut anomalii ale retinei, lucru si mai frecvent la barbatii cu sindrom legat de cromozomul X.

Trebuie stiut ca pacientii cu sindrom Alport pot suferii si de leiomiomatoza difuza pulmonara sau esofagiana. De asemenea, forma autozomal dominanta produce manifestari identice cu cele ale celorlalte forme, doar ca insuficienta renala poate survenii mai tarziu in viata.

Sindromul Alport este un sindrom foarte rar, afectand aproximativ 1 din 50.000 de nou-nascuti. La baza acestui sindrom stau anumite modificari genetice, mai exact mutatiile genelor COL4A3, COL4A4 si COL4A5. Aceste gene ofera instructiuni organismului pentru a produce o componenta esentiala a unei proteine numite colagen de tip IV. Aceasta proteina joaca un rol important la nivel renal, in special in structurile numite glomeruli.

Glomerulii renali sunt grupuri de vase de sange specializate care elimina apa si produsele reziduale din sange, dar care produc si urina. Mutatiile genelor prezentate determina anomalii ce duc la incapacitatea rinichilor de a filtra corect sangele. In urma acestui lucru survin daune la nivelul rinichilor, acestea avand potentialul de a duce la insuficienta renala.

Colagenul de tip IV este, de asemenea, o componenta importanta a structurilor interne ale urechii, in special al organului lui Corti. Acesta are rolul de a transforma undele sonore in impulsuri nervoase pentru creier. Alterarile din structura colagenului duc adesea la o functionare anormala a urechii interne, acest lucru putand duce chiar si la pierderea auzului. La nivel ocular, colagenul ajuta la mentinerea formei ideale a cristalinului, dar si la structura si culoarea retinei. Mutatiile ce perturba colagenul de tip IV pot duce la deformarea cristalinului si la anormalitati la nivel retinian.

Sindromul Alport este regasit in 80% din cazuri sub forma X-linkata, afectand gena COL4A5. In acest caz, barbatii sufera de insuficienta renala si alte tulburari severe asociate bolii. Femeile au doi cromozomi X, astfel incat majoritatea femeilor vor prezenta simptome mai usoare decat barbatii. Totusi, o caracteristica a acestei forme de sindrom Alport consta in faptul ca tatii nu pot transmite boala fiilor lor.

In aproximativ 15% din cazurile de sindrom Alport, acesta este de tip autozomal recesiv si afecteaza genele COL4A3 sau COL4A4. Unii purtatori ai bolii nu sunt afectati, dar altii pot dezvolta forme mai putin severe. Forma autozomal dominanta survine in 5% din cazuri si este corelata cu mutatia genelor COL4A3 sau COL4A4.

Diagnosticul de sindrom Alport se poate pune in baza a mai multe investigatii, printre care si urmatoarele:
• Investigatii de laborator – analiza urinei dezvaluie hematurie si proteinurie, iar studiile hematologice indica amploarea insuficientei renale;
• Biopsie – tesuturile renale trebuie examinate pentru a descoperi eventuale anomalii ultrastructurale. Biopsia renala ofera cel mai frecvent diagnosticul de sindrom Alport. Totusi, medicii pot apela si la biopsie cutanata pentru diagnosticare;
• Testare genetica – testele genetice sunt indicate atunci cand diagnosticul de sindrom Alport este indoielnic dupa biopise. Analiza genetica poate fi utilizata pentru punerea unui diagnostic ferm si pentru a determina tipul afectiunii;
• Audiometrie – toti copiii ce sunt suspectati de sindrom Alport ar trebui sa fie supusi audiometriei de inalta frecventa pentru a confirma diagnosticul. De asemenea, monitorizarea periodica este foarte importanta;
• Examen oftalmologic – poate ajuta la detectarea precoce a modificarilor oculare, astfel incat sa fie gestionate mult mai usor si eficient;
• Ecografia renala – in stadiile incipiente ale bolii, ecografia poate indica rinichi de dimensiuni normale. Totusi, odata cu avansarea insuficientei renale, rinichii se vor micsora simetric si progresiv.

Gestionarea acestui sindrom este complexa si poate include metode medicamentoase si metode chirurgicale. Spre exemplu, pacientii cu proteinurie pot asocia sau nu hipertensiune, astfel incat pot benefica de tratament medicamentos cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei si blocanti ai receptorilor de angiotensina. Ambele tipuri de medicamente ajuta aparent la reducerea proteinuriei prin scaderea presiunii intraglomerulare. 

Tratarea infectiilor asociate si utilizarea statinelor pentru pacientii cu dislipoproteinemie ar putea ajuta la incetinirea progresiei sindromului. De asemenea, exista si alte terapii ce pot ajuta, dar medicul le va indica in mod individual pentru fiecare pacient dupa evaluarea atenta.

Din punct de vedere chirurgical, pacientii cu sindrom Alport pot necesita transplant de rinichi. Aceasta interventie este necesara atunci cand boala renala ajunge in stadiul final, astfel incat nu toti pacientii beneficiaza de ea.

Bibliografie:
Jais JP, Knebelmann B, Giatras I, De Marchi M, Rizzoni G, Renieri A, Weber M, Gross O, Netzer KO, Flinter F, Pirson Y, Dahan K, Wieslander J, Persson U, Tryggvason K, Martin P, Hertz JM, Schr der C, Sanak M, Carvalho MF, Saus J, Antignac C, Smeets H, Gubler MC. X-linked Alport syndrome: natural history and genotype-phenotype correlations in girls and women belonging to 195 families: a "European Community Alport Syndrome Concerted Action" study. J Am Soc Nephrol. 2003 Oct;14(10):2603-10.
Jais JP, Knebelmann B, Giatras I, De Marchi M, Rizzoni G, Renieri A, Weber M, Gross O, Netzer KO, Flinter F, Pirson Y, Verellen C, Wieslander J, Persson U, Tryggvason K, Martin P, Hertz JM, Schrder C, Sanak M, Krejcova S, Carvalho MF, Saus J, Antignac C, Smeets H, Gubler MC. X-linked Alport syndrome: natural history in 195 families and genotype- phenotype correlations in males. J Am Soc Nephrol. 2000 Apr;11(4):649-57.
Kashtan CE. Familial hematuria due to type IV collagen mutations: Alport syndrome and thin basement membrane nephropathy. Curr Opin Pediatr. 2004 Apr;16(2):177-81. Review.