Ce este coeficientul de inteligenta (IQ) si cum se masoara?

Coeficientul de inteligenta/ Intelligence Quotient (IQ-ul) este un scor obtinut in urma unor teste standardizate de memorie, gandire logica si spirit de observatie care masoara inteligenta unei persoane, fie adult sau copil, atat din punct de vedere al capacitatilor cognitive, precum si in ceea ce priveste predictia pentru performanta academica si socio-profesionala a subiectului evaluat.

La baza acestui concept stau studiile despre psihologia personalitatii si a inteligentei ale psihologului si filozofului german William Stern. Conform cercetarilor acestuia, inteligenta individului consta in capacitatatea acestuia de a-si adapta gandirea unor cerinte noi in mod constient. Rezultatele acestor teste pot fi diferite chiar si la acelasi individ in functie de factori precum starea de tensiune sau oboseala. In urma studiilor desfasurate de-a lungul timpului se considera ca IQ ul se afla sub influenta mostenirii genetici, insa valoarea acestuia depinde si de mediul educational familial, informal si formal, interactiunea cu mediul sau varsta.

Implicarea practica a masurarii coeficientului de inteligenta se regaseste in prezicerea performantelor scolare, pentru determinarea unor posibile deficiente din punct de vedere cognitiv la anumite persoane astfel incat pregatirea acestora sa beneficieze de alte tehnici pentru nevoi speciale. De asemenea, aceste teste sunt folosite de angajatori pentru a evalua posibilele performante ale personalului, iar unele companii dispun de salariu si in functie de acest criteriu.

Majoritatea populatiei este estimata a avea un coeficient de inteligenta (IQ) de nivel mediu, respectiv cu un scor obtinut in urma testelor standardizate cuprins in intervalul 91-109. Extremele curbei lui Gauss in acest caz reprezinta, ceea ce este sub acest interval persoanele cu deficit intelectual, respectiv ceea ce este superior acestora sunt persoanele considerate a tinde spre nivelul de geniu.

Succesul in viata este iarasi un aspect pe care multi il pun pe seama coeficientului de inteligenta, dar trebuie amintiti si alti factori care contribuie in acest sens, factori care tin de rezistenta, capacitatea de munca si efortul pentru obtinerea telului propus, despre sanse, curaj si increderea in a reusi ca individ sa realizezi ceva in viata fie ca este vorba despre cariera, familie sau relatii sociale. Exista, desigur, o corelatie intre nivelul de inteligenta si dobandirea succesului in viata, despre a deveni un om implinit, insa acesta trebuie vazut in ansamblul de factori care contribuie la realizarea acestui lucru.

Inteligenta se bazeaza pe gandirea critica, pe analiza informatiilor care ajunge la noi, logica si credibilitatea sursei acestora. Un alt aspect este intelegerea acestora in mod profund, la nivel de principiu, astfel incat acesta sa poata fi aplicat ulterior si in cazul altor informatii, situatii sau lucruri. Apoi, informatiile obtinute sunt utilizate pentru abilitatea individului de a solutiona anumite probleme sau situatii de zi cu zi. Din multitudinea de solutii care exista, persoana respectiva alege una singura, cea mai buna in viziunea ei.
Astfel, cea mai buna solutie aleasa poate fi considerata direct proportionala cu nivelul coeficientului de inteligenta. De asemenea, un coeficient de inteligenta ridicat nu doar ca ajuta la solutionarea unor situatii dificile, ci ofera individului posibilitatea de a prevedea si analiza rezultatul unor actiuni astfel incat anumite probleme sa poata fi evitate.

In aceeasi masura, statutul socio-profesional nu releva intocmai si valoarea coeficientului de inteligenta, astfel ca persoane cu un IQ ridicat pot avea profesii considerate oarecum inferioare, in timp ce o profesie care ar presupune un nivel de inteligenta mai ridicat nu inseamna ca, in realitate lucrurile stau chiar asa. Masurata intr-o anumita perioada a vietii, valoarea IQ ului poate, chiar la acelasi individ, sa aiba valori diferite fata de o testare ulterioara a acestui coeficient, asta pentru ca interfera numerosi factori printre care mediul social, dobandirea unor noi cunostinte si utilizarea lor, mediul socio-profesional, factori care tin de starea de spirit si de motivatia intrinseca si extrinseca a individului. Prin urmare este greu de vorbit despre o constanta a coeficientului de inteligenta a unei persoane de-a lungul vietii.

Robert Sternberg a propus trei repere in ceea ce priveste inteligenta, si anume inteligenta analitica/ academica masurata prin IQ, inteligenta creativa ce tine de creativitate si flexibilitatea in gandie, si inteligenta practica obtinuta pe seama experientei, acestea trei constituind abilitatea unei persoane de a utiliza procesele cognitive pentru a face fata cat mai eficient unei situatii concrete de viata.

Pana la un anumit timp se credea ca cei in masura sa determine care ar fi potentialul cognitiv al unei persoane si capacitatile sale intelectuale, ar fi psihologii. Ulterior, pentru cei dornici sa obtina mai multe informatii despre puterea lor cognitiva, s-au elaborat de-a lungul vremii teste pe care persoana in cauza le poate rezolva, iar scorul obtinut ar reprezenta valoarea coeficientului lor de inteligenta.

Exista unele limitari in cazul acestora care tin de motivatie, gradul de emotivitate sau daca persoana in cauza este familiarizata cu astfel de teste, atunci valorile obtinute pot fi diferite comparativ cu cele ale unui individ care rezolva pentru prima data un test de masurare a IQ ului. Cultura generala, creativitatea, memoria de lunga durata sau alte aspecte psihologice sunt dificil de masurat numai cu ajutorul acestor teste, iar performantele unui individ intr-un anumit domeniu de interes pentru acesta raportat la deficitele acestuia in alte activitati pentru care nu prezinta interes, nu inseamna o reducere a coeficientului sau de inteligenta.

Un test de inteligenta este reprezentat de un set de aproximativ 30 de intrebari care pot fi rezolvate intr-un anumit interval de timp si care evalueaza capacitatile de corelare, gandirea logica si perspicacitatea persoanei testate prin gasirea unor portiuni lipsa din anumite figuri si forme geometrice sau alte exercitii de acest fel. In functie de continutul lor, testele acestea pot stabili IQ ul clasic care este procentul raportului dintre varsta mentala obtinuta in urma testului si varsta biologica sau IQ ul standard care este o raportare a valorii coeficientului de inteligenta a unui individ la valoarea medie estimata a fi in intervalul 91-109.

Coeficientul de inteligenta (IQ) este un scor numeric obtinut in urma unor teste standardizate efectuate fie de un psiholog specialist in domeniu, fie prin rezolvarea unor seturi de intrebari anume concepute disponibile in mediul online pe care oricine doreste le poate rezolva pentru a determina cu aproximatie nivelul capacitatilor cognitive detinute.

Media coeficientului IQ este intre 91-109, majoritatea populatiei fiind situata in acest interval conform statisticilor, ceea ce este sub fiind categoria persoanelor cu diferite deficiente de gandire, memorie, atentie sau alte patologii psihice, iar ceea ce este peste acest interval cuprinde persoanele supradotate intelectual pana la geniu.

Coeficientul IQ poate fi masurat cu aproximatie prin teste standardizate care evalueaza logica individului, memoria, flexibilitatea in gandire si sunt reprezentate de seturi de 30 de intrebari in medie, incluzand exercitii cu numere, figuri geometrice, exercitii de orientare in spatiu, logica sau diverse alte tipuri. Scorul obtinut la finalul testului se considera a fi coeficientul de inteligenta al persoanei respective, insa trebuie mentionat faptul ca acesta depinde de alti factori precum starea de oboseala, mediul socio-profesional, familiarizarea persoanei testate cu astfel de teste, putand avea rezultate diferite atat de la un individ la altul, cat si in cazul aceluiasi individ in perioade diferite ale vietii.

De asemenea, coeficientul de inteligenta, poate fi un criteriu de angajare in anumite domenii si poate avea un impact semnificativ in mediul socio-profesional, dar nu este singurul aspect important in dobandirea succesului in viata, acesta facand parte dintr-un ansamblu de factori alaturi de rezistenta, capacitatea de efort sau motivatia persoanei pentru dobandirea unui anumit tel.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547654/
https://www.aafp.org/afp/2016/1015/p635.html