Bolile sistemului imunitar

Bolile sistemului imunitar rezulta fie dintr-o reactie imuna excesiva a organismului, fie dintr-un atac autoimun, in care mecanismul natural de aparare al corpului ataca celulele normale si produce o serie de disfunctii.

Astmul, febra mediteraneana familiala (afectiune cu transmitere genetica) sau boala Crohn (un grup de boli inflamatorii intestinale) sunt cauzate de reactia exagerata a sistemului imunitar, pe cand sindromul poliglandular autoimun sau cateva manifestari ale diabetului apar atunci cand sistemul imunitar isi ataca propriile celule si molecule.

Bolile de deficit imun scad capacitatea organismului de a lupta cu invadatorii si cresc vulnerabilitatea in fata infectiilor.

Imunitatea organismului este un sistem complex si dezvoltat, cu o misiune simpla aceea de a cauta si de a distruge invadatorii care pun in pericol sanatatea organismului. Atunci cand o persoana se naste cu un sistem imunitar deficitar, lipsa unor enzime de baza conduce la acumularea unor deseuri toxice la nivelul celulelor imunitare, iar in final, la moartea acestora.

Procesele si structurile biologice ale sistemului imunitar nu au doar rolul de a detecta diversii agenti patogeni (de la virusuri, pana la paraziti intestinali), ci si de a-i distinge de tesuturile sanatoase ale organismului.

Afectiunile sistemului imunitar pot fi bolile autoimune, bolile inflamatorii si cancerul. Imunodeficienta se petrece atunci cand sistemul imunitar nu este suficient de activ, instalandu-se infectiile recurente care pun viata in pericol. Pe de alta parte, bolile autoimune sunt cauzate de un sistem imunitar hiperactiv, care isi ataca propriile tesuturi, confundandu-le cu agentii patogeni. Boli autoimune comune sunt tiroidita Hashimoto, artrita reumatoida, diabetul melitus de tip 1 sau lupusul eritematos sistemic.

Astmul este o afectiune in care sistemul imunitar devine hiperactiv la nivelul cailor respiratorii (bronhii). Persoanele care sufera de aceasta boala experimenteaza episoade periodice de constrictie a cailor aeriene (bronhospasm), cand procesul respiratiei este semnificativ ingreunat. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu astm prezinta inflamatii recurente in zona cailor respiratorii. Tratamentul pentru astm include inhalarea zilnica de corticosteroizi, care diminueaza hiperactivitatea sistemului imunitar si inflamatiile produse de acesta.

Alergiile apar ca efect al reactiei imunitare exagerate in contact cu o substanta straina organismului, care nu este in sine amenintatoare pentru sanatate. Anumite alimente, particulele de polen sau acarienii sunt alergenii cei mai comuni. Simptomele alergiilor sunt dificultatile de respiratie, iritatiile ochilor, eruptiile cutanate, congestia nazala, greata si varsaturile. Evitarea alergenilor este cea mai buna cale de control al manifestarilor alergiilor.

Ca raspuns la un stimul necunoscut, sistemul imunitar poate incepe sa produca anticorpi care, in loc sa lupte cu infectiile, ataca tesuturile organismului. Tratamentul bolilor autoimune vizeaza in special reducerea activitatii sistemului imunitar. Cele mai frecvente dintre acestea sunt

- Diabetul melitus de tip 1. Anticorpii ataca si distrug celulele care produc insulina in pancreas.

- Bolile inflamatorii intestinale. Sistemul imunitar ataca peretele intestinelor, cauzand episoade de diaree, sangerari rectale, miscari anormale intestinale, crampe abdominale, febra si scadere in greutate. Colita ulcerativa si boala Crohn sunt doua forme importante de boli inflamatorii intestinale.

- Artrita reumatoida. Anticorpii produsi de sistemul imunitar ataca tesuturile care acopera incheieturile, aparand inflamatii, umflaturi si durere. Lasata netratata, artrita reumatoida afecteaza permanent articulatiile.

- Lupusul eritematos sistemic. Persoanele care sufera de lupus produc anticorpi care pot ataca orice tesut al corpului, incheieturile, plamanii, celulele sangvine, nervii sau rinichii sunt afectati de cele mai multe ori. Tratamentul presupune administrarea unei doze zilnice de prednison, pentru reducerea activitatii sistemului imunitar.

- Scleroza multipla. In acest caz, sistemul imunitar ataca celulele nervoase, cauzand simptome precum dureri cronice, pierderea vederii, slabiciune corporala, coordonare incetinita a miscarilor sau spasme musculare, vertij, tulburari de limbaj.

- Sindromul Guillan-Barre. Sistemul imunitar ataca nervii care controleaza musculatura membrelor inferioare, mai rar a mainilor sau a trunchiului superior. Slabiciunea corporala se instaleaza, de multe ori la un grad inalt de severitate. Filtrarea sangelui printr-o procedura numita plasmafereza este tratamentul principal pentru sindromul Guillan-Barre.

- Psoriazisul. Celulele hiperactive ale sistemului imunitar numite celulele T se acumuleaza in piele, se reproduc cu rapiditate si produc plagi scuamoase la nivel cutanat.

- Tiroidita Hashimoto. Anticorpii ataca glanda tiroida, distrugand gradual celulele care secreta hormonii tiroidieni. Afectiunea este principala cauza de hipotiroidism.

Sistemul imunitar mai poate fi afectat de anumite medicamente sau boli. Imunodeficienta este de multe ori prezenta la nastere, din cauza unei afectiuni ereditare. Cateva exemple comune sunt:

- Imunodeficienta severa combinata. Aceasta boala genetica produce disfunctii grave la nivelul sistemului imunitar, bebelusii nereusind sa supravietuiasca pana la varsta de 1 an. Transplantul de maduva poate vindeca anumite forme ale bolii.

- Imunodeficienta comuna variabila. Pe fondul unui defect congenital, sistemul imunitar produce prea putini anticorpi pentru a lupta eficient cu infectiile. Copiii cu acest diagnostic sufera infectii frecvente ale urechilor, plamanilor, nasului, ochilor etc.

- Virusul imunodeficientei umane HIV. Virusul HIV infecteaza si distruge celulele sistemului imunitar care lupta in mod normal cu infectiile. Pe masura ce numarul anticorpilor scade, vulnerabilitatea in fata infectiilor creste, pana in punctul in care se poate instala decesul.

- Imunodeficienta indusa de medicamente. Medicamentele care suprima activitatea sistemului imunitar predispun imbolnavirilor grave cauzate de infectii.

- Boala grefa contra gazda. Dupa efectuarea unui transplant de maduva, celulele sistemului imunitar ale donatorului pot ataca tesuturile persoanei care beneficiaza de transplant. Prednisonul si alte medicamente imunosupresoare pot ajuta organismul-gazda sa accepte celulele imunitare ale donatorului.