Azoospermia

Azoospermia este termenul medical folosit pentru absenta completa a spermatozoizilor in lichidul eliminat in urma ejacularii, conditie medicala diagnosticata la 5%-10% dintre barbatii adulti infertili.

Afectiunea nu trebuie sa fie confundata cu aspermia, absenta completa a spermei.

Majoritatea pacientilor cred ca aceasta problema exclude posibilitatea de a concepe copii, insa in realitate, exista solutii atat pentru facilitarea expulsiei materialului seminal (daca el este produs), cat si pentru stimularea productiei spermei.

Azoospermia poate fi clasificata in patru tipuri principale

- Azoospermia pretesticulara. Este caracterizata de stimularea inadecvata a testiculelor si tractului genital. In acest caz, nivelul scazut al hormonului foliculostimulant este proportional cu stimularea necorespunzatoare a testiculelor pentru a produce sperma.

Cauzele pot fi hipopituitarismul, hiperprolactinemia si suprimarea hormonului foliculostimulant de catre testosteron. Chimioterapia poate afecta si ea spermatogeneza.

- Azoospermia testiculara. In acest caz, productia de sperma este grav afectata sau absenta. Nivelul hormonului foliculostimulat tinde sa fie ridicat. Aceasta conditie medicala este diagnosticata la 49%-93% dintre barbatii cu azoospermie.

Cauzele azoospermiei testiculare includ defectele congenitale (sindromul Klinfelter, de pilda), criptorhidia (testiculul necoborat), interventiile chirurgicale, radioterapia etc.

Mastocitele care secreta substante inflamatorii pot suprima motilitatea spermatozoilor intr-o masura potential reversibila, fiind un mecanism fiziopatologic frecvent in multe procese inflamatorii la acest nivel.

- Azoospermia post-testiculara (obstructiva). In acest caz, sperma este produsa, insa nu ajunge in lichidul ejaculator.

Afectiunea este caracterizata de o obstructie fiziologica la nivelul tractului genital post-testicular. Cauzele pot fi vasectomia, anumite boli congenitale sau obstructia canalului de ejaculare provocata de o infectie.

- Azoospermia idiopatica. Nu poate fi depistata nicio cauza a afectiunii, care se poate instala pe fondul mai multor factori de risc, precum varsta si greutatea.

Studii recente au descoperit ca azoospermia poate fi asociata cu supraponderalitatea, obezitatea si obezitatea morbida.

Disfunctiile ejaculatorii includ si ejacularea retrograda si anejacularea, in care sperma este produsa, insa nu ajunge sa fie eliminata in timpul ejacularii.

Anumiti factori genetici pot cauza azoospermia pretesticulara, testiculara si post-testiculara in anumite situatii. Frecventa anomaliilor cromozomiale este direct proportionala cu numarul redus de spermatozoizi.

Azoospemia pretesticulara poate fi cauzata de hipopituitarismul congential, sindromul Kallman, sindromul Prader-Willi si alte boli genetice care conduc la deficienta de gonadotropina - hormonul foliculostimulant (FSH) si hormonul luteinizant (LH), ce joaca un rol important in producerea ovulelor si a spermatozoizilor.

Azoospermia testiculara se regaseste deseori in sindromul Klinefelter si in sindromul xx masculin. In 13% din cazuri, barbatii cu azoospermie prezinta o spermatogeneza defectuoasa asociata cu anomaliile cromozomilor Y.

Tulburarile hormonale diverse pot fi o alta cauza a azoospermiei. Testiculele au nevoie de ca hormonii glandei pituitare sa fie stimulati, pentru a produce sperma.

Daca acestia sunt absenti sau secretati in cantitati insuficiente, numarul de spermatozoizi ajunge sa fie grav afectat. Barbatii care consuma steroizi (pe care orala sau injectabila) pentru dezvoltarea masei muscualare isi afecteaza productia hormonilor necesari pentru productia de sperma.

Insuficienta testiculara se refera la incapacitatea epiteliului seminifer (regiunea testiculara responsabila cu productia de sperma) de a maturiza corespunzator celulele spermatice. Afectiunea este cauzata in general de anomalii genetice.

Varicocelul (venele dilatate de la nivelul scrotului) poate fi o alta cauza posibila a azoospermiei. Vasele de sange se dilata deoarece sangele nu este drenat corespunzator, care ajunge sa fie impins catre scrot, afectand productia de sperma.

Azoospermia este diagnosticata de regula in timpul unei investigatii medicale pentru infertilitate, pe baza a doua analize de sperma efectuate in circumstante diferite, pentru confirmarea diagnosticului.

Investigatia include evaluarea istoricului medical al pacientului, efectuarea unui examen fizic, a testelor de laborator si, uneori, a metodelor imagistice de diagnostic.

Evaluarea hormonala este o alta componenta importanta a procesului de diagnosticare si presupune masurarea nivelului de prolactina, testosteron, hormon luteinizat si de stimulare a tiroidei.

Poate fi necesara si testarea genetica de baza, pentru evaluarea numarului cromozomilor si a blocurilor materialului genetic.

Ecografia transrectala a ductului ejaculator si a veziculelor seminale ajuta la excluderea posibilitatii formarii unei obstructii sau a unor chisturi care blocheaza ductele prin care este expulzata sperma.

Testele de urina ajuta la depistarea ejacularii retrograde, iar biopsia testiculara se impune in cazul suspiciunii de probleme testiculare primare.

Tratamentul azoospermiei depinde in principal de tipul acesteia. Azoospermia non-obstructiva este tratata de regula prin extractia testiculara a spermatozoizilor, pentru reproducerea asistata (fertilizarea in vitro).

Stabilirea tratamentului corespunzator depinde de cauza azoospermiei. De exemplu, barbatii care sufera de aceasta afectiune din pricina hiperprolactinemiei, un tratament hormonal poate fi suficient pentru redobandirea fertilitatii.

Barbatii care folosesc steroizi pentru dezvoltarea masei musculare si sufera de azoospermie pot redeveni fertili dupa incetarea administrarii hormonilor androgini. Daca testiculele sunt functionale, insa stimulate insuficient, terapia cu gonadotropine va restabili productia normala de sperma.

In cazul azoospermiei obstructive, problema poate fi corectata pe cale chirurgicala. Medicatia este recomandata in cazul ejacularii retrograde.