Vaginismul

Vaginism este termenul medical ce descrie existenta unui spasm involuntar al muschilor din jurul vaginului, al muschiului ridicator anal sau al muschiului pubococcigian.

Contractia este reflexa, si prin inchiderea vaginului face imposibila sau foarte dureroasa orice tip de penetrare (inclusiv penetrarea sexuala, introducerea tampoanelor sau tuseul vaginal din cadrul examinarii ginecologice).

Vaginismul este considerat a fi o disfunctie sexuala destul de rara (mai putin de 2% din femeile din Statele Unite sufera de aceasta conditie). Cel mai recent studiu din acest domeniu, efectuat pe pacientele clinicilor de tratare a disfunctiilor sexuale estimeaza ca intre 5-47% din femeile care apeleaza la serviciile acestor clinici sufera de vaginism. Exista doua tipuri de vaginism:
- Primar: este descris la femeile care nu au avut nici un fel de penetrare vaginala. Este o situatie descoperita mai frecvent la adolescente, iar pacientele nu sunt constiente de aceasta problema decat in momentul in care se incearca penetrarea vaginala. Cauze frecvente pentru aparitia vaginismului primar sunt: abuzul sexual sau idei preconcepute in legatura cu experienta sexuala in sine (ca reprezinta un act imoral si vulgar).
- Secundar: apare la femeile care au avut initial contacte sexuale normale. Cauza acestuia poate fi fizica : traumatisme peripartum, infectii genitale, sau psihice.
Exista insa si situatii cand nu se poate decela o cauza obiectiva. Femeile afectate de vaginism adesea dezvolta o profunda stare de anxietate in legatura cu actul sexual in sine, deoarece penetrarea se face foarte greu. Desi penetrarea efectiva este imposibila, excitatia apare in cursul actului sexual, iar daca stimularea clitorisului este destul de intensa poate sa apara chiar si orgasmul.

Factori de risc ce pot duce la aparitia vaginismului sunt:
- durerea cu localizare pelvina din cadrul unor afectiuni locale sau sistemice;
- infectii
- traumatisme genitale
- modificari degenerative asociate inaintarii in varsta
- stresul emotional, anxietatea.

- dispareunie: durere intensa resimtita in cursul actului sexual
- imposibilitatea penetrarii vaginale
- dureri vaginale continue resimtite dupa nastere, dupa boli cu transmitere sexuala sau dupa infectii genito-urinare tratate sau dupa histerectomie
- dificultati la introducerea tampoanelor
- spasm necontrolat prezent si pe alte grupe de muschi, in special in regiunea lombara inferioara sau la nivelul membrelor inferioare
- episoade de apnee la debutul actului sexual.
Vaginismul poate fi confirmat prin realizarea unui examen ginecologic care sa includa tuseul vaginal. In prezenta confirmarii clinice, sunt importante datele obtinute prin anamneza. Acestea sugereaza cauza si pot fi utile in realizarea diagnosticului diferential al dispareuniei.

Este recomandat ca femeile sa apeleze la sfatul medicului daca resimt dureri in timpul actului sexual, in special in momentul penetrarii efective, sau daca apar dificultati la incercarea penetrarii vaginale de orice tip.

Vaginismul este o conditie cu etiologie plurifactoriala, ce implica atat factori fizici cat si psihologici. Datorita acestei particularitati, tratamentul trebuie sa fie complex si sa abordeze concomitent aceste doua aspecte.
Vaginismul in sine nu se agraveaza daca nu este tratat, insa in timp va asocia diverse complicatii care se vor resfrange inevitabil asupra sanatatii somatice si psihice a pacientei.

Tratamentul psihologic

Studiile efectuate in randul femeilor suferinde de aceasta problema au demonstrat ca cele mai frecvente cauze emotionale ale vaginismului sunt: frica de sex, concepte religioase si abuzul sexual (sau orice alt tip de trauma suferita in copilarie). Astfel, consilierea psihologica trebuie sa se adreseze acestor aspecte. Alte probleme psihologice asociate vaginismului sunt nivelul scazut al increderii in sine si depresia.

Tratamentul fizic

Aceasta etapa include realizarea zilnica a exercitiilor Kegel de intarire a musculaturii planseului pelvin - acestea constau in serii alternante de contractii si relaxari (de obicei a cate 5 secunde).
Exercitiile speciale pentru dilatarea vaginala se realizeaza doar la sfatul specialistului si numai dupa ce pacientei ii este explicat in amanunt ce presupun acestea. Exercitiile se realizeaza cu dilatatoare din plastic al caror aspect imita forma penisului in erectie si de obicei necesita si cooperarea partenerului. Dimensiunile dilatatoarelor pot fi crescute treptat, pe masura ce spasmul cedeaza. Scopul realizarii acestor exercitii este ca treptat sa se poata realiza un contact din ce in ce mai intim, si in final sa poata avea loc penetrarea sexuala.

Educatia sexuala

O etapa importanta a tratamentului si care nu ar trebui sa lipseasca din nici o schema terapeutica este educatia sexuala a pacientei. De asemenea, aceasta trebuie familiarizata cu anatomia si fiziologia functiei sexuale precum si cu etapele si fazele ciclului sexual.

De retinut!

Este important de precizat ca vaginismul nu este o situatie ce apare in mod voit sau intentionat. Pacienta nu poate controla aceasta problema si in unele situatii nici nu este constienta ca sufera de vaginism.

Rata vindecarii vaginismului este foarte mare daca tratamentul vizeaza toate aspectele acestei probleme si este realizat de catre un specialist in domeniu.
Vaginismul poate sta la baza aparitiei disconfortului sexual, care in timp va duce la refuzarea actului sexual. Acesta poate sa dea nastere unor stari de tensiune in cadrul relatiei de cuplu.