Cum se calculeaza indicele de masa corporala (IMC)?

Indicele de masa corporala (IMC) este o valoare care se calculeaza folosind inaltimea si greutatea unei persoane (greutatea/inaltimea²) exprimata in kg/m² si reprezinta o varianta de cuantificare a cantitatii de tesut (muschi, grasime, os) care revine unui metru patrat din suprafata corpului.

In functie de IMC persoanele se incadreaza in una din urmatoarele categorii:

- subponderal: sub 18,5 kg/m².
- normoponderal: 18,5 – 24,9 kg/m².
- supraponderal: 25 – 29,9 kg/m^2.
- obezitate grad I: 30 – 34,9 kg/m².
- obezitate grad II: 35 – 39,9 kg/m².
- obezitate morbida: peste 40 kg/m².

Un IMC sub 20 sau peste 25 a fost asociat cu o mortalitate crescuta. La copii, IMC-ul se calculeaza in mod diferit fata de adulti, formula fiind aceeasi, dar valorile obtinute sunt ulterior comparate cu valori tipice ale altor copii de aceeasi varsta.

In loc de a fi comparate valorile obtinute cu pragurile fixe (ca in cazul adultilor), la copii IMC-ul obtinut este comparat cu percentilele pentru copii de acelasi sex si varsta:

- subponderal: sub percentila 5.
- supraponderal: intre percentilele 85 – 95.
- obezitate: peste percentila 95.

Ca limitare a calcularii IMC-ului sta faptul ca formula nu poate diferentia intre masa de tesut adipos si masa musculara a unei persoane. De aceea exista tendinta de a supraestima tesutul adipos in cazul unei persoane cu masa musculara crescuta (sportivi) si de a subestima tesutul adipos la cei cu masa musculara scazuta.

IMC-ul nu este foarte fiabil pentru persoanele atletice, sportive, cu multa masa musculara, deoarece acestea ar fi incadrate in supraponderalitate sau obezitate chiar, conform formulei de calcul (de exemplu, culturistul Ronnie Coleman avea un IMC de 41,8 kg/m² – obezitate morbida conform formulei), de aceea in cazul lor se prefera folosirea indicelui de grasime corporala.

De asemenea, de importanta mai mare ca IMC-ul este de fapt adipozitatea viscerala (cantitatea de grasime din abdomen, de la nivelul organelor interne), cu rol in sindromul metabolic si in multiple complicatii ale obezitatii.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, prevalenta obezitatii s-a triplat din anul 1975 si pana in prezent. Din totalul persoanelor adulte de peste 18 ani, 39% sunt supraponderale iar 19% obeze.

Dintre copii, in anul 2016, 41 de milioane de copii sub varsta de 5 ani erau supraponderali sau obezi, iar dintre copii cu varsta intre 5-19 ani, 340 de milioane se incadrau in aceleasi categorii.

Folosirea unei formule de calcul a IMC-ului, aflata la indemana tuturor, permite stabilirea rapida si precisa a incadrarii intr-o categorie de greutate si in consecinta permite modificarea factorilor de mediu si pastrarea/revenirea la o greutate normala si sanatoasa.

IMC-ul crescut este un factor de risc major pentru boli precum:

- boli cardiovasculare (boala coronariana si accidentul vascular cerebral – cauza principala de deces la nivel mondial in anul 2012); hipertensiunea arteriala este o manifestare aparuta cu precadere la persoanele obeze, iar pentru fiecare kilogram pierdut, tensiunea arteriala scade concomitent cu 1 mmHg.

- boli metabolice: insulinorezistenta, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie (cresterea colesterolului si a trigliceridelor din sange) – cu risc crescut aterosclerotic;

- afectiuni musculo-scheletale: osteoartrita;

- cancer: de exemplu endometrial, mamar, ovarian, prostatic, hepatic, colecistic, renal, de colon;

- boli pulmonare: sindromul de apnee in somn – manifestat prin sforait zgomotos, somnolenta in timpul zilei, cefaleea matinala, somn agitat cu treziri repetate, iritabilitate, iar la copii prin hiperactivitate si probleme de concentrare. Apneea in somn duce la cresterea riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral, diabet, insuficienta cardiaca, aritmii cardiace etc.

Complicatiile subponderalitatii: Un IMC sub 18,5 kg/m2 nu este neaparat bun, ci poate sa duca la complicatii redutabile, ca in cazul obezitatii:

- infertilitatea: apare in cazul femeilor care au tinut diete foarte restrictive timp indelungat, intens hipocalorice, prin ciclu menstrual neregulat sau chiar absenta lui.

- osteomalacia: prin scaderea densitatii osoase deoarece nu exista un aport suficient de calciu si de vitamina D – pseudofracturi de tibie, coloana vertebrala etc., slabiciune musculara.

- deficite de vitamine si minerale: prin aport insuficient, ducand la diverse dezechilibre (de exemplu: piele uscata, scaderea acuitatii vizuale, scaderea sensibilitatilor, hemoragii, confuzie, etc. in functie de vitamina aflata in deficit).

- malnutritie.

Excesul sau deficitul ponderal apar in cazul in care pe o perioada mai lunga de timp exista un dezechilibru intre aportul de energie (prin mancare, bauturi) si cheltuiala energetica (prin efort fizic si energia cheltuita pentru a mentine functiile vitale ale organismului).

Desi accentul este pus in ultimii ani pe excesul ponderal este bine de cunoscut faptul ca si deficitul poate fi la fel de nociv. Astfel si persoanele subponderale, cu IMC situat sub limita de 18,5 kg/m² prezinta un risc de moarte prematura. Studiile au demonstrat ca valorile cu cel mai mic risc de deces prematur sunt intre 23,5-25 kg/m² la barbati si 22-23,4 kg/m² la femei.

Paradoxul obezitatii reprezinta o ipoteza medicala care sustine faptul ca in anumite cazuri specifice cum ar fi batranii sau persoanele cu boli cronice, obezitatea de fapt ar juca un rol protectiv, fiind asociata cu o durata de viata mai lunga fata de persoanele cu aceleasi caracteristici dar normoponderale. Mecanismul acestui proces este necunoscut, dar supravietuirea este atribuita faptului ca scaderea ponderala de obicei apare la persoanele grav bolnave.

Beneficiile se aplica doar persoanelor supraponderale sau aflate in stadiul I al obezitatii, o data cu cresterea IMC-ului crescand de fapt si riscul de deces.

Atingerea si mentinerea unei greutati normale se face cel mai frecvent prin adoprtarea unui stil de viata sanatos, cu un comportament alimentar echilibrat, o autolimitare constienta a aportului de alimente si reducerea pe cat posibil a sedentarismului.

Desi obezitatea este pe primul loc in clasamentul bolilor metabolice din ultimii ani, avand in vedere sedentarismul si dietele de tip occidental, ajungand chiar la nivelul unei epidemii globale, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca este o boala la care preventia este la indemana oricui, prin minime schimbari treptate ale stilului de viata!