Apetitul si modificarile sale

Foamea se defineste ca nevoia imediata de a manca (sau de a se alimenta), fara a face diferente speciale asupra tipului sau calitatii alimentelor. Este o reactie fiziologica comuna in lumea animala, determinand ceea ce se numeste comportamentul de foame. Astfel, animalele infometate isi cresc activitatea motorie, cauta hrana. La om, aceasta senzatie se insoteste de stare de slabiciune, agitatie, iritabilitate, uneori reactii vegetative (transpiratie, tremor).

Apetitul este dorinta de a consuma un anume aliment, indiferent daca exista sau nu o nevoie fiziologica. Apetitul este un aspect constient, selectiv, al foamei.

Satietatea este o diminuare (disparitie) a foamei si apetitului aparuta in urma ingestiei alimentare.

Reglarea foamei si a satietatii este realizata la nivelul unor centri speciali din sistemul nervos central (hipotalamus) iar apetitul este reflexie pe scoarta cerebrala.

Hipotalamusul primeste stimuli diferiti si actioneaza ca un dispozitiv de mentinere a greutatii (similar cu un termostat in mentinerea temperaturii). Pe termen lung, hipotalamusul are rol in mentinerea constanta a greutatii corporale.

Un organism sanatos isi mentine o greutate constanta perioade indelungate, ca urmare a unor mecanisme reglatorii ce influentezaa atat apetitul, foamea si satietatea, cat si consumul de energie; este evidenta, insa, influenta factorilor externi, de mediu, care pot determina modificari ale greutatii corporale, de obicei in sensul cresterii ei, fara sa existe la baza, neaparat, o boala – de exemplu obezitatea de aport, in care greutatea corporala este crescuta ca urmare a unui dezechilibru intre ce, cat si cum mancam, pe de o parte si cat consumam, pe de alta parte.

Obezitatea, in sine este o boala, insa cauzele care duc la aparitia ei sunt, frecvent, mixte: genetice si de mediu. Se inregistreaza dezechilibre aport/consum ce apar, de obicei, pe un teren genetic predispozant.

Exemplu: un copil cu greutate normala nascut din parinti obezi devine, de multe ori, la randul lui, obez, dar nu neaparat ca urmare a mostenirii genetice pe care o are ci, mai degraba, ca urmare a invatarii in familie a unor comportamente alimentare predispozante la obezitate sau nesanatoase. (de exemplu invata sa manance mese foarte bogate in calorii, la ore nepotrivite, fara un program regulat; fara miscare sau activitate fizica, utilizare excesiva a calculatorului, a televizorului etc).

Obezitatea la adolescenta este inalt predictiva pentru obezitatea la varsta adultului. Aproximativ 80% dintre adolescentii obezi vor fi obezi si la varsta adulta. Studii recente in Europa sugereaza o predispozitie mai mare a sexului masculin pentru obezitate la varsta adolescentei.

Obezitatea reprezinta o mare problema de sanatatate publica, atat in SUA cat si in Europa. Ea aduce cu sine, pe langa afectarea psihica cu scaderea stimei de sine si riscul de depresie, un numar de alte afectiuni cronice, cu costuri foarte importante atat din partea pacientului implicat, cat si din partea sistemelor de sanatate.

- Bolile cardio-vasculare sunt pe primul loc, prevalenta hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice cronice, a infarctului de miocard etc fiind mai mare la adultii supraponderali decat la cei normoponderali.

- Bolile respiratorii cronice cu aparitie mai frecventa la obezi: bronho-pneumopatia obstructiva cronica (BPCO), sindromul de apnee in somn, insuficienta respiratorie cronica etc.

- Boli digestive: steatoza hepatica, neoplasme digestive.
- Boli osteoarticulare: spondiloze, coxartoza, gonartroza etc.
- Boli metabolice: diabetul zaharat, guta.

Exista, insa, situatii in care modificarea apetitului nu duce, neaparat, la obezitate.

Poate fi o modificare fiziologica ce apare, de exemplu, in convalescenta dupa boli grave, atunci cand organismul are nevoie sa recupereze resurse consumate de boala respectiva

Modificari patologice ale apetitului pot aparea in mai multe situatii:
- parazitoze intestinale,
- leziuni ale hipotalamusului cu afectarea centrului satietatii,
- tumora pancreatica ce secreta insulina (insulinom)
- diabet zaharat
- hipertiroidie

Anorexia (inapetenta) se defineste ca o diminuare a apetitului.

Ea poate aparea in situatii fiziologice, cum ar fi, de exemplu, o alimentatie foarte monotona. Diverse iritante gastrice induc anorexie: fumatul, consum excesiv de alcool. Este foarte cunoscut faptul ca multi ex-fumatori cresc in greutate dupa ce abandoneaza acest obicei datorita revenirii unui apetit normal.

Exista, de asemenea, situatii in care individul alege sa nu se alimenteze sau sa evite anumite tipuri de alimente, din ratiuni culturale, religioase, saracie etc. si care nu sunt cauzate de diverse afectiuni.

Toate acestea pot avea ca o consecinta scadere ponderala semnificativa, deficite nutritionale, dependenta de administrare de suplimente nutritionale si/sau afectarea unei vieti psihosociale normale.

Inapetenta varstnicilor este, de asemenea intalnita. In acest caz are, probabil, ca substrat, scaderea intensitatii metabolismelor, cu reducerea consumului de energie si, implicit, necesar mai putin. Se pot adauga, insa, bolile cornice concomitente, depresia, tulburarile cognitive ec.

Situatii patologice cu scaderea apetitului: stari febrile; unele boli insotite de scaderi mari ponderale:
- cancerul,
- tuberculoza,
- insuficienta cardiaca,
- boli digestive cu iritatie gastrointestinala: ulcerul, sindroame de malabsortie (pancreatita cronica),
- hepatitele virale
- insuficienta renala cronica
- afectiuni neuropsihice: anorexia nervosa, bulimia
- satietate precoce- in caz de stomac mic – dupa rezectii gastrice, in tumori gastrice.
- Sitofobia: teama de alimentatie in conditii de apetit normal- de ex in ulcerul complicat, in care ingestia de alimente provoaca durere, si atunci pacientul refuza sa manance

Exista si modificari patologice ale apetitului care se caracterizeaza prin faptul ca persoana afectata are dorinta sa consume lucruri care, in mod normal, nu sunt comestibile: nisip, pamant, creta, materii fecale etc. Cel mai frecvent aceste modificari apar in boli psihice severe.

Bibliografie:
“Semiologie medicala”, sub redactia Prof Dr. Ion I. Bruckner
https://emedicine.medscape.com/article/123702-overview