Abdomen

Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar. Continutul abdominal este invelit intr-un sac conjunctiv: peritoneul. Cavitatea abdominala se imparte pe doua niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, caile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul si splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subtire (jejunul si ileonul) si apendicele. O parte a colonului si rectul se gasesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitata prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul si osul iliac). Acesta mai contine, la barbat, vezica urinara, ansa sigmoida si ansele subtiri; la femeie, vezica urinara, uterul, trompele si ovarele.

Examene - Palparea abdominala permite examinarea ficatului, splinei, uterului, vezicii urinare, detectarea anumitor tumori, perceperea unei distensii gazoase (meteorism) sau a unei efuziuni peritoneale (ascita). Explorarea elinica a continutului abdominal mai poate face apel si la tuseul rectal, asociat cu tuseul vaginal la femeie. Mijloacele de explorare a abdomenului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: radiografia simpla (abdomen fara pregatire), ecografia, scanografia si imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M. sau imagerie R.M.N.)

Patologie - Peretele abdominal poate comporta zone de mai mica rezistenta, care stau la originea herniilor: canalul inghinal, ombilicul etc. Insusi peretele abdominal, in afara organelor, poate fi sediul unor contuzii sau unor plagi o contuzie poate provoca o leziune mai mult sau mai putin importanta a unui organ intern plin: ficat, splina, pancreas, cu risc de hemoragie interna in cazul primelor doua organe, de pancreatita in cazul ultimului organ. O contuzie atrage adesea dupa sine si o smulgere vasculara, sursa de hemoragie, si spargerea unui organ intern cavitar, ceea ce provoaca o peritonita. Cele doua leziuni pot fi asociate. Semnele unei hemoragii interne sau ale unei peritonite determina interventia de urgenta. O plaga poate sa nu lezeze decat peretele abdominal sau sa fie penetranta, adica transfixianta (sa comporte o intrare si o iesire). Orice plaga penetranta necesita conditii operatorii perfecte. Tratamentul in cazul unei plagi abdominale se bazeaza pe doua principii corectarea socului si sangerarii printr-o reanimare rapida si explorarea chirurgicala completa a cavitatii abdominale.