Rezistenta la insulina

Insulina este un hormon esential secretat de celulele beta din pancreas si implicat in metabolizarea zaharurilor din organism.

Fara acest hormon, organismul se afla in imposibilitatea de a converti alimentele consumate in energie utilizabila. Intelegerea rezistentei la insulina contribuie la intelegerea modului in care functioneaza insulina in organism.

Imediat dupa consumarea produselor alimentare, o parte dintre alimentele digerate sunt desfacute in glucoza - principala sursa de energie a organismului.

Pancreasul raspunde la cresterea cantitatii de glucoza din sange prin secretia de insulina. Majoritatea celulelor din organism contin receptori ai insulinei, care ajuta la asimilarea acesteia la nivel celular.

Odata ce insulina ajunge in interiorul celulei sunt activate alte cai metabolice, care permit glucozei sa intre in celule si sa le furnizeze energia necesara pentru mentinerea functionalitatii si vietii.

Alte roluri ale insulinei:

- stocarea substantelor nutritive in exces si magneziu;
- retentia sodiului si gestionarea altor hormoni, printre care: hormonul de crestere, testosteronul si progesteronul.
- reducerea cantitati de grasime eliberata de ficat in sange dupa consumarea produselor alimentare.

Rezistenta la insulina apare atunci cand, in ciuda faptului ca pancreasul produce o cantitate suficienta de insulina, celulele din organism sunt rezistente la efectele acesteia.

In aceasta situatie, organismul necesita o cantitate mai ridicata de insulina pentru a-si indeplini functiile specifice; drept urmare, pancreasul va produce o cantitate mai ridicata de insulina care in timp se poate epuiza ajungandu-se la diabet zaharat tip 2.

Atata timp cat pancreasul furnizeaza organismului cantitatea necesara de insulina, nivelul de zahar din sange va ramane constant.

Trebuie mentionat ca un nivel crescut de insulina poate avea efecte negative asupra sanatatii - cresterea in greutate, hipertensiune arteriala, osteoporoza, boala ficatului gras si afectiuni asociate dereglarilor hormonale - sindromul de ovar polichistic.

Exista nenumarati factori de risc care conduc la instalarea rezistentei la insulina; totodata aceasta este o afectiune care detine un puternic factor genetic, care poate fi transmis din generatie in generatie.

Alte cauze:

- stresul;

- obezitatea;

- sarcina;

- infectii;

- sindromul metabolic;

- administrarea de steroizi;

- efectul secundar al anumitor medicamente.

Stabilirea diagnosticului de rezistenta la insulina are la baza masurarea nivelului de insulina din sange (insulinemie a jeun), examenul fizic si istoricul medical al pacientului.

De asemenea, medicul poate verifica si tensiunea arteriala, circumferinta abdomenului si poate recomanda testarea nivelului de glucoza, colesterol si trigliceride din sange.

Tratamentul primar in cazul rezistentei la insulina consta in pierderea in greutatea, stabilirea unui program de exercitii si schimbarea stilului de viata - modificari care reduc necesarul organismului de insulina.

Reducerea glucozei si a carbohidratilor din dieta si optarea pentru consumul alimentelor cu indice glicemic scazut constituie un prim pas in gestionarea rezistentei la insulina. Alimentele cu un indice glicemic scazut se descompun mai lent, si astfel glucoza este eliberata treptat in organism, reducand necesarul de insulina.

In plus, exercitiile fizice si scaderea in greutate stimuleaza sensibilitatea celulelor la insulina prin cresterea ratei de absorbtie a glucozei de catre celulele corpului.

Medicamente, precum metformina sau tiazolidindiona utilizate in tratamentul diabetului zaharat tip 2, pot fi uneori recomandate si in caz de rezistenta la insulina, deoarece cresc sensiblitatea celulelor la insulina.

Cu toate ca aceste medicamente si-au demonstrat eficienta, adesea pot provoca si efecte secundare nedorite, precum afectiuni gastrointestinale sau hepatita toxica.

1. Stabilirea unui program de exercitii fizice

S-a demonstrat stiintific ca persoanele care practica in mod regulat exercitii fizice prezinta un risc cu 50% mai mic de a dezvolta diabet zaharat tip 2. De asemenea, activitatea fizica intensa contribuie la sensibilizarea celulelor la insulina.

2. Se recomanda adoptarea unei diete bazata pe consumarea alimentelor cu indice glicemic scazut.

De asemenea, trebuie redus consumul alimentelor rafinate si procesate, deoarece contin cantitati ridicate de zahar si grasimi.

3. Persoanele care sufera de supraponderabilitate trebuie sa scada in greutate urgent!

Obezitatea este un factor de risc major pentru diabetul tip 2. De asemenea, pierderea in greutate stimuleaza sensibilitatea celulelor la insulina.

4. Consumati fructe si legume proaspete, dar si produse alimentare care contin cereale integrale, deoarece sunt bogate in complexul vitaminic B si crom.

5. Pentru controlarea nivelului de glicemie se recomanda consumul produselor cu scortisoara.

6. Ameliorarea perioadelor de stres cu ajutorul tehnicilor de relaxare (respiratie profunda, relaxare musculara sau meditatie).