Piciorul diabetic, complicatia cronica a diabetului zaharat

Termenul de picior diabetic sau sindromul piciorului diabetic defineste un spectru variat de afectiuni care pot aparea la persoanele cu diabet zaharat si care, netratate, pot duce la amputatia membrelor inferioare afectate.

La ora actuala, riscul unui pacient cu diabet zaharat de a dezvolta o ulceratie este mult mai mare decat acela de a-si pierde vederea sau a ajunge in stadiul de insuficienta renala.

- leziuni tegumentare;

- traumatisme;

- infectii;

- vindecarea intarziata;

- diagnosticarea intarziata a bolii.

Depistarea piciorului diabetic are in vedere identificarea factorilor mentionati mai sus, insa rolul principal ramane in grija medicului si a investigatiilor efectuate.

Acesta identificare incepe la 5 ani de la depistarea diabetului zaharat de tip 1 si din momentul diagnosticarii diabetului zaharat de tip 2, cel de tip 2 fiind cel mai frecvent la adulti si prezentand cele mai multe complicatii, de aceea se efectueaza anual controale la diferite specialitati.

- Durere ce apare la mers si dispare intr-un interval de 10 minute de la oprirea efortului;

- Durere cu caracter de arsura/intepatura;

- Diminuarea senzatiei de rece/cald;

- Diminuarea senzatiei la stimulii durerosi;

- Modificarea de culoare a pielii pe zona afectata;

- Modificarea temperaturii la nivelul pielii;

- Leziuni ulcerative, uneori nedureroase.

Tratamenul pentru piciorul diabetic consta in niste reguli simple, dar riguroase pe care pacientul trebuie sa le urmeze;

• Inspectia picioarelor;

• Igiena riguroasa a picioarelor;

• Mentinerea glicemiei la valori cat mai aproape de normal;

• Un regim echilibrat;

• Tratarea plagii infectate cu antiseptic si pansamente locale care sa favorizeze vindecarea;

• Evitarea traumatismelor;

• Tratarea infectiilor aparute in functie de tipul lor;

• Controlul hipertensiunii si al colesterolului, prin masurarea regulata a valorilor si efectuarea de analize cel putin la 3-6 luni;

• Renuntarea la vicii, precum fumatul, alcoolul;

• Evitarea expunerii la temperaturi prea crescute sau prea scazute.

Un alt element important ce duce la aparitia piciorului diabetic este si cicatrizarea intarziata a leziunii (a ranii).

Daca in mod normal primul eveniment care se produce dupa un traumatism este hemostaza (coagularea), la un pacient cu diabet zaharat aceasta coagulare este intarziata datorita pierderii unor proprietati ale pielii, iar vindecarea se "blocheaza", ceea ce explica durata lunga de evolutie a ranii.

In marea majoritate a cazurilor infectia este o consecinta a ulceratiei si nu o cauza a acesteia, actionand deci ca un factor de agravare si fiind uneori intretinuta si de pacient.

• Colonizarea reprezinta prezenta microbilor la nivelul ranii, care se pot multiplica formand mai multe colonii. Acestea pot reprezenta flora bacteriana sanatoasa a pielii noastre, compusa din mai multe specii de bacterii cu rol protector impotriva infectiilor cu germeni patogeni (bacterii rele), nefiind necesara eradicarea, prin aplicarea unor tratamente locale.

• Infectia consta in prezenta unor microbi daunatori, care se multiplica in exces, invadand tesuturile si generand un raspuns inflamator. Ca urmare, acesta va fi deranjat de aparitia durerii, umflaturii, usturimii sau schimbarea de culoare a pielii.

Speciile de bacterii daunatoare, cele mai des intalnite la pacientii cu diabet zaharat, sunt stafilococul auriu, care este cel mai agresiv si rezistent la tratament, streptococii beta-hemolitici si bacterii care se dezvolta in lipsa aerului (anaerobi).

Pentru a preveni amputatia trebuie respectate toate regulile prezentate de catre medicul curant si trebuie efectuat un control ori de cate ori apare o modificare la nivelul piciorului afectat, fara a amana sau a prefera tratarea la domiciliu.

Amputatia este o operatie stadializata in doua categorii

- amputatii minore, ce tin de interventia chirurgicala doar la nivelul degetelor de la picioare, iar in functie de afectarea degetelor medicul chirurg decide cat pastreaza si cat rezeca;

- amputatii majore, care intereseaza segmentele mari ale piciorului, precum gamba sau coapsa.

Se ajunge la amputatie in momentul in care pacientul nu respecta regulile, atunci cand igiena picioarelor este neglijata, iar stadiul bolii avanseaza, singura solutie benefica ramanand amputatia pentru a preveni extinderea infectiei in tot organismul.

Dupa interventie, pacientul urmeaza o perioada de acomodare, este informat cu privire la deficitul motor cu care a ramas si incepe integrarea sociala, de preferat cu ajutorul unor proteze speciale pentru a le usura suferinta.

Strategia terapeutica abordata in cazul piciorului diabetic va fi stabilita in functie de factorii etiologici ai afectiunii si de starea de sanatate a pacientului, tinand cont de rezultatul analizelor de laborator, tensiunea pacientului la toate membrele, glicemia, starea psihica si de cum arata leziunea care a determinat aparitia sindromului de picior diabetic.

Principiile terapiei vor fi orientate conform unui protocol terapeutic bine stabilit: tratamentul intensiv al ranii, eliberarea zonelor de presiune, terapia diabetului, controlul infectiilor, precum si diagnosticul, respectiv terapia afectiunilor vasculare.

Plagile aparute in cadrul patologiei pot fi tratate ambulator, prin interventii chirurgicale mici, fara anestezie, deoarece sensibilitatea dureroasa este mult redusa datorita polineuropatiei, dar pentru ca pacientul sa fie in siguranta si sa nu perceapa nici un fel de durere se poate recurce la o anestezie usoara fie cu spray anestezic local, fie prin injectare cutanata de anestezic in doza minima.

Concluzii

Nu este niciodata prea tarziu pentru prevenirea si intarzierea aparitiei piciorului diabetic, iar uneori astfel de situatii pot schimba viata pacientului, de aceea este extrem de importanta monitorizarea bolii.