Ingrijirea copiilor diagnosticati cu diabet zaharat

Diabetul zaharat, este o afectiune care determina cresterea nivelului de zahar din sange. Diabetul este diagnosticat pe baza unui nivel de glicemie a jeun de 126 miligrame pe decilitru (mg/dL) sau mai mare.

Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci cand organismul nu produce insulina sau nu produce suficienta insulina. Aceasta forma de diabet nu poate fi prevenita si injectiile cu insulina de zi cu zi sunt necesare pentru a supravietui. La nivel mondial, peste 500.000 de copii sub varsta de 15 ani traiesc cu diabet zaharat de tip 1.

Diabetul zaharat de tip 2 apare atunci cand organismul este incapabil sa foloseasca insulina care este produsa in mod eficient. In multe cazuri, este posibila prevenirea diabetului de tip 2 prin dieta si exercitiu fizic. Diabetul de tip doi este o boala frecvent intalnita in cazul copiilor care duc un stil de viata sedentar.

Printre simptomele diabetului de tip 1 si ale diabetului de tip 2 se regasesc:

• Sete mai des decat de obicei
• Urinare frecventa
• Pierdere in greutate
• Prezenta cetonelor in urina.
• Senzatie de oboseala si slabiciune.
• Senzatie de iritabilitate sau alte modificari ale dispozitiei.
• Vedere incetosata
• Vindecare lenta a ranilor
• Infectii frecvente, cum ar fi infectii ale gingiilor, ale pielii si vaginale.

Factorii de risc pentru diabet depind de tipul de diabet. Istoricul familial poate juca un rol în toate tipurile. Factorii de mediu si geografia pot creste riscul de diabet de tip 1.

Uneori, membrii familiei persoanelor cu diabet zaharat de tip 1 sunt testati pentru prezenta celulelor sistemului imunitar al diabetului (autoanticorpi). Daca aveti acesti autoanticorpi, aveti un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 1. Dar nu toti cei care au acesti autoanticorpi dezvolta diabet.

De asemenea, rasa sau etnia poate creste riscul de a dezvolta diabet de tip 2. Desi nu este clar de ce, anumiti oameni - inclusiv negrii, hispanicii, indienii americani si americanii asiatici - sunt expusi unui risc mai mare. Prediabetul, diabetul de tip 2 si diabetul gestational sunt mai frecvente la persoanele supraponderale sau obeze.

Cele mai frecvente doua forme de diabet se numesc diabet de tip 1 si diabet de tip 2. Ambele forme pot aparea la orice varsta, dar copiii sunt mai susceptibili de a fi diagnosticati cu diabet de tip 1.

Cele mai frecvente complicatii pe termen lung ale diabetului sunt:

- nefropatia diabetica care poate duce la insuficienta renala totala si poate necesita dializa sau transplant de rinichi;
- boala diabetica a ochilor (retinopatie si edem macular) care poate conduce la pierderea vederii;
- neuropatie diabetica care se poate solda cu aparitia de ulceratii, iar in cele din urma se poate ajunge chiar si la amputarea membrelor inferioare;
- boli cardiovasculare care afecteaza inima si vasele de sange si pot provoca diverse complicatii fatale (atac de cord si accident vascular cerebral).

Diabetul este a patra cauza de deces provocata de conditii medicale, la nivel global. In fiecare an, mai mult de trei milioane de persoane mor din cauze legate de diabet.

Ingrijirea pacientilor cu diabet este esentiala pentru gestionarea bolii si prevenirea complicatiilor. Diabetul de tip 1 si de tip 2 necesita strategii de ingrijire diferite, dar exista principii comune care pot fi aplicate in ambele cazuri.

Iata cateva idei esentiale pentru ingrijirea pacientilor cu diabet:

1. Monitorizarea glicemiei

Auto-monitorizarea glicemiei: Pacientii trebuie sa invete cum sa-si masoare glicemia acasa, folosind un glucometru. Frecventa masuratorilor depinde de tipul de diabet si de tratament.

Inregistrarea valorilor glicemice: Este important ca pacientii sa tina un jurnal cu valorile glicemice pentru a urmari tendintele si a ajusta tratamentele, sub indrumarea medicului.

2. Tratamentul cu medicamente

Medicamente orale sau insulina: In diabetul de tip 2, medicamentele orale pot fi suficiente, dar uneori pot fi necesare injectiile de insulina. In diabetul de tip 1, pacientii trebuie sa administreze insulina pe tot parcursul zilei.

Educatia privind dozele de insulina: Pacientii trebuie sa inteleaga cum se ajusteaza doza de insulina in functie de alimentatie, activitate fizica si nivelul glicemiei.
Monitorizarea reactiilor adverse ale medicamentelor: In special in cazul medicamentelor orale pentru diabet, este important ca pacientul sa fie atent la efectele secundare.

3. Alimentatia echilibrata

Controlul portiilor si alegerea alimentelor sanatoase: Pacientii cu diabet trebuie sa adopte o dieta echilibrata, cu un continut scazut de zaharuri rapide si grasimi saturate. Alegerea carbohidratilor cu indice glicemic scazut ajuta la controlul glicemiei.

Distribuirea meselor pe parcursul zilei: Este important ca pacientii sa consume mese mici si regulate pentru a evita fluctuatiile mari ale glicemiei.
Consultarea unui nutritionist: Un specialist poate ajuta pacientul sa-si planifice mesele in functie de nevoile individuale.

4. Supravegherea sanatatii generale

Controale periodice: Pacientii cu diabet trebuie sa efectueze controale regulate la medicul specialist (endocrinolog, cardiolog, oftalmolog) pentru a monitoriza starea generala de sanatate si a preveni complicatiile.

Ingrijirea copiilor diagnosticati cu diabet zaharat presupune inainte de toate, informarea privind gravitatea acestei boli in randul parintilor, cadrelor didactice si a altor membri ai societatii.

Descoperirea insulinei in urma cu 87 de ani a fost considerata un miracol. Aceasta este unul dintre primele medicamente care a salvat nenumarate vieti. In scurt timp efectele sale benefice au fost observate in cazul multora dintre persoanele bolnave de diabet zaharat. Rezultatele pozitive se observa si in ziua de astazi.

In prezent, beneficiile aduse de noi tipuri imbunatatite de insulina, multiplele alternative de achizitionare, modalitatile diverse de monitorizare si informarea legata de diabetul zaharat optimizeaza perspectivele pentru copiii care sufera de acesta boala. Totusi, in intreaga lume se inregistreaza multe decese ale copiilor care au diabet zaharat de tip 1, din cauza faptului ca afectiunea nu este diagnosticata la timp sau ca urmare a complicatiilor severe care, desi pot fi evitate, duc la moarte timpurie.