Diabetul insipid

Diabetul insipid este o tulburare mai rar intalnita care provoaca un dezechilibru al fluidelor din organism. Acest dezechilibru determina organismul sa produca mari cantitati de urina. De asemenea, declanseaza o senzatie de sete accentuata, chiar daca pacientul a consumat recent lichide.

Marea majoritate a oamenilor au auzit de diabetul zaharat si au tendinta sa creada ca diabetul insipid este asemanator cu cel zaharat, desi aceste doua patologii nu au legatura, deoarece mecanismele de producere sunt total diferite. Diabetul zaharat implica niveluri ridicate de zahar in sange si poate fi de doua tipuri in functie de perioada de aparitie si modul in care afecteaza concentratia de glucoza in sange, fiind mult mai raspandit si mai bine cunoscut.

Cu toate acestea, diabetul insipid are aceleasi semne si simptome cu diabetul zaharat.

Cele 2 simptome principale ale diabetului insipid sunt:
• sete extrema (polidipsie)
• urinare frecventa, chiar si noaptea, in cantitati mari (poliurie)

In cazurile foarte severe de diabet insipid, o persoana poate mictiona pana la 20 de litri de urina pe zi.

Pentru a intelege mecanismul fiziopatologic din spatele diabetului insipid, este necesar sa intelegem felul in care corpul utilizeaza si regleaza in mod normal lichidele.

Procentul de lichide de la nivelul corpului variaza in functie de varsta, sex si alti factori, insa ne vom folosi de o valoare medie de aproximativ 60% din masa corporala totala.

Mentinerea cantitatii adecvate de lichide in corp este cheia sanatatii. Consumul de apa si alimente cu continut lichidian ridicat, pe tot parcursul zilei contribuie la mentinerea unor valori normale ale lichidelor in organism. Pe de alta parte, urinarea, respiratia si transpiratia ajuta la eliminarea lichidului din corp.

Corpul foloseste un sistem de organe si semnale hormonale pentru a regla fluidele. Rinichii joaca un rol important in aceasta reglare prin eliminarea cantitatii suplimentare de lichide din sange.

Vezica urinara stocheaza aceste deseuri lichide pana cand le eliminam prin urina. Corpul regleaza nivelul lichidelor in functie de ingestie si pierderi. Astfel, intr-o zi torida de vara cand vom transpira foarte mult,daca nu ne hidratam suficient, corpul va stoca lichidele din corp, pentru a compensa pierderile, in schimb daca intr-o zi normala decidem sa consumam mai multa apa decat are corpul nevoie, acesta va accelera excretia si vom urina mai frecvent pentru a indeparta excesul.

Creierul este cel responsabil de reglarea acestor procese. Hipotalamusul, o parte a creierului, regleaza senzatia de sete si nevoia de a bea apa. Creierul produce, de asemenea, un hormon antidiuretic (ADH), numit si vasopresina, care este stocat in glanda pituitara dupa producere.

Cand organismul are nevoie sa retina apa, glanda pituitara va elibera vasopresina in fluxul sanguin. Invers, cand organismul trebuie sa elimine apa, hormonul fie este eliberat in cantitati mai mici, fie nu se elibereaza deloc si astfel urinarea va fi mai frecventa.

Astfel se poate observa ca exista o legatura intre creier, hormoni si rinichi in ceea ce priveste reglarea fluidelor , iar daca oricare componenta a acestui sistem de reglare are o suferinta, pot aparea disfunctii in corp.

Diabetul insipid apare in urma unor dezechilibre la nivel hormonal. Mai precis, hormonul antidiuretic fie nu este produs, fie exista o rezistenta in fata lui din partea rinichilor, iar reglarea fluidelor din organism este complet compromisa.

Lipsa productiei de vasopresina se traduce prin imposibilitatea rinichiului de a produce suficienta urina concentrata, iar din aceasta cauza se elimina prea multa apa din organism.

In cazuri mai rare,desi productia de hormon antidiuretic este la nivel optim rinichiul nu raspunde la actiunea vasopresinei . Astfel apare o forma specifica de diabet insipid numita diabet insipid nefrogen.
Setea apare deoarece organismul incearca sa compenseze pierderea crescuta de apa prin cresterea cantitatii de lichide ingerate.

Semnele si simptomele diabetului insipid includ:
• Setea exagerata ( polidipsia)
• Producerea unor cantitai mari de urina aproape incolora ( poliurie)
• Necesitatea de trezire pe timpul noptii pentru urinare

La sugarii cu diabet insipid, semnele cele mai evidente pot fi urmatoarele:

• Plans excesiv
• Iritabilitate
• Deficienta de crestere
• Febra
• Pierdere in greutate

La copii, de obicei predomina urmatoarele manifestari:

• Enurezis
• Anorexie
• Defecte de crestere
• Oboseala

Asa cum am precizat si mai sus, diabetul insipid apare atunci cand organismul nu poate echilibra in mod corespunzator nivelul lichidelor.

Rinichii au rolul de a filtra sangele pentru a elimina deseurile. Majoritatea componentei lichidiene a sangelui este returnata in fluxul sanguin, in timp ce deseurile si o cantitate mai mica de lichid formeaza urina. Urina este excretata din organism dupa ce a fost depozitata temporar in vezica.

Vasopresina este necesara pentru ca lichidul filtrat de rinichi sa revina in sange.

Pacientii cu diabet insipid se confrunta cu dificultati in echilibrarea corecta a nivelului de lichide din corp. Cauza depinde de tipul de diabet insipid care se manifesta. Tipurile includ:
• Diabet insipid central. Deteriorarea glandei pituitare sau a hipotalamusului de la interventii chirurgicale, o tumoare, leziuni la cap sau alte boli poate provoca diabet insipid central prin afectarea productiei, depozitarii si eliberarii obisnuite de ADH. O boala genetica mostenita poate provoca, de asemenea, aceasta afectiune.

• Diabet insipid nefrogen. Diabetul insipid nefrogen apare atunci cand exista un defect la nivel structural in rinichi astfel ca acestia nu pot raspunde corect la ADH. Defectul se poate datora unei disfunctii ereditare (genetice) sau unei tulburari renale cronice. Anumite medicamente, cum ar fi litiul sau medicamentele antivirale pot provoca, de asemenea, diabet insipid nefrogen.

• Diabet insipid nefrogen dobandit. Litiul este cea mai frecventa cauza a diabetului insipid nefrogen dobandit. Este un medicament folosit adesea pentru a trata tulburarea bipolara. Utilizarea pe termen lung a litiului poate deteriora celulele rinichilor, astfel incat acestea nu mai raspund la actiunea vasopresinei. Putin peste jumatate dintre toti oamenii care urmeaza terapie pe termen lung cu litiu dezvolta un anumit grad de diabet insipid nefrogen. Oprirea tratamentului cu litiu restabileste adesea functia normala a rinichilor, desi in multe cazuri afectarea rinichilor este permanenta. Din cauza acestor riscuri, se recomanda testarea functiei renale la fiecare 3 luni daca se administreaza litiu ca si tratament.

• Diabet insipid gestational. Diabetul insipid gestational este rar. Apare doar in timpul sarcinii cand o enzima produsa de placenta distruge ADH-ul la mama.

• Polidipsie primara. Cunoscuta si sub denumirea de diabet insipid dipsogen, aceasta afectiune poate provoca productia de cantitati mari de urina diluata din cauza consumului exagerat de lichide. Poate fi cauzata de deteriorarea mecanismului de reglare a setei din hipotalamus. Afectiunea a fost, de asemenea, legata de boli mintale, cum ar fi schizofrenia.

Uneori, nu exista o cauza evidenta a diabetului insipid. Cu toate acestea, la unii oameni, tulburarea poate fi rezultatul unei reactii autoimune care determina sistemul imunitar sa deterioreze celulele care produc vasopresina.

Iata cativa dintre factorii de risc comuni asociati cu dezvoltarea diabetului insipid:
• Genetica
• Boala rinichiului polichistic
• Tulburari hipofizare
• Leziuni hipotalamice
• Hipercalcemia
• Tumorile capului
• Sarcina
• Siclemia
• Amiloidoza
• Utilizarea litiului

Diabetul insipid nefrogen care este prezent la nastere sau la scurt timp dupa nastere are de obicei o cauza mostenita (genetica) care modifica permanent capacitatea rinichilor de a concentra urina. Diabetul insipid nefrogen afecteaza de obicei barbatii, iar femeile pot fi purtatoare ale mutatiei si sa transmita gena modificata copiilor lor.

In urma anamnezei( intrebarile puse pacientului pentru a afla ce simptome are, ce alte afectiuni mai are atat el cat si familia, ce medicatie i se administreaza si altele), medicul va decide efectuarea anumitor teste pentru a putea confirma diagnosticul de diabet insipid. Acestea se efectueaza intr-o anumita ordine, dupa cum urmeaza:

1.Colectarea de urina timp de 24 de ore - pentru a masura volumul de urina excretat si pentru a confirma poliuria.
2.Stabilirea concentratiilor serice ale electrolitilor si nivelul glucozei
3. Greutate specifica urinara
4. Osmolalitate plasmatica si urinara simultana
5. Nivelul ADH plasmatic

Studiile suplimentare care pot fi indicate includ urmatoarele:

Testul de privare de apa si testul administrarii de hormon antidiuretic
Test de privare de apa (Miller-Moses) este utilizat pentru stimularea maxima de ADH pentru diagnostic.

In timp ce sunteti monitorizat de un medic, vi se va cere sa incetati sa beti lichide timp de cateva ore. Pentru a preveni deshidratarea cat timp lichidele sunt limitate, ADH permite rinichilor sa scada cantitatea de lichide excretate in urina.

In timpul privarii de apa, se fac masuratori orare ale greutatii corporale si ale osmolalitatii urinei, pana cand 2-3 probe variaza cu <30 mOsm/kg (sau <10%), sau pana cand pacientul pierde 5% din greutatea corporala. Apoi se masoara ADH seric si se injecteaza ADH sau desmopresina (5 unitati). Osmolalitatea urinei este masurata la 30–60 de minute dupa administrare. Testul este intrerupt daca pacientul pierde >5% din greutatea corporala si/sau sodiul plasmatic depaseste 143 mEq/L si/sau osmolalitatea urinei creste la normal. Raspunsul la administrarea desmopresinei face distinctia intre diabetul insipid central si cel nefrogen.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)

O investigatie RMN poate cauta anomalii in sau in apropierea glandei pituitare. Acest test este neinvaziv. Utilizeaza un camp magnetic puternic pentru a construi imagini detaliate ale tesuturilor creierului.

Screening genetic

Daca alti membri ai familiei pacientului s-au confruntat cu diabet insipid, medicul poate sugera un screening genetic.

Ar trebui sa luati legatura cu medicul de familie cat mai repede daca observati ca va confruntati cu o sete excesiva tot timpul. Desi poate sa nu fie vorba de diabet insipid, ar trebui investigata situatia.

De asemenea discutati cu medicul daca:
• urinati mai mult decat in mod normal – majoritatea adultilor sanatosi urineaza de 4 pana la 7 ori intr-o perioada de 24 de ore
• simtiti nevoia de a urina in cantitati mici la intervale frecvente
• observati urinare excesiva si sete extrema.

Deshidratarea

Organismul pacientilor cu diabet insipid are dificultati sa retina suficienta apa, chiar daca acestia consuma lichide in mod constant.
Acest lucru poate duce la deshidratare, o lipsa severa de apa in organism.

Semnele si simptomele deshidratarii pot include:
• ameteli
• dureri de cap
• gura si buzele uscate
• modificari ale elasticitatii pielii
• confuzie si iritabilitate
• sete
• oboseala

Deshidratarea poate fi tratata prin reechilibrarea nivelului de apa din organism.

Dezechilibru electrolitic

Electrolitii sunt mineralele din sange care au o mica sarcina electrica, cum ar fi sodiu, calciu, potasiu, clor, magneziu si bicarbonat.
Daca organismul pierde prea multa apa, concentratia acestor electroliti poate creste din cauza cantitatii scazute de apa in care sunt continute.
Aceste dezechilibre perturba si alte functii ale corpului, cum ar fi modul in care muschii lucreaza.

Simptomele unui dezechilibru electrolitic pot include:
• Slabiciune
• Greata
• Varsaturi
• Pierderea poftei de mancare
• Crampe musculare
• Confuzie

Tratamentele pentru diabetul insipid au ca scop reducerea cantitatii de urina pe care corpul o produce.
In functie de tipul de diabet insipid cu care un pacient se confrunta, exista mai multe moduri de a trata afectiunea si de a controla simptomele.

Diabet insipid central

De obicei, aceasta forma este tratata cu un hormon sintetic numit desmopresina. Desmopresina este o versiune fabricata a vasopresinei, care este mai puternica si mai rezistenta la descompunere decat ADH-ul produs in mod natural de corpul dumneavoastra.

Functioneaza la fel ca hormonul antidiuretic natural, oprind rinichii sa produca urina atunci cand nivelul de apa din organism este scazut.
Desmopresina se gaseste sub forma de tableta, ca spray nazal sau injectabil.
Daca afectiunea este cauzata de o anomalie a glandei pituitare sau a hipotalamusului (cum ar fi o tumoare), medicul va trata mai intai anomalia.

Diabetul insipid nefrogen

Deoarece rinichii nu raspund corect la ADH in aceasta forma de diabet insipid, desmopresina nu va ajuta.
Daca simptomatologia pacientului este usoara, medicul endocrinolog va recomanda reducerea cantitatii de sare si a proteinelor din dieta, ceea ce va ajuta rinichii sa produca mai putina urina.
Nu va modificati dieta fara a solicita mai intai sfatul medicului.

Daca simptomatologia este mai severa, se poate prescrie o combinatie de diuretice tiazidice si un medicament antiinflamator nesteroidian.

Diabet insipid gestational

Tratamentul pentru majoritatea persoanelor cu diabet insipid gestational este cu hormonul sintetic desmopresina.

Polidipsie primara

Nu exista un tratament specific pentru aceasta forma de diabet insipid, in afara de scaderea aportului de lichide. Daca afectiunea este legata de o boala mintala, tratarea bolii mintale poate ameliora simptomele diabetului insipid.

Tratarea afectiunilor subiacente

Daca diabetul insipid este cauzat de o alta afectiune, cum ar fi o tumoare sau alte afectiuni la nivelul glandei pituitare, medicul va trata mai intai acea afectiune si apoi va determina daca diabetul mai trebuie tratata.

Daca va confruntati cu diabetul insipid:

Preveniti deshidratarea

Atata timp cat urmati indicatiile medicului, luati medicamentele prescrise si aveti un aport lichidian adecvat, veti preveni probleme grave.
Asigurati-va ca aveti mereu o sticla cu apa la dumneavoastra si oriunde mergeti, pastrati o rezerva de medicamente in geanta de calatorie, la serviciu sau la scoala.

Purtati o bratara de alerta medicala sau purtati un card de alerta medicala in portofel.

Astfel, in cazul unei urgente, medicii vor putea sa actioneze rapid, cunoscand afectiunea de care suferiti.

Diabetul insipid este o afectiune rara insa trebuie luata in serios atunci cand apare. Setea excesiva si urinarea frecventa in cantitati mari sunt semnele de alarma care sa va determine sa luati legatura cu un medic. Tratata corespunzator, in functie de cauza care a condus la dezechilibru, aceasta afectiune nu provoaca de obicei complicatii severe sau pe termen lung.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diabetes-insipidus/symptoms-causes/syc-20351269
https://www.nhs.uk/conditions/diabetes-insipidus/
https://www.healthline.com/health/type-2-diabetes/diabetes-insipidus#outlook
https://emedicine.medscape.com/article/117648-overview
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4743391/