Diabet si hipertensiune: unele dintre cele mai frecvent intalnite afectiuni

In prezent, desi de multe ori neglijate sau tratate in mod superficial, diabetul zaharat si hipertensiunea sunt unele dintre cele mai frecvent intalnite afectiuni in randul populatiei generale. Din punct de vedere al termenilor medicali, hiperteniunea arteriala (HTA), diabetul zaharat (DZ), alaturi de dislipidemii, reprezinta triada clasica a sindroamelor metabolice. Aceste afectiuni coexista de cele mai multe ori si au o importanta majora in aparitia infarctului miocardic acut (IMA), al accidentului vascular cerebral (AVC) si al patologiei renale.

Diabetul zaharat este caracterizat printr-o crestere a valorilor glicemiei peste 200 mg/dl masurate a jeun sau la un interval de 2-3 ore dupa ultima masa. Acesta poate fi de doua tipuri, si anume, diabet zaharat de tip 1 si de tip 2. Primul debuteaza inaintea varstei de 40 de ani, cu afectarea directa a pancreasului, fie genetic, fie post inflamator si se manifesta cu deficit de insulina ca urmare a afectarii directe a celuleor beta-pancreatice care sintetizeaza acest hormon. Astfel, pacientul are nevoie de tratament substitutiv cu insulina.

In cazul diabetului zaharat de tip 2, acesta apare dupa a patra decada de viata, poate fi o consecinta a afectarii pancreasului in timp (pancreatita cronica, litiaza pancreatica, fibroza chistica), a cirozei hepatice, a sindroamelor genetice (sdr. Down) sau a patologiilor endocrine (hipotiroidism, afectiuni hipofizare).

Hipertensiunea arteriala este difinita drept o crestere a valorii tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg sau peste 130/80 mmHg in cazul asocierii acesteia cu DZ. La randul ei, HTA poate fi de cauza primara sau secundara. Hipertensiunea arteriala de cauza primara poate implica factori de risc ce tin de ereditate, de sexul individului (mai frecventa la barbatii trecuti de varsta de 60 de ani), varsta (odata cu trecerea timpului scade si elasticitatea peretilor vaselor arteriale care devin mai putin compliante la presiune fluxului sanguin). Totodata, sedentarismul, stresul, aportul de sare si consumul de toxice (alcool, tutun) pot fi responsabile de aparitia hipertensiunii arteriale primare.

In ceea ce priveste hipertensiunea arteriala secundara, aceasta apare ca urmare a altor afectiuni preexistente precum cele renale, bolile cardiace sau neurologice, sarcina sau in urma administrarii unor medicamente.

Tabloul clinic al diabetului zaharat nu este atat de zgomotos, diabetul nu doare, iar prezenta lui este depistata in stadiile avansate atunci cand se manifesta simptomele afectarii altor organe drept consecinta a nivelului constant crescut al glucozei in sange.

Rinichii, ochii si nervii sunt principalele sedii afectate. Modificarile renale pot merge de la simptome usoare, oligourie, pana la insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei. Deficitele de vedere pot fi minore, insa in cazul unor leziuni mai severe se poate instala si orbirea. Scaderea sensiblitatii la nivelul extremitatilor, amortelile si paresteziile se manifesta in afectarea neurologica a diabetului zaharat.

Este cunoscut faptul ca persoanele care sufera de diabet zaharat manifesta o scadere a sensibilitatii la stimulii nocivi din mediu, astfel, acestia se pot prezenta in cadrul serviciilor medicale cu rani sau ulceratii la nivelul plantelor. Drept consecinta a neuropatiei diabetice pot aparea simptome precum constipatia, balonarea, diareea nocturna, infectii urinare recurente, tegumente uscate sau intoleranta la caldura si transpiratii profuze.

Consecintele afectarii vasculare din cadrul DZ pot merge pana la fenomene ischemice de tipul infarctului miocardic si al accidentului vascular cerebral. Muschii, articulatiile, glandele endocrine si ficatul („ficatul gras”) pot prezenta diverse simptome ale daunelor produse de DZ.

Hipertensiunea arteriala se manifesta prin cefalee cu caracter constrictiv, palpitatii, oboseala progresiva, ameteli, sindrom dispeptic, insomnie, iritabilitate sau depresie. Durerea toracica, transpiratiile eritemul facial si starea de rau general sunt alte manifestari ale valorilor crescute ale tensiunii arteriale.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM), utilizeaza un dispozitiv care permite evaluarea valorilor tensiunii arteriale timp de 24 de ore, oferind un nivel sporit de precizie a modificarilor aparute in timpul unei zile si al unei nopti. Examinarile de laborator (teste de sange si de urina) pot aduce informatii cu valoare diagnostica pentru hipertensiunea arteriala. De asemenea, functia inimii este necesar sa fie evaluata pentru a determina daca exista semne de boala cardiaca in legatura cu modificarile tensionale aparute.

Activitatea electrica a inimii va fi evaluata cu ajutorul unui EKC, iar in functie de simptomele manifestate si rezultatele examinarilor precedente, efectuarea unei ecocardiografii va oferi informatii suplimentare despre activitatea de pompa a inimii, posibilitatea existentei unei suferinte valvulare sau a musculaturii inimii.

In ceea ce priveste diabetul zaharat, de rutina se efectueaza dozarea valorilor glicemice in sange masurata a jeun, testul de toleranta orala la glucoza in cazul in care exista suspiciunea prezentei acestuia, dar testele precedente nu au fost concludente.

Studiile clinice au aratat o incidenta crescuta a hipertensiunii arteriale in cazul pacientilor care prezinta si diabet zaharat, cel mai probabil ca urmare a afectarii multisistemice pe care o exercita acesta la nivelul intregului organism. Prin urmare, se recomanda efectuarea investigatiilor pentru ambele patologii, dat fiind faptul ca asocierea dintre acestea este frecvent intalnita.

Tratamentul hipertensiunii arteriale se face de catre medicul specialist cardiolog, individualizat pentru fiecare pacient in parte in functie de evaluarile necesare, rezultatele obtinute in urma acestora si raspunsul la terapia initiata.

Exista o multitudine de medicamente antihipertensive, cu numeroase beneficii, insa trebuie administrate la indicatia medicului tinand cont de interactiunile dintre ele si asocierea eventualelor comorbiditati de care trebuie tinut cont in stabilirea unei scheme terapeutice adecvate. Diminuarea consumului de sare, scaderea ponderala, evitarea de alcool si tutun, precum si corectarea unor patologii asociate care pot contribui la cresterea tensiunii arteriale, sunt factori adjuvanti in tratamentul hipertensiunii.

Diabetul zaharat de tip 1 necesita administrarea de insulina. Existenta diabetului zaharat de tip 2 impune scadere ponderala, modificarea stilului alimentar (reducerea consumului de alcool, evitarea grasimilor, a glucidelor si a carbohidratilor super procesati). Ulterior, daca aceste modificari nu au rezultate, se recurge la administrarea de antidiabetice orale, asociate sau nu cu insulina, in functie de gradul afectarii pancreatice si de raspunsul la tratament.

Este necesar ca valorile glicemice sa fie mentinute in limite fiziologice pentru a preveni instalarea complicatiilor ireversibile ale diabetului cu afectarea multisistemica subsecventa acestuia.

Asocierea dintre diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala este frecvent intalnita in randul populatiei, acestea generandu-se si influentandu-se reciproc. Studiile clinice atesta o incidenta crescuta a hipertensiunii arteriale in cazul pacientilor cu diabet zaharat comparativ cu persoanele nediabetice.

Modificarea stilului de viata, evitarea stresului, depistarea la timp a afectiunilor si efectuarea controalelor medicale regulate, precum si tratarea comorbiditatilor asociate, contribuie la adoptarea tratamentului necesar si prevenirea agravarii simptomatologiei.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/high-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20373410
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26234374/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22883509/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diabetes/in-depth/diabetes-symptoms/art-20044248
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8475640/