Coma diabetica

Coma este o stare de pierdere a constientei. Coma diabetica este o complicatie amenintatoare de viata a diabetului. Pentru pacientii cu diabet, o crestere periculoasa a glicemiei (hiperglicemia) sau o scaderea a glicemiei (hipoglicemia) pot determina coma diabetica. Pacientul care intra in coma diabetica, este in viata dar nu se poate trezi si nu poate raspunde la imagini, sunete sau alte tipuri de stimulare.

Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala.
Aceste informatii despre coma diabetica pot fi infricosatoare dar exista si vesti bune. Riscul pentru coma diabetica este mic iar preventia este la indemana. Cel mai important lucru este respectarea planului de tratament al diabetului.

In mod normal, concentratia glucozei din sange este reglata de 2 hormoni: insulina si glucogonul, ambii secretati de catre pancreas. dupa ce mancam, creste concentratia de glucoza, aceasta intra in celula si declanseaza secretia de insulina. Cu ajutorul insulinei, productia proprie de glucoza va fi oprita (adica procesele de gluconeogeneza si de glicogenoliza de la nivelul ficatului) si va creste preluarea ei la nivelul muschilor scheletali si a tesutului adipos. In acelasi timp va fi inhibata secretia de glucagon, care este un hormon care creste concentratia de glucoza din sange.

Intre mese, atunci cand glucoza nu mai poate fi obtinuta din absorbtia alimentelor din stomac, intervin mecanisme de contrareglare prin care aceasta este mentinut in limitele normale:

- in prima etapa scade secretia de insulina;

- apoi creste secretia de glucagon iar actiunile lui la nivelul ficatului (in procesele de gluconeogeneza si glicogenoliza) duc la cresterea concentratiei de glucoza;

- se secreta si adrenalina, cu efecte la nivel hepatic similare glucoagonului;

- iar daca hipoglicemia persista pentru cateva ore, apare si secretia de cortizol si hormon de crestere, care vor limita utilizarea glucozei si vor creste productia hepatica de glucoza.

Principalele anomalii care duc la aparitia comei hiperglicemice sunt:

- deficitul de insulina (in cazul diabetului zaharat de tip 1) si rezistenta la insulina (in cazul diabetului zaharat de tip 2);

- excesul de glucogan, ce apare ca urmare a faptului ca este eliminta efectul normal de inhibare a lui de catre insulina;

Pe langa aceste 2 mecanisme, mai apare secretia de catecolamine (dopamina, adrenalina, noradrenalina, care sunt hormaoni secretati in conditii de stres fizic sau emotional), cortizol si hormon de crestere ce constribuie suplimentar la cresterea valorilor glicemice si productia de cetone.

De cele mai multe ori, coma hipoglicemica apare la pacientii diabetici tratati cu insulina sau cu sulfoniluree si este rezultatul unui exces de insulina (prin tratament sau relativ), a unui aport incorect de glucide si a reactiei deficitare a organismului impotriva scaderii concentratiei de glucoza din sange.

1. tratamentul insulinic cu doze prea mici sau necomplianta pacientului la acest tratament;

2. debutul diabetului;

3. infectii: virale sau bacteriene, alimentare, pulmonare, urinare, etc;

4. accident vascular cerebral;

5. infarctul miocardic;

6. pancreatita acuta- de cele mai multe ori ea apare ca urmare a consumul de bauturi alcoolice;

7. bolie endocrine precum acromegalia, tireotoxicoza, sdr Cushing;

8. arsurile severe;

9. unele medicamente, droguri sau nutritia parenterala totala.

10. functionarea defectuoasa a sistemelor de infuzie continua cu insulina: blocarea cateterului, scurgeri la nivelului seringii/setului de infuzie.

1. durata lunga a diabetului;

2. varsta inaintata;

3. mese neregulate, lipsa lor sau cu continut insuficient de glucide (carbohidrati);

4. consumul de alcool;

5. exercitiile/activitatea fizica neobisnuita;

6. boala cronica de rinichi;

7. istoric recent de hipoglicemie;

8. hipoglicemia la care nu sunt recunoscute simptomele (unwareness hypoglicemia).

O coma diabetica nu apare de nicaieri. Mai intai pacientul va prezenta semne si simptome ale hiper sau hipoglicemiei.

1. Semnele si simptomele hiperglicemiei?
Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientul poate simti:
- sete;
- urinare frecventa;
- gura uscata;
- greturi;
- varsaturi;
- dispnee.

2. Semnele si simptomele hipoglicemiei?
Daca nivelul glicemiei este prea mic, pacientul poate prezenta:
- tremuraturi si nervozitate;
- oboseala;
- transpiratii;
- foame;
- iritabilitate;
- confuzie.

Coma diabetica este o urgenta medicala. Daca un pacient isi pierde cunostinta, va avea nevoie de altcineva care sa sune la departamentul de urgenta.

In cazul comei diabetice, diagnosticul prompt este esential. Echipa medicala de urgenta va realiza un examen fizic complet si poate intreba apartinatorii despre istoricul medical. Pot fi necesare, de asemeni, diferite teste de laborator.

Medicul poate masura:
- nivelul glicemiei;
- nivelul cetonelor;
- cantitatea de nitrogen sau creatinina (un produs de metabolism al creatinei, un constituent important al muschiului) din sange;
- Hematocritul (proportia celulelor rosii si a limfei din sange);
- Nivelul potasiului din sange.

Lasata netratata, coma diabetica poate determina leziuni cerebrale permanente si, in final, decesul.

Tratamentul de urgenta pentru coma diabetica depinde de prezenta hiperglicemiei sau a hipoglicemiei. Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientului i se vor administra lichide intravenos pentru a restabili apa in tesuturi. Pacientul poate avea nevoie de suplimente de potasiu, sodiu, si cloruri pentru a ajuta celulele sa functioneze corect.

Cand lichidele au fost inlocuite, insulina cu actiune rapida poate fi folosita pentru a ajuta tesuturile sa utilizeze glucoza din sange. De asemeni, se vor trata infectiile prezente. Daca nivelul glicemiei este mic, pacientului i se poate injecta un hormon numit glucagon. Injectia va determina o crestere rapida a glicemiei. In cazul in care nu este glucagon la indemana, se administreaza glucoza. De obicei constienta revine cand nivelul glicemiei ajunge la normal.

Un control zilnic al diabetului poate ajuta la prevenirea comei diabetice.

Iata cateva sfaturi de retinut:
- Urmarea planului de alimentatie. Gustarile consistente si mesele pot ajuta la controlul nivelului glicemiei.
- Controlul nivelului glicemiei. Testele de sange frecvente pot spune pacientului daca nivelul glicemiei sale este in zona normalului si il avertizeaza in legatura cu cresterile sau scaderile periculoase. In cazul pacientului cu diabet zaharat tip 1, de un real folos sunt senzorii de monitorizare continua (de tip "real time", dar nu numai). Cu ajutorul acetsor senzori, pacientul isi poate vedea valorile glicemice oricand doreste, ori de cate ori il alarmeaza senzorul si poate preveni atat valorile mari cat si pe cele mici ale glicemiei.
- Administrarea medicatiei conform indicatiilor. Daca pacientul prezinta episoade frecvente de hipo sau hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau orele de administrare a insulinei. Se recomanda testarea periodica a hemoglobinei glicozilate pentru a determina cat de bine pacientul isi controleaza diabetul: cel putin o data pe an si ori ce cate ori se modifica tratamentul (fie se modifca doza de medicamente, fie se adauga/scot medicamente).
- Educarea apartinatorilor, prietenilor si colegilor de munca. Este bine ca pacientul sa informeze familia, prietenii, colegii de serviciu despre recunoasterea semnelor si simptomelor extremelor glicemice – si cum sa solicite ajutor de urgenta daca pacientul isi pierde cunostinta.
- Purtarea unei placute de identificare. Daca pacinetul devine inconstient, aceasta tablita poate oferi informatii importante pentru familie, prieteni si colegii de serviciu si alte persoane, inclusiv persoanalul de la urgente.

Pentru majoritatea pacientilor, riscul pentru coma diabetica este mic. Un pacient informat din surse de incredere (medicul curant diabetolog trebuie sa fie sursa de informatie a pacientului) va sti cum sa isi controleze diabetul, evitand astfel aparitia complicatiilor.