Deviatia de sept

Septul nasal reprezinta un sept cartilaginoso-osos care are rolul anatomic si fiziologic de a desparti cele doua fose nazale.

Desi aceasta nu este o afectiune grava, in cazul in care exista poate provoca o serie de disfunctii respiratorii si o stare de discomfort a pacientului.

Desi exista statistici care releva faptul ca majoritatea persoanelor ar avea o deviatie de sept, aceasta statistica este corecta pana la un punct.

Majoritatea persoanelor au o narina mai mare decat cealalta si aceasta inseamna intr-adevar ca septul nazal nu este pozitionat fix la jumatatea piramidei nazale, dar de aici si pana la patologia ce poarta denumirea de sept nazal, este o diferenta deoarece deviatia de sept inseamna o modificare de la linia mediana (mijlocie) semnificativa si nu doar una aparenta.

Septul nazal dintre cele doua fose nazale intr-o situatie ideala este situat exact la mijlocul piramidei nazale si asigura o suprafata perfect egala a celor doua nari.

Acest sept are doua portiuni adica o portiune superioara, sau mai precis antero-superioara, care are o consistenta cartilaginoasa (cartilagiul este un stadiu incipient in procesul de osificare, dar care nu este obligatoriu sa se indrepte spre osificare daca acest lucru nu este referitor la acel os, membrana ori in cazul de fata sept), portiunea posterioara din segmentul superior, adica postero-superioara este alcatuita din os, acest os fiind de fapt segmentul perpendicular, parte componenta a osului etmoidal.

Portiunea inferioara a acestui os contine osul vomer si parte a crestelor nazale ce fac parte din maxilar si din oasele palatine.
Peretii laterali ai foselor nazale, sau ai cavitatilor nazale prezinta din punct de vedere anatomic : 3, in anumite manuale de anatomie chiar 4 cornete nazale.

La nivelul acestor cornete apar cele mai multe patologii care se refera fie la infectarea lor si atunci vom vorbi despre sinuzita (inflamarea sinusurilor) sau daca este vorba despre modificarea acestor cornete prin traumatism, aici se produce deviatia de sept.

Deviatia de sept inseamna asadar nu doar o simpla anomalie sau o imperfectiune anatomica, ci inseamna o patologie care afecteaza calitatea vietii si in special calitatea fiziologica de respiratie.

Exista doua categorii principale de cauze care pot provoca deviatia de sept :

a) Congenitale :

Aceste patologii congenitale se regasesc la aproximativ 10% dintre totalul persoanelor cu aceasta disfunctie si se produce in viata intrauterina.

Asadar in stadiul de fat cand incepe dezvoltarea sistemului osos si cartilaginos si al osificarii cartilagiului, aceasta disfunctie apare din cauza multor factori care inca nu pot fi pe deplin descifrati.

Dar aceasta deviatie de sept congenitala de regula nu mai avanseaza pe parcursul vietii asa ca trebuie apreciat gradul de deviatie si in ce masura acesta reprezinta o problema reala.

b) Dobandit : In cazul deviatiei de sept dobandite, aceasta deviatie se poate produce iarasi prin doua metode :

- La pubertate in momentul definitivarii osificarii la toate oasele si in momentul in care prin secretia hormonala maxima a hormonului de crestere se poate produce o osteoporoza temporara (adica o pneumatizare a oaselor) in momentul cresterii, moment in care oasele sunt mai fragile si se pot produce modificari de la forma anatomica, sau in momentul in care anumite cartilage ori oase se dezvolta ceva mai rapid decat restul componentelor osoase adiacente, astfel ca aceasta va produce aceasta deviatie de sept. ;

- Prin traumatisme. Acest tip de cauzalitate al deviatiei de sept este raspunzatoare de majoritatea covarsitoare (peste 80% din cazurile de deviatie de sept) a cauzei deviatiei de sept.

Traumatismele ca urmare a unui accident rutier si in special in cazul in care individul nu a purtat centura de siguranta si astfel este posibil un traumatism cranian direct cu bordul masinii.

Traumatismele din cadrul persoanelor care fie practica inotul si in momentul impactului cu apa si tensiunea superficiala a acesteia (o tensiune aparent slaba dar foarte puternica ca si forta tensionala in realitate), iar in cazul acestor scufundari repetate in apa se poate produce aceasta deviatie, mai ales ca se mai adauga si o diferenta presionala de viteza a inhalarii apei ;

Traumatismele din cadrul jocurilor sportive si aici se face referire la sporturi de contact de tipul : luptelor greco-romane, judo sau box (nasul de boxeur ), karate, s.a. ;

Traumatismele ca urmare a agresiunilor fizice, deci din batai sau lovituri primite la nivelul craniului, in care o singura lovitura fie cu mana sau alte obiecte contodente pot provoca aceste deviatii. Cat si alte tipuri de traumatisme ca urmare a cazaturilor sau loviturilor primite.

Primele simptome in special la o deviatie de sept redusa ca si unghi nu sunt asa usor sesizabile, in special doar la o inspectie poate adesea sa treaca neobservata.
Prima senzatie va fi una de discomfort in respiratie si senzatie de imposibilitate in respiratie cu o nara.

Aceasta senzatie de dispnee sau de imposibilitate in respir poate sa fie pe o singura nara, dar poate fi si pe ambele depinde cat de accentuata este aceasta obstructie data de deviatia septala.

O alta senzatie este cea de o respiratie si mai complicata in momentul in care apar sinuzitele sau virozele deoarece in momentul in care apar aceste infectii problema este data de o obstructie nazala data de agentii patogeni si mucusul secretat in timpul virozei care este accentuata de catre aceasta deviatie de sept.

Alt simptom care poate sa apara este senzatia de respiratie uscata, deoarece respiratia nefiind una complet fiziologica, cilii nazali se pot usca si astfel poate sa apara senzatia de sangerari de la nivel nazal, sangerari ce poarta denumirea de epistaxis.

Un alt simptom sesizabil mai ales de catre persoanele din jur si nu atat de individ in sine, este sforaitul – respiratia zgomotoasa nocturna (ronhopatia cronica), insa individul va sesiza ca somnul nu a fost reconfortant ci unul agitat, fapt dat de o hipoxie cerebrala in timpul somnului.

Aceasta senzatie mai este data si prin preferinta pentru a dormi pe o anumita parte, deoarece este o pozitie prin care se imbunatateste respiratia pe ambele nari si astfel se va efectua o respiratie adevata.

Alt simptom sesizabil este anosmia care inseamna diminuarea sau absenta senzatiei de miros, nu mai sunt la fel de usor perceptibile mirosurile.

In situatii mai grave poata sa apara si o cefalee permanenta data de aceasta necesitate de oxigen a creierului care nu este intalnita din cauza unui aport insuficient de oxigen si astfel apare ceea ce se numeste hipoxie cerebrala.

Rinita alergica sau inflamarea la orice stimul a unui stranut, senzatie de iritatie la nivelul foselor nazale sau cailor respiratorii superioare, acest fapt se numeste rinita, iar alergica deoarece este data de un factor iritativ, alergen.

Diagnosticul de certitudine este pus de catre medicul specialist O.R.L.

Pacientul se poate prezenta la medic pentru stabilirea diagnosticului de la cele mai mici simptome care manifesta doar discomfort dar in special in momentul in care apar acele cefalee, cand se instaleaza anosmia (absenta mirosului) dar si cand se observa ca somnul nu mai este unul odihnitor.

In anamneza, medicul trebuie sa stabileasca care a fost primul simptom instalat, sau primul simptom sesizat si progresia si prezenta restului de simptome.

Dar diagnosticul de certitudine este dat de o explorare nedureroasa a foselor nazale, aceasta se realizeaza printr-un specul nazal care are rolul departarii peretilor nazali laterali pentru o vizualizare mai buna a interiorului acestora si mai apoi se va analiza cu un oto-rinoscop adica un aparat ce emite lumina si poate fi utilizat pentru explorarea si iluminarea cavitatilor din sfera ORL.

Daca medicul considera necesar va aplica in prealabil un spray cu rol decongestionant si se poate aplica si un spray cu rol de usoara anestezie locala si superficiala care are la baza o concentratie de 4% de lidocaina.

ORL-istul va analiza atat septul anterior cat si septul posterior pentru a observa continuitatea acestora si daca acestea sunt situate median sau deviate.

Deoarece se foloseste acest rinoscop se poate realiza diagnosticul diferential intre deviatia de sept si polipii nazali care ar fi putut cauza o serie din aceste simptome descrise mai sus, sau diagnosticul diferential cu rinita alergica (care face referire la patologia de rinita alergica si nu la simptomul care poate fi regasit si in cadrul simptomelor deviatiei de sept).

Se va explora de catre ORL-ist si a cornetului inferior fapt realizabil doar dupa aplicarea sprayului decongestionant, dar si mucoasa si consistenta de mucus sau nu pe acestea, prezenta cililor si aspectul general interior al foselor nazale.

Diagnostic diferential :

- Cu polipii nazali (diferentierea o face explorarea cu rinoscopul) ;

- Cu rinita alergica (care este data de anamneza printr-un istorc hiperalergic sau o patologie de rinita alergica cunoscuta, ori in antecedente un consum de cocaina sau o rinita alergica pe fond medicamentos data de utilizarea si/sau abuzul de anumite medicamente care se cunosc a avea aceste efecte, precum : beta-blocantele, estrogenii sau simpatoliticele).

Tratamentul variaza foarte mult in functie de gravitatea acestei deviatii si astfel ca acest tratament poate sa includa componenta medicamentoasa si care vine mai mult ca un adjuvant pentru aceasta patologie si tratamentul chirurgical care inseamna de fapt, terapia corectoare.

Insa si aceasta poate sa fie efectuata prima data cu succes dar poate fi necesara si o reinterventie secundara sau tertiara data fie de o necesitate a corectarii gradate, treptate in cazul unei deviatii prea accentuate, sau data si de faptul ca dupa prima interventie a mai existat un traumatism al piramidei nazale care a dus ulterior la deviatia de sept secundara.

- Tratamentul medicamentos :

Tratamentul medicamentos va include in primul rand decongestionate sub forma de sprayuri nazale care au mai multe roluri : in primul rand vor avea sarcina de umidificarea a mucoasei nazale uscate de catre respiratia deficitara si astfel va ajuta la o respiratie adecvata, iar in al doilea rand va realiza eliminarea prin decongestie a oricaror agenti suplimentari care pot obstructiona fosele nazale.

Insa aceste sprayuri fiind ori pe baza de acid acetilcisteina (ACC) fie pe baza de codeina au un neajuns si anume ca in special cele din categoria celor secundare (cu continut de codeina,epinefrina, etc.) au problema de a crea dependenta.

Antihistaminicele sunt administrate in special in cazul corelarii unei reactii alergice impreuna cu aceasta deviatie de sept, sau in cazul unei rinite iritative cauzate de deviatia de sept astfel ca aceste antihistaminice vor impiedica o reactie prea puternica a sistemului imunitar care poate da blocajul la nivelul sistemului respirator.

- Tratamentul chirurgical = septoplastia:

Septoplastia inseamna de fapt modificarea structurala a septului nazal prin masuri chirugicale si aceasta poate sa fie efectuata dintr-o singura interventie chirurgicala dar in cazul in care deviatia este prea accentuata aceasta se poate sa fie efectuata si prin 2 sau 3 interventii repetate pentru ca orice modificare prea brusca in organismul uman poate sa fie daunatoare.

Terapia chirurgicala poate fi efectuata fie cu anestezie locala fie cu una generala (care va include o operatie de 1 ora, maxim 2 ore) si poate include sectionarea septului sau reasamblarea acestuia intr-o forma fiziologica.

In acelasi timp in cadrul operatiei de septoplastie se poate efectua si o operatie adiacenta de rinoplastie adica o modificare a structurii sau formei nazale per ansamblu (cu tot cu piramida nazala, etc.) dar aceasta nu trebuie efectuata decat daca este absolut necesara.

Postoperator simptomele anterioare vor disparea subit dar dupa revenire mai intai se vor mentine niste pansamente pentru a mentine structura restabilita chirurgical al septului dar si care contin atat decogenstionant.

Externarea se poate face daca nu exista si alte complicatii sau daca nu au existat probleme intraoperatorii, fie in aceeasi zi fie la o durata de 24,48 de ore de la internare.

Datorita edemului postoperator si pansamentelor post-interventie ce vor fi mentinute intre 24-72 de ore respiratia trebuie sa fie doar una bucala, insa dupa aceasta perioada simptomele vor disparea, insa tratamentul cu decongestionate trebuie mentinut pana la 2,3 saptamani, moment in care refacerea se considera a fi incheiata.

Complicatiile desi rare, e posibil sa apara din cauza netratarii fie medicamentoasa, fie chirurgicala a acestei patologii este data de catre otite medii repetate sau sinozite cronice, ori de debutul sau aparitia unei rinite alergice complicate pana la un astm bronsic, ori de catre sindromul de apnee de somn sau de insomnii date de absenta unui somn eficient si corelate cu scaderea capacitatii de concentratie.