Dermatita herpetiforma

Dermatita herpetiforma sau boala Duhring este o afectiune cronica cutanata caracterizata prin aparitia de vezicule pline de lichid pe suprafata pielii.

In ciuda denumirii sale, dermatita herpetiforma nu are nicio legatura cu virusul herpesului, insa ii imprumuta numele, deoarece aspectul sau este similar cu cel al manifestarilor provocate de Herpes Simplex.

In dermatita herpetiforma, apare o eruptie cutanata insotita de prurit (mancarimi), intepaturi si vezicule, provocata de glutenul eliberat de anticorpii care circula in fluxul sanguin. Din acest motiv, afectiunea se mai numeste si "eruptia bolii celiace", deoarece se petrece in conjunctie cu boala celiaca (intoleranta la gluten).

Dermatita herpetiforma rezulta din combinarea glutenului provenit din hrana cu imunoglobulina lgA. Ambele ajung in sistemul sanguin, coaguland vasele mici de sange si provocand inflamatii, concretizate ulterior in simptome cutanate. Intrucat iodul este necesar pentru aceasta reactie, pacientii care sufera de dermatita herpetiforma sunt sfatuiti sa evite sarea iod si alte surse alimentare de iod.

Afectiunea apare in general in jurul varstei de 30-40 de ani, mai mult la barbati decat la femei (spre deosebire de boala celiaca). Statisticile medicale arata o rata de incidenta de 2-1 pentru barbati, in randul pacientilor cu dermatita herpetiforma.

Boala este foarte rar diagnosticata la copiii mai mici de 10 ani si se manifesta cel mai devreme dupa varsta de 20 de ani, intrand in remisiune chiar si daca se consuma gluten in dieta zilnica. Aproximativ 15%-20% dintre pacientii cu boala celiaca sufera si de dermatita herpetiforma. Cu toate ca majoritatea suferinzilor de dermatita herpetiforma nu au simptome intestinale evidente, 90% dintre acestia se aleg cu sechele la acest nivel din pricina consumului de gluten.

Pacientii cu dermatitia herpetiforma experimenteaza de regula eruptii specifice in aceeasi regiune, la fiecare episod recidivant. Eruptia poate sa fie continua sau poate sa apara si sa dispara periodic.

Inainte de aparitia veziculelor, zona afectata produce mancarimi sau, mai rar, senzatii de arsura. Eruptia in sine include inrosirea pielii si aparitia de mici umflaturi, similare cosurilor, care contin lichid limpede.

Veziculele mici apar in mod progresiv pe articulatiile mari, pe ceafa si pe spate (palmele si talpile raman neafectate). Sub 10% dintre pacienti experimenteaza si balonare, diaree si simptome ale malabsorbtiei, pe cand 30% au carente de fier si folati.

Veziculele dermatitei herpetiforme se vindeca, in general, in cateva zile (timp in care pot sa para noi umflaturi in apropiere. Odata vindecate, veziculele lasa in urma semne mici purpurii, care raman vizibile saptamani sau chiar luni intregi.

Persoanele cu dermatita herpetiforma persistenta raman cu zone permanent inrosite, acolo unde apar de obicei veziculele.

Dermatita herpetiforma este diagnosticata deseori in mod eronat, fiind confundata cu eruptii provocate de medicamente, dermatita de contact, eczema dishidrotica (dishidroza) sau chiar scabia.

Diagnosticul este confirmat printr-un simplu teste de sange efectuat pentru analizarea anticorpilor lgA si printr-o biopsie a pielii cu imunofluorescenta directa, care urmareste depozitele specifice de anticorpi sub piele. Medicul dermatolog efectueaza de regula aceasta procedura in cabinet, prin prelevarea unei mostre de piele.

Mai pot fi efectuate teste de sange pentru evidentierea deficientei de fier si folati, precum si o endoscopie pentru evidentierea atrofiei vilozitare.

Toate aceste teste ar trebui sa fie efectuate inainte ca pacientul sa inceapa o dieta lipsita de gluten, altfel rezultatele ar putea fi compromise. In cazul in care acesta a inceput anterior un regim alimentar fara gluten, ar putea fi necesara o perioada in care sa fie reintrodus consumul acestei substante, ca abia apoi sa se incerce stabilirea unui diagnostic pentru dermatita herpetiforma.

In anul 2010, specialistii in medicina au descoperit dermatita sensibila la gluten, o afectiune dermatologica similara cu dermatita herpetiforma, dar fara legatura cu imunoglobulina lgA si cu simptome gastrointestinale ce le imita pe cele specifice bolii celiace.

Dermatita herpetiforma raspunde la administrarea unui tratament medicamentos specific, precum si schimbarilor adoptate de pacient in dieta zilnica.

Substanta folosita cu succes in cadrul tratamentului este sulfona diamino-difenil. Dermatita herpetiforma raspunde atat de repede medicamentului (pruritul dispare complet in 2-3 de aplicare), incat acesta este folosit si ca metoda de diagnosticare a bolii. Cu toate acestea, tratamentul cu sulfona diamino-difenil nu are efect asupra posibilelor simptome intestinale (ale bolii celiace), care ar putea insoti veziculele cutanate.

In plus, este necesara si urmarea unei diete stricte din care sa fie exclus glutenul, pe toata durata vietii. Aceasta masura terapeutica reduce orice simptom intestinal asociat dermatitei herpetiforme, precum si riscul de aparitie al complicatiilor. Dupa o perioada de respectare a regimului alimentar fara gluten, administrarea sulfonei diamino-difenil poate fi incetata ori doza poate fi redusa treptat.

Sulfona diamino-difenil are de fapt efect antibacterian, de aceea rolul sau in tratamentul dermatitei herpetiforme (care nu este cauza de bacterii), ramane neclar. Substanta poate cauze efecte adverse la nivelul sangelui, de aceea este necesara monitorizarea medicala permanenta pe toata durata tratamentului.

Pacientii care nu tolereaza substanta sulfona diamino-difenil o pot inlocui cu alte optiuni de tratament, mai putin eficiente: colchicina, limeciclina, nicotinamida, tetraciclina, sulfametroipiradazina sau sulfapiridina.

Monitorizarea starii de sanatate periodic, prin teste de sange, este absolut necesara. Unii pacienti aleg sa tina afectiunea sub control doar pe respectand dieta fara gluten, ceea ce poate da rezultate in destul de multe cazuri.