Dermatita de contact cu proteine

Dermatita de contact cu proteine este o reactie alergica la nivelul pielii care este indusa de proteine ( de origine animala sau vegetala).

Criteriile pentru a stabili daca e dermatita cauzata de contactul cu proteinele sunt :
Dermatita cronica cauzata de materialul proteic
O eruptie acuta ce apare la cateva minute de la contactul cu proteina cauzatoare
Senzatia de intepatura imediata
Rezultatele testului de plasture care sunt frecvent negative.

Proteinele care pot cauza aceasta afectiune sunt:
1. Enzime vegetale
2. Enzime animale
3. Fainoase
4. Enzime proteolitice ( induc liza/ distrugerea proteinelor)

Primul grup cauzator este format din fructe si legume , mirodenii i plante :
• Mar
• Sparanghel
• Banana
• Fasole
• Morcov
• Faina
• Latex
• Piersica
• Paprika
• Para
• Soia
•
Al doilea grup cuprinde proteine animale i cel mai adesea se observa la persoanele care lucreaza in mod frecvent cu carne : macelari, pescari , medici veterinari, bucatari.
• Sange
• Branza
• Galbenu de ou
• Carne
• Lapte
• Somon
• Calamar

Al treilea grup cuprinde proteinele asociate fainii, prezenta in special la brutari i patiseri. De obicei fata este cea mai afectata.
Al patrulea grup cuprinde enzimele proteolitice . Este des intalnita la persoanele care lucreaza in industria produselor de Enzime chimice , producatorii de sapun, lucratorii farmaceutici.

La nivel mondial este necunoscuta.
Nu se cunoaste nici o prevalenta rasiala sau sexuala la aceasta afectiune.

Pacientii cu astfel de dermatita pot acuza : mancarime, arsuri, intepaturi sau durere in zona afectata .
In cazuri rare, dupa ingerarea alimentului alergen , pacientul poate prezenta angioedem , rinoconjunctivita , astm bronsic sau simptome gastrointestinale.

Dermatita de contact cu proteine se caracterizeaza prin vezicule si papule pruriginoase( senzatie de mancarime), eritematoase( culoare rosiatica) si cu scuama fina.
Cel mai frecvent sunt afectate mainile si antebratele caci aceste parti ale corpului intra cel mai des in contact cu substantele alergene. In cazuri rare, doar varfurile degetelor sunt afectate.

De asemenea, pot fi observate paronichie, edem si eritem periunghial, diagnostic patognomonic pentru dermatita de contact cu proteine.

Multe teorii au fost dezbatute cu privire la acest subiect.
Teoria cea mai acceptata la scara larga in prezent este cea conform careia dermatita de contact proteica este o reactie de sensibilitate imediata de tip 1 care e datorata proteinelor cu greutate moleculara mare . Acestea patrund in epiderm cu dermatita de contact iritanta preexistenta.

Acest fapt survine de la teoria ca exista un istoric de apropie la aproximativ 68% din pacientii cu dermatita de contact cu proteine .

De asemenea , expertii mai sustin ca raspunsul la histamina de tip 1 poate bloca detectarea unui raspuns de tip 4 .
Intr-un final, patogenia dermatitei de contact cu proteine poate sa implice o reactie de hipersensibilitate intarziata care este mediata de IgE, similara cu imunoglobulina produsa pentru dermatita atopica.

Istoricul de arsura,usturime sau mancarime la scurta vreme dupa contactul cu alergenul ( din categoriile enumerate mai sus) poate ajuta la diferentierea altor tipuri de dermatita.

Este posibil ca pacientii sa aiba asociate mai multe afectiuni concomitente,putand aparea frecvent dermatita iritanta sau dermatita atopica preexistente.

Este necesar sa se faca o examinare atenta a pacientului pentru un diagnostic cat mai precis si pentru excluderea altor afectiuni ce pot avea simptomatologie asemanatoare.

Dintre acestea fac parte :
• Dermatita atopica de contact
• Dermatita atopica
• Sindromul de urticarie de contact
• Dermatita de contact iritanta
• Psoriazis in placa
• Tinea Corporis

Cele mai des folosite metode pentru a detecta prezenta dermatitei de contact cu proteinele includ teste de intepate i zgariere sau teste de aplicare deschisa.
Simptomele sistemice ca anafilaxia au fost raportate la aceste tipuri de teste. De aceea este obligatoriu ca ele sa fie efectuate doar in locurile in care exista echipament special pentru resuscitare i cadru medical specializat .

In acest tip de dermatita , este vital sa se evite contactul cu proteinele cauzatoare .
Pot fi folosite manusi de protectie sau imbracaminte adecvata care sa impiedice contactul cu alergenii in cazul in care nu se poate evita intrarea in contact cu ele.

Se pot folosi corticosteroizi pe termen scurt pentru ameliorarea simptomatologiei.
De asemenea , se mai pot utiliza imunomodulatori sau antihistaminice.
Tratamentul este intotdeauna dat de medicul specialist , in urma unui control amanuntit si a testelor specifice de depistare exacta a tipului de dermatita.

In momentul in care va simtiti inconfortabil cu aceasta afectiune, cand pielea va devine dureroasa sau infectata , cand ingrijirea personala esueaza iar simptomatologia avanseaza, este cazul sa va adresati medicului specialist.

Sub nici o forma nu incercati sa rupeti, zgariati sau aplicati diverse substante ce nu au fost prescrise de medic peste leziuni.
Agresandu-le, se pot argrava sau infecta ceea ce nu este de dorit.

https://emedicine.medscape.com/article/1604561-clinical#showall
https://emedicine.medscape.com/article/1604561-overview#showall
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dermatitis-eczema/symptoms-causes/syc-20352380