Relatia dintre depresie si durerea cronica

Durerea cronica este unul din factorii care scad foarte mult calitatea vietii pacientilor. Mijloacele de influentare a sanantatii si confortului personal sunt multiple, insa stresul indus de prezenta ei zilnica, chinuitoare, apasatoare, poate fi un factor de risc pentru aparitia altor afectiuni, somatice sau psihice.

Cand durerea este insotita de depresie, starea pacientului intra intr-un declin periculos. Depresia poate distorsiona modul in care este perceputa durerea si ii poate amplifica semnificativ intensitatea. Specialistii au observat insa ca durerea si depresia sunt entitati separate iar relatia dintre ele nu este obligatorie. Durerea nu presupune obligatoriu si prezenta depresiei, mai ales daca tonusul pihic al persoanei afectate este puternic. In plus, schemele terapeutice actuale sunt foarte eficiente in tratarea celor doua afectuni, iar complexitatea lor, asigurata de medicamente si de psihoterapie, poate face simptomele mult mai tolerabile mergand chiar pana la disparitia lor.

Specialistii definesc durerea cronica drept acea senzatie neplacuta atat din punct de vedere emotional cat si somatic si sensorial, care persista timp indelungat si care reflecta o leziune tisulara existenta sau potentiala. Definitiile durerii sunt insa numeroase deoarece ea este foarte subiectiva. Exista praguri ale dureri, fiecare dntre noi simtind stimulii interni sau externi la anumite intensitati.

Durerea cronica este chiar mai complexa si mai greu de inteles decat durerea acuta. In acest caz trebuie sa se tina cont si de impactul durerii asupra psihicului dar si felul in care creierul este capabil sa interpreteze semnalele dureroase. Durerea cronica poate fi caracterizata prin raspuns neurohormonal anormal, prin tonus energetic scazut al organismului, prin modificari de dispozitie, dureri musculare si afectarea performantelor intelectuale.

Pe masura ce modificarile neurotransmitatorilor devin mai pronuntate, si felul in care organismul percepe si raspunde la durere se altereaza. Sensibilitatea la durere devine din ce in ce mai crescuta, iar acest fapt nu face decat sa creasca intensitatea durerii cronice. Persoana incepe sa resimta dureri generalizate, in arii care nu au fost afectate la inceputul procesului, dar care devin din ce in ce mai senzitive.

Durerea cronica poate afecta viata pacientului in nenumarate feluri:
- Poate cauza insomnii, cosmaruri si somn nelinistitor;
- Poate influenta productivitatea si randamentul persoanei la locul de munca;
- Scade capacitatea de atentie, memoria;
- Determina o stare de nervozitate, agitatie si irascibilitate;
- Poate determina individul sa isi modifice semnificativ comportamentul, mergand pana la tendinte autodistructive si suicidale.

Durerea si depresia sunt foarte strans conectate. Uneori, depresia poate determina simptome fizice care aparent nu au o baza somatica (dureri de spate sau cefalee, de exemplu). In alte cazuri depresia poate intensifica raspunsul la durere, sau cel putin suferinta asociata durerii cronice. La randul sau, durerea poate induce un stres important si simptome depresive.

Adesea durerea si depresia creeaza un cerc vicios din care pacientului ii este foarte greu sa iasa. Unele studii sugereaza ca depresia si durerea au cai comune de transmitere in sistemul limbic (regiunea din creier responsabila de emotii), precum si neuromediatori comuni. In plus, atat depresia, cat si durerea cronica sunt influentate de factori genetici si de mediu.
Depresia este una dintre cel mai frecvente acuze care insotestec durerea cronica si complica foarte mult aderenta pacientului la tratament, scazand-o, precum si evolutia clinica.
Urmatoarele date sunt elocvente pentru impactul depresiei asupra starii pacientilor:
1. Peste 50% dintre pacientii cu durere cronica raporteaza medicului si simptome sugestive pentru depresie;
2. In medie, 65% din pacientii cu depresie au si diverse tipuri de dureri;
3. Pacientii ale caror miscari si activitati cotidiene sunt limitate de catre durere au cele mai multe sanse de a deveni depresivi.

Adesea depresia nu este corect diagnosticata in cazul pacientilor cu dureri cronice. Acesta este motivul pentru care datele statistice sunt mai sarace in ceea ce priveste incidenta depresiei pe fondul durerii cronice. Vizita pacientului la medic este centrata de simptomele si semnele dureri cronice, in timp ce semnele depresiei sunt ignorate chiar si de catre pacient. Toate eforturile se fac pentru a rezolva durerea, iar depresia trece pe un plan secund. Rezultatul este insa nefavorabil: in timp, durerea ajunge sa se agraveze deoarece depresia asociaza agitatie, insomnie, scaderea activitatii fizice, diminuarea apetitului.

Durerea influenteaza in moduri diferite starea fizica si psihica a individului. Factorii de care depinde perceptia ei sunt pragul dureros, rezistenta individuala, tipul de personalitate precum si starea somatica generala. Durerea apare insotita de o gama foarte larga de simptome: anxietate, iritabilitate si agitatie.

Raspunsul organismului la stresul indus de durere variaza in functie de intensitatea durerii care declanseaza aceste reactii. Daca insa durerea este permanenta, si organismul are reactii modificate, deoarece exista in permanenta o stare de tensiune. In timp, stresul constant exercitat de durere duce la aparitia unor probleme emotionale ce se vor suprapune depresiei.
Cele mai frecvente simptome pe care le-au experimentat pacientii cu durere cronica si depresie sunt:
- Furie;
- Modificari ale starii de dispozitie;
- Anxietate cronica;
- Confuzie;
- Respect de sine scazut;
- Lentoare in gandire;
- Oboseala;
- Teama de diverse accidente;
- Modificarea libidoului;
- Tulburari ale somnului;
- Izolare sociala;
- Modificari ale greutatii corporale (in puls sau in minus).

Depresia se poate suprapune adesea tabloului clinic al durerii cronice. Specialistii au incercat sa explice acest fapt prin relatia complexa a celor doua la nivel de sistem nervos central.

Exista foarte multe similitudini ale afectiunilor:
1. Ambele au aceeasi neurotransmitatori (substante chimice cu rol in transmiterea informatiei nervoase);
2. Ambele au aceleasi cai de transmitere a informatiei;
3. Ambele au componenta ereditara.

Aparitia depresiei este influentata si de impactul pe care durerea cronica il are asupra vietii si personalitatii pacientului. Existenta durerii cronice obliga pacientul sa faca fata modificarilor care apar, uneori brusc, in rutina sa zilnica. Astfel, durerea ajunge sa ii influenteze viata profesionala, relatiile cu pietenii si familia, modul in care isi petrece timpul liber.

Aceste modificari ale stilului de viata pot induce depresie. La randul ei, depresia influnteaza mecanismele de aparare si de infruntarea a durerii. De exemplu, daca un pacient era obisnuit sa faca mult sport pentru a se destresa, daca are dureri permanente acest mecanism va fi evitat. Asfel stresul ajunge sa se acumuleze, depresia agraveaza influenta sa asupra sanatatii si toate ajung sa accentueze durerea si chiar sa o generalizeze. Specialistii au realizat un studiu in care au comparat un grup de pacienti cu depresie si durere cronica cu un grup cu durere cronica dar fara depresie.

In grupul pacientilor cu durere si depresia s-au observat urmatoarele:
- Durerea este mai intensa;
- Controlul asupra vietii aproape nu exista;
- Nu fac fata stresului indus de durere si nici simptomelor depresiei.

Datorita relatiei dintre cele doua afectiuni si mecanismului de aparitie si intretinere foarte similar, tratamentul depresiei si durerii cronice poate fi comun. De exemplu, antidepresivele pot reduce foarte mult perceptia durerii, insa la fel de bine amelioreaza si calitatea somnului si simptomele depresiei. Si alte tratamente pot fi la fel de utile, iar cel mai adesea se prefera schemele complexe, in care terapia farmaceutica este completata cu suport psihologic.

Impactul durerii si al depresiei asupra calitatii vietii este major. Nu sunt afectate doar aspecte izolate ale existentei pacientului, ci intregul sau stil de viata poate fi ravasit. De aceea si tratamentul trebuie sa fie complex si pluridisciplinar. Echipa de specialisti poate sa contina si un fizioterapeut si un psiholog, pe langa medicul curant.
Tratamentul trebuie sa fie atat de complex pentru ca si natura afectiunilor este foarte complexa si atat de intricata.

Datorita faptului ca depresia si durerea cronica au neuromediatori comuni si posibil aceleasi cai de transmitere, antidepresivele se pare ca sunt foarte eficiente in tratarea acestor doua afectiuni. Antidepresivele sunt substante care influenteaza perceptia durerii. Exista foarte multe studii care demonstreaza eficienta unor antidepresive triciclice, insa administrarea acestora trebuie facuta cu multa prudenta datorita efectelor secundare importante. Datorita acestora utilizarea unor astfel de medicamente este limitata. Antidepresivele mai noi au insa mai putine reactii adverse, iar beneficiul terapeutic este incontestabil.

Antidepresivele de prima linie, cele care sunt preferate inca de la inceputul tratamentului, sunt reprezentate de inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Reactiile lor adverse sunt printre cele mai tolerate de catre organism si influenteaza favorabil majoritatea simptomelor bolii. Antidepresivele reprezinta o terapie indicata si in durerea cronica, insa la fel de indicate sunt si antiepileptice. Ambele clase de medicamente sunt capabile sa actioneze pe caile durerii la nivelul sistemului nervos central.

Foarte multi pacienti cu durere cronica evita sa faca sport. In lipsa activitatii fizice organsimul isi pierde insa conditia fizica, iar afectiunile de baza risca sa se agraveze. Astfel este influentata si durerea, iar riscul de aparitie a unor traumatisme se mareste semnificativ. Specialistii recomanda pacientilor sa se consulte cu un medic pentru a realiza impreuna un plan de combatere a simptomelor durerii si scheme de exercitii care sa puna pacientul din nou pe picioare.
Sportul ajuta foarte mult si in ameliorarea simptomelor depresiei deoarece sunt eliberate substante cu actiune psihotona, asemanatoare celor eliberate in urma tratamentului cu antidepresive.

Durerea cronica interfera cu capacitatea pacientului de a-si duce existenta intr-un mod placut si linistit, cu modul in care simte ca este privit de cei din jur si chiar stima fata de propria-i persoana. Tendinta la autovictimizare, la marginalizare, apare mult mai frecvent din cauza depresiei si durerii. De aceea este foarte important ca pacientii sa aibe o viata cat mai activa, in care sa detina controlul. Medicul trebuie sa fie unul din cei care induc pacientului un sentiment de autocontrol si trebuie sa il priveasca pe acesta nu ca pe o victima neajutorata, ci ca pe o persoana capabila si dornica de lupta impotriva simptomelor bolii.

Foarte utile in vindecare sunt si alte tipuri de terapii complementare, cum ar fi cele cognitiv-comportamentale. In cadrul acestor terapii pacientul invata sa recunoasca sentimentele negative care insotesc durerea, sentimente care pot distorsiona foarte mult realitatea si perceptia stimulilor nociceptivi.Terapia cognitiv comportamentala poate educa pacientul cum sa modifice si sa amelioreze experienta durerii, simptomele anxietatii care pot fi determinate de prezenta durerii cronice si chiar sentimentele negative ale depresiei.

Cea mai buna cale spre a gasi o schema terapeutica utila in tratarea durerii cronice este de a lua legatura cu un medic specialist in terapia durerii. Cand durerea se acompaniaza si de aparitia depresiei, necesitatea instituirii unui tratament este cu atat mai mare. Simptomele nu trebuie ignorate deoarece ele nu se vor ameliora in timp. Pentru ca terapia sa fie cat mai eficienta se recomanda realizarea unei echipe complexe, multidisciplinare care sa contina un specialist in durere, un psihiatru, un psiholog si un fizioterapeut.