Prevenirea actelor sinucigase

Unei persoane care are tendinte sinucigase, chiar daca doreste sa fie ajutata, ii este dificil sa solicite sprijinul celorlalti. Cei mai multi oameni care se sinucid, nu-si doresc propriu-zis moartea ci vor doar sa nu mai sufere.

Prevenirea actelor sinucigase incepe cu recunoasterea si acordarea importantei necesare semnelor de avertizare. In cazul in care o persoana considera ca un prieten sau membru al familiei ar putea sa se sinucida, poate sa intervina teama de a discuta despre acest subiect, dar, vorbind deschis despre gandurile si sentimentele legate de sinucidere, poate salva o viata.

Este esential sa se ceara cat mai repede ajutor specializat! Atunci cand un individ arata ca il intelege pe celalalt, il sustine si il incurajeaza, sinuciderea ar putea fi evitata.

Se estimeaza ca la nivel mondial, aproximativ 1 milion de oameni se sinucid in fiecare an. Ce determina atat de multe persoane sa renunte la propria viata? Este dificil de inteles care ar fi motivele, mai ales in cazul celor care nu sufera de depresie sau alte boli asemanatoare.

Sinucigasii sufera atat de tare incat nu gasesc alta optiune care le-ar putea indeparta durerea. Sinuciderea este o incercare disperata de a scapa de suferinta, care a devenit de nesuportat. Orbiti de sentimentele de ura, lipsa de speranta si de izolare, sinucigasii nu pot gasi nici o alta alternativa pentru situatia lor, decat moartea. Chiar daca sinucigasii isi doresc sa existe o alternativa la sinucidere, nu gasesc nici o alta rezolvare.

Cele mai multe persoane care se gandesc la sinucidere manifesta o serie de semnale privind intentiile lor. Cel mai bun mod prin care poate fi prevenita sinuciderea este sa se recunoasca aceste semnale de avertizare si sa se ia masurile potrivite in aceasta directie.

Daca un individ considera ca un prieten sau un membru al familiei are intentii sinucigase, poate juca un rol important in prevenirea sinciderii, oferind alternative, sustinere si incercand sa convinga persoana cu ganduri sinucigase sa apeleze la un profesionist care o poate ajuta.

Semnalele majore de avertizare includ scenariile legate de sinucidere sau autovatamare, a vorbi sau a scrie despre moarte si interesul pentru lucruri care ar putea fi utilizate intr-o tentativa de sinucidere (arme, droguri).

Aceste semnale pot fi chiar mai periculoase daca persoana in cauza manifesta tulburari de dispozitie cum ar fi depresia sau tulburarea bipolara, sufera de dependenta de alcool, a incercat anterior sa se sinucida sau are un istoric familial de suicid.

Un alt indiciu este lipsa de speranta. Studiile au descoperit ca lipsa de speranta este un factor predictiv puternic, al sinuciderii. Oamenii care nu au speranta manifesta sentimente de nesuportat, vad viitorul in culori sumbre si sunt pesimisti.

Alte semne de avertizare care indica predispozitia catre sinucidere ar fi modificarea brusca a dispozitiei sau schimbarile bruste de personalitate, dar si pierderea interesului fata de activitatile zilnice, neglijarea aspectului personal si schimbari in obiceiurile de alimentatie sau somn.

Daca o persoana depisteaza semnale de avertizare legate de posibilitatea actului sinucigas, ar putea ezita sa vorbeasca despre acest subiect cu persoana in cauza, gandindu-se ca poate a interpretat gresit semnalele sau ca persoana in cauza se poate supara foarte tare.

In astfel de situatii, aceste stari de ezitare si de teama sunt normale insa, trebuie avut in vedere ca oricine vorbeste despre sinucidere sau emite semnale de avertizare, are nevoie de ajutor si cu cat primeste ajutor mai repede, cu atat este mai bine si sansele de prevenire a sinuciderii sunt mai mari.

FALS: Oamenii care vorbesc despre sinucidere nu se vor sinucide.
Aproape toti cei care comit sau au tentative de sinucid au oferit indicii sau semnale de avertizare. Nu se vor ignora amenintarile cu suicidul. Afirmatiile de genul "iti va parea rau atunci cand nu voi mai fi" sau "nu pot gasi vreo cale de iesire din aceasta situatie", indiferent de gravitatea celor intamplate, ar putea ridica semne de intrebare serioase.

FALS: Daca o persoana este hotarata sa se sinucida, nimic nu o poate opri.
Chiar si persoana care sufera de depresie grava are sentimente ambivalente legate de moarte si sovaie pana in ultimul moment intre a muri si a trai. Cei mai multi dintre sinucigasi nu isi doresc moartea, vor doar sa se opreasca durerea. Impulsul de a-si lua zilele, chiar daca este coplesitor, nu inseamna ca nu poate fi influentat.

FALS: Oamenii care se sinucid sunt persoane care nu doresc sa fie ajutate.
Studiile au demonstrat ca mai mult de jumatate dintre cei care s-au sinucis au solicitat ajutor medical pe parcursul a celor sase luni, anterioare mortii lor.

FALS: Atunci cand cineva vorbeste despre sinucidere ar putea da altora idei legate de aceasta.
Adevarata este situatia opusa, a se discuta deschis despre sinucidere este unul dintre lucrurile utile care pot fi facute pentru o persoana care doreste sa se sinucida.

In cazul in care banuiti sau stiti ca o persoana apropiata are ganduri sinucigase, cel mai bun mod prin care puteti sa o ajutati este sa fiti empatici, si sa ii oferiti suport. Aratati-i ca nu este singura si ca va pasa de sentimentele sale.

Nu va asumati totusi responsabilitatea de a o face sa se simta mai bine. Puteti sa-i oferiti sprijin, dar nu puteti sa faceti mai mult. Important este ca persoana in cauza sa decida sa se angajeze intr-un program de recuperare.

Este important ca cel care isi face planuri sinucigase sa fie convins sa solicite ajutor de specialitate. Apelul la o linie gratuita de telefon unde se pot oferi sfaturi si recomandari, discutia directa cu un psihiatru sau psiholog, ar putea contribui la rezolvarea problemei.

Tratament si urmarire - In cazul in care medicul prescrie tratament medicamentos, cei apropiati trebuie sa se asigure ca persoana cu tendinte sinucigase urmeaza intocmai tratamentul. Fiti constienti de efectele secundare posibile si informati medicul daca starea celui cu ganduri sinucigase se agraveaza. Este nevoie de mai mult timp si perseverenta pentru a gasi medicamentele sau terapia potrivita pentru o anumita persoana.

Incurajarea schimbarilor pozitive ale stilului de viata, cum ar fi o dieta sanatoasa, somn suficient, plimbarile in aer liber pentru cel putin 30 de minute zilnic, sunt extrem de importante pentru eliberarea endorfinelor, ameliorarea stresului si pentru instalarea unei stari generale de bine.