Poate un tatic sa aiba depresie postnatala?

Perioada postnatala este asociata cu multi factori de acomodare care pot creste riscul dezvoltarii unor tulburari de dispozitie atat mamelor, dar si partenerilor de viata.

Pana nu de curand, depresia postpartum a fost perceputa ca o problema limitata la mamele care tocmai au nascut si au trecut prin schimbarile aferente acestui proces, insa cercetarile din ultimii ani au largit putin orizontul si au studiat si problemele emotionale cu care se confrunta partea masculina in momentul aparitiei unui copil in familie.

Statistica arata ca acest fenomen apare la aproximativ 10% dintre proaspetii tatici (unele studii mergand pana la 25%), comparativ cu 12% la mame, procent care este in descrestere in ultimii ani datorita interventiilor precoce, a screening-urilor din perioada prenatala si a scaderii numarului de adolescente insarcinate (date provenite din Statele Unite ale Americii).

Imprejurarile culturale si sociale au facut ca aceasta afectiune sa fie oarecum ascunsa de privirea publica, barbatii fiind priviti ca lideri puternici care trebuie sa isi stapaneasca emotiile si sa fie imuni depresiei.

In prezent, niciun manual de diagnostic folosit in psihiatrie sau psihologie nu ofera o definitie definitiva depresiei postnatale parentale. In studiile de pana acum s-au folosit criteriile din DSM (Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale) pentru depresia postpartum maternala, care trebuie sa intruneasca cel putin 5 din 9 simptome prezente, cel putin 2 saptamani in majoritatea zilelor, in primele 4 saptamani de la nastere.

Dintre simptome, amintim dispozitia de fond depresiva/trista, scaderea interesului si placerii in majoritatea activitatilor, crestere/scadere ponderala semnificativa, insomnie sau hipersomnie, oboseala, lipsa de energie, agitatie/inhibitie psihomotorie, sentimente de vinovatie, scaderea stimei de sine, scaderea capacitatii de concentrare si ganduri recurente de moarte.

Majoritatea studiilor arata ca depresia parentala postnatala apare in primul an dupa nasterea copilului, cu un varf de incidenta intre lunile 3-6, simptomele dezvoltandu-se incet, insidios, gradual, comparativ cu depresia materna.

Depresia postpartum materna este un factor de risc pentru cea paterna, fiind cel mai puternic predictor pentru depresia paterna. Nu se stie clar care este relatia cauzala, dar partenerii mamelor depresive au raportat ca simt ca nu sunt sprijiniti corespunzator, simt teama, confuzie, frustrare, manie si au un sentiment de nesiguranta cu privire la viitorul familiei.

Din pacate, ambii parteneri intra intr-un cerc vicios, alimentandu-si starile depresive si iritabile unul altuia, iar in lipsa unui suport din afara, lucrurile pot sa se agraveze.

Pe langa depresia partenerului, factorii de risc implicati in dezvoltarea depresiei paternale postnatale sunt de natura biologica, de mediu sau ereditara.

Ultimele cercetari au gasit o legatura intre depresie si diminuarea cantitatii de testosteron predominante la proaspetii tatici, dar cauzele nu sunt nici pe departe elucidate.

Ipoteza unei dereglari hormonale a pornit de la faptul ca in ultimii ani a crescut numarul studiilor care au gasit o corelatie intre fluctuatiile hormonale care apar in perioada postpartum la mame si depresie.

Aceste fluctuatii apar si in cazul tatalui, nasterea declansand o serie de schimbari atat in nivelurile de testosteron, cat si asupra altor hormoni precum estradiolul, cortizolul, vasopresina sau prolactina. Depresia intra in peisaj atunci cand aceste fluctuatii sunt fie foarte mari, fie dureaza mai mult decat ar trebui.

Alti factori precum stresul, deprivarea de somn, absenta unui model paternal in cazul tatalui, lipsa recompenselor din parenting, relatia de cuplu neconsolidata inainte de nasterea copilului sau istoricul de tulburari mintale in familie pot declansa sau agrava starile depresive la proaspatul tatic.

Efectele negative ale deteriorarii sanatatii mintale a tatalui asupra dezvoltarii copiilor si asupra familiei au fost dovedite, in special in perioada postpartum. Depresia paternala postnatala poate afecta legatura tata-copil, calitatea ingrijirii, fiind un factor stresant pentru familie si poate fi implicata in dezvoltarea unor tulburari emotionale sau de comportament, hiperactivitate sau intarzieri in achizitia limbajului pentru copil.

Riscurile cresc atunci cand ambii parinti sufera de depresie. Daca tatal functioneaza ca un „amortizor” pentru depresia materna in viata familiei, odata cu aparitia depresiei paternale, acest amortizor se toceste si problemele incep sa apara. Vor privi copiii in mod negativ in toate privintele, va creste gradul de violenta si va scadea implicarea in educatia copiilor.

Calitatea ingrijirii si dezvoltarii cognitive, emotionale si sociale in primii ani de viata ai copilului este direct proportionala cu gradul de implicare si starea de sanatate a tatalui.

Pentru tati, diferite tipuri de suport pot ameliora procesul de tranzitie din perioada postnatala. Cele mai eficace metode de sprijin vin chiar din partea partenerilor. O incurajare reciproca si o discutie activa in cuplu avuta inainte de nasterea copilului pot sa reduca stresul provocat de evenimentul mult dorit.

Impartirea rolurilor privitoare la cresterea copilului intre parteneri poate sa diminueze sentimentul de izolare dobandit de tati, cat si sentimentele de gelozie indreptate spre copil, din cauza relatiei mama-nou-nascut. Desigur, si alti membri ai familiei pot contribui la prevenirea tulburarilor afective si la mentinerea starii de bine din cadrul caminului.

Exista, de asemenea, programe speciale de educatie si parenting care ii ajuta pe tati sa-si inteleaga rolurile asteptate de la ei. Acestea trebuie incepute chiar de la debutul sarcinii, deoarece anxietatea anticipatorie si unele stari de depresie pot aparea chiar din aceasta perioada.

Suportul social si initiativele statului, cum e concediul paternal obligatoriu, ar trebui sa fie implementate si respectate in fiecare tara. La nivel mondial, doar 45 de tari au adoptat anumite politici de concediu paternal, iar noi ne bucuram sa ne numaram printre aceste state, Romania oferind pana la 3 saptamani libere platite proaspetilor tatici.

Traditional, tatii au fost priviti doar ca o sursa de suport financiar in familie. Totusi, implicarea activa a tatilor in cresterea copiilor trebuie sa constientizeze societatea de nevoia de suport adecvat pe care o are proaspatul tatic.

De aceea, incurajarea tatilor de a cauta ajutor din partea specialistilor in sanatate mintala (psihiatri, psihoterapeuti, consilieri) ar putea imbunatati considerabil sanatatea familiei.

Dr. Ovidiu Balaban-Popa
Medic rezident psihiatrie