Depresia si influenta ei asupra vietii de cuplu

Depresia reprezinta o boala foarte frecvent intalnita in populatie, ce afecteaza 1 din 5 adulti de-a lungul vietii. Depresia poate afecta toate aspectele unei vieti normale si implinite, inclusiv relatia de cuplu. Aceasta poate suferi foarte mult cand unul din parteneri este deprimat (indiferent de motivul depresiei lui, cel de langa el ii va resimti tristetea).

Faptul ca depresia afecteaza cuplul si ii induce individului un sentiment de alienare este privit de catre specialisti cu oarecare ingrijorare, deoarece acestia considera ca astfel se creeaza un cerc vicios din care se poate iesi cu greu.

Cand este deprimata, o persoana are nevoie de multa dragoste, rabdare si intelegere din partea celor din jur, iar daca nu le poate gasi in sanul unei relatii (care deja poate fi afectata de starea emotionala a celor implicati) sentimentul de singuratate se va accentua.

In general, persoanele deprimate incearca o paleta larga de sentimente, adesea acestea influentand si capacitatea fizica de a duce la bun sfarsit anumite sarcini cotidiene.

O persoana deprimata este caracterizata prin anhedonie globala (lipsa oricerei placeri), este incapabila sa reactioneze la stimuli placuti si are permanent sentimente de vina, autoculpabilizandu-se constant.

Adesea se simte incapabila de a-si efectua corect munca, randamentul ei fiind in general scazut. Adinamism este cuvant de ordine: aceste persoane nu pot desfasura nici macar activitati uzuale alaturi de familie. Aceasta atitudine poate fi foarte usor interpretata gresit de partenerul cu tonus psihic normal.

De obicei acesta se simte neglijat, neiubit, simte ca incomodeaza sau chiar ajunge sa considere ca partenerul doreste sa incheie relatia. Acestea sunt oarecum sentimente firesti: este destul de greu sa ramai calm si sa iti inchipui ca totul este bine daca cel de langa tine se comporta atat de diferit fara a avea un motiv anume, fara sa iti spuna care este de fapt problema sa.

Fereastra comunicarii nu va fi deschisa niciodata de o persoana deprimata. Aceasta nu va face decat sa se adanceasca mai mult in propria lume si sa se inconjoare si mai mult de sentimente negative, de tristete si neajutorare. Deci partenerul sau trebuie sa fie cel care va initia discutiile, cel care il va indemna sa se deschida. Doar impreuna situatia poate fi rezolvata.

De-a lungul intregii perioade depresive pacientul trebuie sa fie inteles de catre partener. Acesta trebuie sa fie mai intelegator si iubitor ca oricand si trebuie sa accepte ca toate schimbarile de dispozitie prin care trece cel drag sunt datorate exclusiv bolii si nu sunt legate de el.

Numeroasele studii efectuate pana in prezent au demonstrat ca pacientii depresivi au multiple arii cerebrale care prezinta o activitate modificata. Deocamdata nu a fost identificata o anumita zona a creierului responsabila de depresie si se pare ca nici nu este vorba de una, ci mai degraba depresia este rezultatul interactiunilor dintre zone neuronale cu activitate modificata.

Modificarile chimice si cele privitoare la concentratiile diversilor neurotransmitatori sunt chiar mai putin cunoscute, desi in prezent cercetatorii au emis o teorie conform careia deficitul anumitor substante, in principal noradrenalinei, dopaminei si serotoninei este responsabil de aparitia si intretinerea starilor depresive.

Cercetarile sunt chiar mai sarace in ceea ce priveste corelatia acestor neurotransmitatori cu modificarile neurologice si cu felul in care acestea influenteaza activitatea sexuala sub toate aspectele ei.

Din punct de vedere clinic insa, lucrurile sunt destul de clare: starile depresive induc individului o stare generala de neputinta care se va rasfrange asupra tuturor aparatelor si sistemelor organismului, incetinindu-le functionarea.

De exemplu, odihna si somnul sunt puternic afectate, iar ritmul somn veghe este intrerupt. Pacientul slabeste foarte mult in aceasta perioada, isi pierde pofta de mancare. Sunt afectate toate activitatile ce presupun vivacitate, spontaneitate, coordonare si energie, inclusiv activitatea sexuala.

Foarte multe persoane deprimate declara ca si-au pierdut interesul pentru sex. La polul opus sunt cei care, in ciuda depresiei sunt capabili sa mentina o viata sexuala activa si chiar percep sexul ca fiind una din putinele activitati care inca ii mai incanta si le mai trezesc interesul.

In cazul barbatilor depresia psihica se manifesta prin scaderea libidoului si aparitia problemelor in mentinerea erectiei, totul pe fondul unor sentimente de astenie si epuizare fizica si emotionala generala.

Studiile realizate recent de o echipa de cercetatori germani au demonstrat ca depresia afecteaza de fapt secretia hormonilor masculini, in special pe cea a testosteronului, ceea ce se rasfrange asupra functiei gonadale.

Barbatii deprimati au o concentratie serica a testosteronului semnificativ mai scazuta atat pe timpul zilei, cat mai ales al noptii, iar nivelul cortizolului (principalul hormon de stres al organismului) este cu 68% mai ridicat la barbatii cu depresii majore comparativ cu cei cu tonus afectiv normal.

Astfel specialistii au concluzionat ca scaderea testosteronului este unul din mecanismele prin care depresiile influenteaza activitatea sexuala a pacientilor. Alte probleme care pot sa apara in perioadele de depresie marcata sunt: ejacularea prematura (sau absenta ei), anorgasmie, incapacitatea de a satisface partenera.

Aceasta activitate cerebrala scazuta din depresii are influente asemanatoare si asupra organismului feminin: acesta manifesta in perioadele de depresie o scaderea importanta a apetitului sexual si adesea femeile descriu incapacitatea de a atinge orgasmul, daca fac totusi sex.

Tratamentul antidepresiv administrat pacientilor in aceasta perioada poate sa afecteze si el, suplimentar, activitatea sexuala. Astfel, in ciuda faptului ca antidepresivele moderne sunt foarte eficiente si isi indeplinesc foarte bine rolul, unele pot agrava problemele de natura sexuala deja existente sau pot cauza aparitia unora noi.

Acest lucru nu trebuie sa determine oprirea brusca a tratamentului ci trebuie comunicat medicului curant care va modifica dozele, va administra si alte medicamente sau chiar va inlocui antidepresivele de baza, daca considera acest lucru ca fiind necesar.

Efectele adverse cel mai frecvent inregistrate sunt disfunctiile sexuale cu scaderea libidoului (a dorintei sexuale), pierderea interesului in sex, anorgasmie (probleme in atingerea orgasmului).

Peste 30% din pacienti acuza aceste reactii adverse. Desi in cele mai multe cazuri aceste probleme sunt reversibile, unii pacienti s-au confruntat cu ele chiar si la cateva luni de la inlocuirea tratamentului sau chiar sistarea acestuia (sub recomandari medicale).

Astfel de relatii (cu parteneri afectati de depresii majore) trec prin perioade bune sau mai putin bune, in functie de dispozitia partenerului afectat. Specialistii recomanda cuplurilor sa profite cat mai mult de zilele bune, sa isi arate afectiune unul fata de celalalt si, mai important decat atat, sprijinul pentru depasirea acestor momente.

Exista anumite lucruri care pot fi facute pentru a ameliora depresiile:

- plimbarile lungi in aer liber: ar trebui sa devina o rutina; facute zilnic, ele aduc individului o serie de beneficii: aer curat, stimularea sintezei si secretiei crescute de endorfine (acestea sunt opioide endogene responsabile de senzatiile placute resimtite de organism);

- ascultarea unei muzici relaxante;

- consumarea din plin a fructelor proaspete: specialistii recomanda minim 5 fructe pe zi; pline de vitamine, consumarea lor are numai avantaje pentru sanatatea fizica si psihica a individului;

- aprecierea momentelor deosebite din cadrul unei zile si incercarea de a le multiplica;

- acceptarea sexului sau macar a contactului cat mai intim cu partenerul (acest lucru fiind foarte important pentru mentinerea unor sentimente placute in relatie).

- Evitarea utilizarii expresiilor de genul: „stiu exact prin ce treci” deoarece nu este adevarat. Nimeni nu cunoaste cu adevarat aceste sentimente de completa neajutorare decat daca le-a experimentat. Si chiar si asa, depresia se manifesta in moduri foarte diferite de la un individ la altul. Partenerului nu ii trebuie aratata mila, ci sprijin;

- Evitarea fortarii partidelor de sex: o mare parte din cei deprimati isi pierd pentru o perioada interesul in sex. Acest lucru nu trebuie considerat o jignire la adresa partenerului si nu trebuie interpretat intr-o maniera atat de personala deoarece nu are nici o legatura cu el, ci este doar un efect al bolii;

- Evitarea adoptarii unor atitudini negative: partenerul nu trebuie sa se simta neglijat in aceasta perioada. Atentia si dragostea conteaza in continuare si poate ca cel drag are nevoie de ele mai mult ca niciodata, in ciuda faptului ca nu arata vreun semn incurajator;

- Incurajarea partenerului de a consulta un specialist: tratamentul depresiilor este disponibil tuturor, schemele terapeutice sunt relativ simple, administrarea medicamentelor este foarte comoda pentru pacient si rezultatele sunt vizibile surprinzator de repede;

- Efectuarea unor activitati impreuna: dans, diverse sporturi;

- Autoingrijire - poate fi uneori foarte neplacut sa fii mereu in preajma unei persoane deprimate tot timpul. De aceea partenerii acestora trebuie sa aiba grija si de ei, trebuie sa petreaca timp in compania prietenilor, a familiei.
Mai presus de orice ramane insa demonstrarea devotamentului si iubirii fata de persoana deprimata.