Depresia post-partum

Depresia post-partum sau postnatala este o forma de tulburare depresiva majora (confrom ultimei versiuni a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale DSM-5) care are debutul in primele 4 saptamani dupa nastere.

Ea poate aparea atat la mame, cat si la tati, si este datorata unui mix de schimbari fizice, emotionale si comportamentale produse de evenimentul nasterii unui copil. Sentimentele de tristete si anxietate pot fi extreme si interfereaza de regula cu abilitatea (in principal a mamei) de a avea grija atat de ea insasi, cat si de copil.

Depresia post-partum este determinata de modificari hormonale si poate fi mostenita. Femeile cu un sindrom premenstrual sever sunt mai expuse la a suferi de depresie post-partum.

Depresia usoara sau moderata, post-partum sau de alt tip, poate fi tratata cu medicatie sau psihoterapie, iar in cazurile severe, cu o combinatie a celor doua. Femeile cu depresie post-partum isi iubesc copiii, dar pot fi convinse ca nu sunt capabile sa fie mame bune.

Depresia post-partum se diferentiaza de baby blues atat prin durata cat si prin efectele debilitante ale indiferentei fata de propria persoana si fata de copil.

Multe femei prezinta baby blues - o reactie foarte frecventa ce apare dupa nastere – care de obicei apare brusc dupa a treia sau a patra zi. Se estimeaza ca pana la 70% dintre noile mamici experimenteaza probleme emotionale, care de obicei nu determina afectare functionala. In general simptomele includ plans fara motiv, iritabilitate, neliniste si anxietate. Acestea sunt reactii post-partum comune si mai putin severe.

Aproximativ una din zece proaspete mamici prezinta un anume grad de depresie post-partum. Aceste complicatii apar de obicei la cateva zile dupa nastere, dar pot apare si la un an distanta. Simptomele includ:

- iritabilitate, irascibilitate, toleranta scazuta la frustrari minore;
- stare de prostratie;
- oboseala;
- epuizare;
- sentimente de lipsa de speranta sau depresie;
- tulburari de apetit si somn;
- confuzie;
- plans necontrolat;
- lipsa interesului fata de copil;
- teama de a nu face rau copilului sau propriei persoane;
- modificari de dispozitie;
- stari anxioase;
- multiple acuze somatice (fizice) cum sunt durerea de cap, probleme digestive, dureri musculare etc.;
- tendinta la retragere sociala, in special fata de cei apropiati;
- sentimente peristente de inutilitate si indoiala de faptul ca ar putea avea grija de copil;
- idei sau chiar comportamente hetero- si auto-agresive.

Un istoric personal de tulburare afectiva post-partum si un istoric familial de tulburare de dispozitie cresc riscul de depresie post partum.

- O femeie cu depresie post-partum prezinta cateva din simptomele de mai sus de intensitate variind de la usoara la severa – simptomele si severitatea lor pot alterna. O femeie care experimenteaza aceste simptome se simte izolata, vinovata si rusinata.

- Debutul post-partum al episoadelor de tulburari dispozitionale pot avea sau nu trasaturi psihotice. Infanticidul este deseori asociat cu episoadele psihotice postpartum, caracterizate prin halucinatii care ii comanda sa omoare copilul, dar pot apare si in episoade severe de depresie post-partum fara halucinatii sau delir specific.

- Riscul de episoade post-partum cu trasaturi psihotice este in mod particular crescut la femeile cu episoade anterioare de tulburari dispozitionale post-partum, dar este crescut si la cele cu tulburari de dispozitie. Odata ce o femeie are un episod post-partum cu trasaturi psihotice, riscul recurentei este de 30-50% pentru fiecare nastere.

- Exista un subset de cazuri de femei care prezinta episoade psihotice post-partum care pot include infanticid. Se caracterizeaza prin halucinatii ale proaspetei mame sa ucida copilul, sau prin idei delirante conform carora copilul ar fi posedat.

Exista femei care, dupa ce nasc, prezinta anxietate intensa sau frica irationala. Ele prezinta multe simptome cum ar fi: puls accelerat, transpiratii, senzatie de moarte iminenta, ameteli.

Exista si un alt subset de femei care prezinta dupa nastere simptome ale tulburarii obsesiv-compulsive. Ele pot avea ganduri repetitive, inclusiv legate de ranirea copilului.

Astfel, pot ajunge sa evite sa se apropie de copil pentru a atenua aceste ganduri si pot prezenta anxietate.
Cercetarile evidentiaza ca schimbarile bruste ale nivelurilor hormonale de estrogen, progesteron si hormoni tiroidieni au un efect puternic asupra dispozitiei.

Este important ca aceste femei sa fie crezute si evaluate atent cand apar simptomele. In general o combinatie de medicatie si psihoterapie poate duce la diminuarea acestor simptome. Planul ideal de tratament include:

- evaluarea medicala pentru a exclude o problema fiziologica;
- evaluare psihiatrica;
- psihoterapie;
- posibil medicatie;
- grup de suport.

Este imperativ ca femeile tratate pentru depresie post-partum sa continue tratamentul si dupa ce incep sa se simta mai bine, deoarece, daca opresc tratamentul prematur, simptomele pot reaparea.

Tulburarile de dispozitie cu debut post-partum pot aparea cu sau fara elemente psihotice. Infanticidul este deseori asociat cu episoadele depresive cu elemente psihotice caracterizate de halucinatii imperative de a ucide copilul, sau idei delirante ca sugarul este posedat.

Pot infanticidul poate aparea si in tulburarile de dispozitie post-partum severe fara halucinatii sau idei delirante specifice.

Episoadele de depresie post-partum cu elemente psihotice apar la 1 la 500-1000 de nasteri.

Depresia post-partum poate evolua in psihoza daca apare dupa un eveniment dramatic sau traumatic.