De ce plangem? Adevarul despre lacrimi

Persoanele se impart in doua categorii: cele care plang foarte repede si cele despre care se spune ca au un suflet de piatra si o personalitate puternica deoarece nu sunt vazute ca risipesc lacrimile. Dar cand procedam corect, atunci cand varsam lacrimi cu orice ocazie sau cand nu ne lasam prada sentimentelor?

Dvs. din ce categorie faceti parte? Din categoria persoanelor care plang usor cand se afla in fata unor evenimente incarcate emotional, cum ar fi: nuntile, petrecerile aniversare, prima zi de scoala a copilului sau anunturi umanitare precum strangerea de fonduri pentru cainii fara stapan, sau din cea de-a doua categorie, a persoanelor care nu isi amintesc cand au plans ultima data.

Categoriile prezentate mai sus au doua caracteristici comune:
- persoane care plang usor sau rar, dar carora le place sa se manifeste in plublic, reusind astfel sa impresioneze si sa-si faca aliati persoanele de fata.
- persoane care plang usor sau rar, dar care nu doresc sa fie privita cu compasiune si mila de nimeni, nici macar de membrii familiei.

Actiunea de a plange nu este specifica doar femeilor, sau persoanelor care construiesc masa populatiei, ci de-a lungul timpului oamenii au vazut lacrimi de antrenori, politicieni, care cu intentie sau fara, cu motiv sau fara au varsat lacrimi in fata lor. Chiar daca pentru persoana in cauza aceasta actiune implica o relaxare emotionala, in fata a milioane de spectatori si telespectatori poate deveni o arma cu doua taisuri, deoarece, oamenii pot naste atat sentimente pozitive cat si negative.

Dar ce secret ascund lacrimile? De ce unele persoane plang usor iar unele mai mult? Care este tratamentul general valabil pentru alinarea tuturor lacrimilor?
Cu toate ca pana in prezent sute de studii care avut ca tema "lacrimile" sau "actiunea de a plange", din pacate cercetatorii nu pot oferi raspunsuri tuturor intrebarilor legate de aceste teme!

Cel mai usor si mai simplu mod de a explica de ce o persoana plange este intreband-o daca este sau nu fericita? Dar aceasta metoda este mult prea simplista si rudimentara pentru o tema atat de complexa.

Actiunea de a plange apare, in mod natural, ca raspuns emotional la intersectarea cu anumite sentimente, cum ar fi: de tristete si de durere. Insa, oamenii plang si in alte circumstante si cu alte ocazii, ca de exemplu: in fata unui intamplari frumoase, minutate, in caz de deces, si ori de cate ori sunt cuprinsi de sentimente puternice care pur si simplu le dezechilibreaza emotional.

Cu toate ca majoritatea specialistilor definesc lacrimile ca arme emotionale, sunt unii care le privesc ca pe o eliberare de energiile si sentimentele acumulate. Sub acest aspect, lacrimile sunt privite ca mecanisme de supravietuire, deoarece trag semnale de alarma ca persoana doreste sa abordeze pe cineva, sa comunice, sa se confeseze, deoarece, printre multe alte trairi, se simte frustrata, coplesita de probleme exterioare.
Lacrimile detin si un rol biochimic, acestea ajutand la eliberarea hormonilor care declanseaza stresul si la eliminarea toxinelor din organism.

In cele din urma, lacrimile pot avea si un rol pur social, fiind folosite pentru ca o persoana sa obtina, sa castige ceva. De exemplu, sunt persoane care varsa lacrimi pentru a manipula pe cineva; de exemplu, pentru a primi acordul de a merge intr-o vacanta de lux, pentru a convinge copilul sa isi faca temele zilnic etc.

In acest punct se pare ca toti cercetatorii au ajuns la o singura concluzie, arta de a plange este detinuta de femei. Potrivit acestora, femeile au permisiunea de la natura sa planga mai des deoarece de-a lungul vietii acestea trec prin multe si diferite stari emotionale (sarcina, nasterea, sentimentele materne), insa trebuie mentionat ca nu toate lumea le acorda acest drept, lacrimile femeilor fiind privite si ca semne de slabiciune.

Cand vine vorba despre obiceiurile de a plange, expertii sustin ca sunt persoane care plang usor si persoane care plang rar. Deoarece, nici oamenii de specialitate nu gasesc o explicatie pentru aceasta situatie, sustin ca raspunsul se gaseste in temperamentul fiecarei persoane. "Pur si simplu exista persoane predispuse la aceasta actiune, si persoane care ignora aceasta posibilitate sau nu se lasa atat de impresionate de anumite situatii".

Persoanele cu un istoric traumatic plang mult si mai des, deoarece acestea nu reusesc sa se desprinda de acel trecut. Sfatul medicilor pentru aceasta categorie de persoane este sa incerce sa uite, sa evite traumele si durerile emotionale deoarece acestea pot genera numai suferinte pe tot parcursul vietii.

De asemenea, arta de a plange poate fi scrisa si de femeile care prezinta semne ale anxietatii, cele care sunt extravertite sau empatice deoarece se simt eliberate dupa ce plang... sau cel putin aceasta este concluzia unui studiu legat de personalitatea si diferentele individuale.

Pentru majoritatea persoanelor actiunea de a plange are o conotatie benefica... multi dintre noi trebuie sa recunoastem ca ne simtim mult mai usurati, mai eliberati dupa ce "dam apa la soareci" (cum se spune in popor).

Insa, sa fie general valabila aceasta afirmatie?
In acest punct nici macar studiile nu ne pot lamuri. Sunt cercetatori care sustin ca da, o persoana se simte eliberata dupa ce plange, dar sunt studii care arata contrariul, adica repetarea succesiva a acestei actiuni conduce la instalarea depresiei si a anxietatii. Despre aceste afectiuni psihice, se stie ca duc la aparitia afectiunilor fizice.

Deci, exista persoane pentru care singurele "beneficii" ale lacrimilor sunt depresia si anxietatea!

Darul de a consola pe cineva nu este la indema oricui. De exemplu, daca o persoana rece, izolata se va afla in fata uneia care plange, care are nevoie de mangaiere si alinare, aceasta nu va sti cum sa procedeze si se va simti inutila, incomoda etc. Se intampla astfel, deoarece o persoana care plange isi arata vulnerabilitatile, largindu-si astfel mediul de intimitate, iar potrivit specialistilor nu sunt multe persoane care se simt in largul lor in asemenea situatii.

Cum am putea sau ar trebuie sa le raspundem celor ce plang?

1. Constientizand faptul ca daca nu luam nici o atitudine, cel ce plange se va simti si mai rau.

2. Orice cuvant de sustinere, incurajare este binevenit, insa atentie totul depinde de situatie si de cat de bine cunoasteti respectiva persoana. Deci, nu este tocmai potrivit sa dai sfaturi de incurajare persoanelor pe care nu le cunosti indeajuns, in timp ce ascultatea pur si simplu empatica este mult mai potrivita.

3. Nu iti asuma riscul ca stii cum sa multumesti pe cineva. Cu cat relatia este mai putin intima cu atat este mai indispensabil sa intrebi persoana care plange despre modul in care ii poti fi de ajutor.

4. In general cei ce plang in fata unui grup de persoane se simt mai putin confortabil spre deosebire de cei care plang de fata cu 1-2 persoane, care fac parte din familie, sau le sunt apropiate si le cunosc mai bine. Dar, chiar daca se afla in fata unui grup mai mare de persoane, cei ce plang asteapta un mesaj de mangeiere si de la cei pe care nu ii cunosc bine.

Uneori, pur si simplu nu este frumos, indicat sa lasati lacrimile sa curga, ca de exemplu, atunci cand trebuie sa incurajati o persoana care se afla in fata unei interventii chirurgicale riscante, sau atunci cand superiorii va anunta ca salariul v-a fost injumatatit.

Cum se procedeaza?

1. Incercati sa va amanati aparitia lacrimilor pentru un timp, atentie nu este indicata suprimarea acestora.
2. Gasiti scuze pentru a parasi incinta, cautand un loc adecvat pentru a va varsa lacrimile.
3. Daca nu reusiti sa parasiti incinta, mascati lacrimile printr-o distragere pozitiva a atentiei. Acest lucru depinde de persoana si de situatie, de exemplu, atunci cand sunteti in cabinetul medicului puteti citi o revista, calmandu-va in timp ce rasfoiti paginile.

Prea multe lacrimi ii poate stanjeni pe cei de fata, dar faptul ca o persoana nu plange niciodata poate avea implicatii mentale. Din diferite motive sunt persoane care pur si simplu suprima aparitia lacrimilor, ceea ce inseamna ca isi interzic orice manifestare emotionala, sau mai rau nici macar nu isi observat sentimentele interioare. Pentru aceste persoane caracteristica generala este depresia.

Specialistii sunt de parere ca orice persoana trebuie sa isi recunoasca durerea fizica sau psihica, tristete, deoarece acestea nu pot fi clasificate ca fiind negative sau pozitive ci pur si simplu sunt ceea ce reprezinta.

Persoanele care suprima aparitia emotiilor si nu pot plange isi pot pune in pericol sanatatea fizica. Potrivit psihiatrului britanic Henry Maudsley: "Durerea care nu provoaca lacrimi va face sa planga alte organe".