Cum sa facem fata formelor usoare de depresie

Depresia minora este o suferinta emotionala cu o durata de minim doua saptamani. Are o intensitate mai mica decat depresia majora si o perioada de manifestare in timp mai scurta decat tulburarea distimica.

In cartile de psihiatrie, depresia incadreaza 9 criterii de diagnostic. Daca sunt indeplinite minim 5 se considera forma majora a depresiei, iar daca sunt indeplinite intre 2 si 4 criterii este diagnosticata forma minora.

Cele 9 criterii de diagnostic includ aproximativ 20 de simptome posibile, deci depresia minora este o afectiune in care aspectele clinice nu sunt deloc putine.

Un element important in diagnosticarea corecta, este ca simptomele depresiei minore sunt prezente mai degraba episodic decat continuu si nefiind de durata dispar sau scad in intensitate, reaparand dupa o anumita perioada, ciclul se reia, iar si iar.

O singura evaluare ar putea sa nu fie suficienta, mai ales ca se poate desfasura tocmai in timpul unei astfel de ferestre.

Depresia minora se caracterizata in primul rand de manifestari emotionale si cognitive si mai putin prin prezenta simptomelor neurovegetative. Schimbarile pot fi evidente si pentru un observator neantrenat:
- scaderea pana la lipsa totala a satisfactiei in desfasurarea unor activitati care pana la debutul depresiei erau considerate placute
- stari de tristete fara un motiv identificabil
- plans frecvent (“din nimic”)
- scaderea tolerantei la frustrare, vizibila la probleme pana atunci usor de gestionat
- disconfort generat de prezenta altor persoane, inclusiv a celor apropiate
- tendinta la izolare
- interes scazut pentru o gama larga de activitati
- iritabilitate
- dificultati in autocontrolul ostilitatii
- somnolenta/oboseala pe parcursul zilei
- neglijenta in ceea ce priveste autoingrijirea si imbracamintea
- scaderea capacitatii de concentrare
- fatigabilitate aparuta la eforturi mici
- reducerea randamentului intelectual si a performantelor psihomotorii
- sarcini simple incep sa fie efectuate defectuos

Adesea creste consumul de alimente, durata totala a somnului, amplitudinea evaluarilor critice la adresa altora si a propriei persoane etc.

Persoane in varsta reprezinta o categorie speciala, in randurile careia simptomele depresive sunt comune, dar frecvent neidentificate din cauza existentei a trei particularitati:
- alexitimia: include incapacitatea de a identifica si descrie corect trairile emotionale, din cauza careia putini batrani se plang de faptul ca sunt tristi
- somatizarile: simptome psihice care seamana cu cele ale unor boli somatice si care mascheaza depresia
- bolile fizice prezente in numar destul de mare la varsta a treia.

• Denumirea de “minora” este inselatoare, intrucat ea deseori cauzeaza probleme majore si persistente in ceea ce priveste viata de familie, cea profesionala si in interactiunile sociale.
• Doar cantitativ este mai usoara ca forma majora, calitativ este foarte similara cu aceasta.
• Poate anunta aparitia depresiei majore sau poate reprezenta un stadiu de remisiune partiala a acesteia.
• Insoteste foarte multe afectiuni somatice, necunoscandu-se precis relatia de cauza-efect intre boala fizica si comorbiditatea emotionala.
• Este previzibil ca simptomele afective sa apara mai ales in bolile somatice cronice, dar apar si dupa afectiuni acute, in cazul in care acestea au un grad crescut de risc. Ca si in cazul depresiei majore, simptomele afective risca sa agraveze bolile somatice si sa intarzie recuperarea.

Ar fi eronat sa credem ca depresia minora necesita un tratament “usor”, in timp ce forma majora se trateaza “serios”. Tot incorecta este si afirmatia ca acesta afectiune trece de la sine.

Cand este prezenta doar depresia minora, ea poate fie complet tratabila. Sansele scad in cazul in care exista comorbiditati cum ar fi alte probleme psihiatrice (de exemplu: dependenta de alcool).

Marea majoritate a celor afectati prefera psihoterapia. Antidepresivele moderne sunt si ele foarte eficiente in aceasta problema. Oricare dintre metode sau combinarea lor aduce rezultate bune atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Un numar necunoscut de persoane afectate se trateaza singure cu medicamente psihiatrice, iar pana la o evaluare clinica, multi utilizeaza preparate pe baza de plante, cel putin pentru inducerea somnului. Interventile in plan comportamental, mai ales angajarea in activitati placute, favorizeaza recuperarea.

Acest efect nu poate aparea in plina depresie majora, pentru ca vointa este diminuata la acesti pacienti. Incarcarea lor cu sarcini dublata de recomandarea “trebuie sa ai vointa” nu face decat sa-i frustreze suplimentar si mai grav, risca sa le intareasca credinta ca viata lor este un esec absolut, ori ca ameliorarea este imposibila.

Disponibilitatea crescuta de a efectua activitati si capacitatea pacientilor de a obtine rezultate bune in urma efectuarii lor poate fi un criteriu important de diagnostic diferential intre cele doua forme de depresie.

Simptomele depresive merita luate in serios indiferent de gravitatea lor. De cele mai multe ori apar si se insinueaza treptat in intreaga viata a individului, avand un efect distructiv lent dar permanent.

dr. Ungureanu Corneliu, psihiatru, psihoterapeut