Sfaturi pentru cresterea copiilor rezilienti

Copiii rezilienti se adapteaza usor in ceea ce priveste rezolvatul problemelor. Se confrunta cu situatii nefamiliare si dificile si depun eforturi in a gasi solutii practice.
In timp ce maturitatea este plina de responsabilitati serioase, copilaria nu este tocmai lipsita de stres.

Copiii dau teste, acumuleaza informatii noi, schimba scolile, cartierele, se imbolnavesc, isi pun aparat dentar, se confrunta cu batausi, isi fac prieteni noi si ocazional ajung sa fie raniti de acei prieteni. De asemenea se confrunta cu traumele nefiltrate ale lumii reale. Ceea ce ii ajuta pe copii sa treaca prin aceste provocari este flexibilitatea.

Atunci cand copiii resitenti se lovesc de o situatie, au incredere in faptul ca pot sa isi dea seama ce au de facut pentru a face fata provocarilor.
Acest lucru nu inseamna ca acestia trebuie sa faca totul pe cont propriu. Mai degraba, stiu cand sa ceara ajutor si sa isi calculeze urmatoarele miscari. Adaptabilitatea nu este innascuta. Se poate invata. Parintii trebuie incurajati sa le dezvolte copiilor capacitatea de a face fata necunoscutului, ceea ce se afla in contrast cu abordarea noastra culturala.

Am creat o traditie din incercarea de a ne asigura ca copiii nostri sunt in siguranta. Noi ca parinti incercam sa fim cu un pas inaintea a tot ceea ce vor intampina copiii nostri. Care este problema? Viata nu functioneaza in acest fel.

Persoanele anxioase au mari dificultati in a-si ajuta copiii sa suporte incertitudinea pentru simplul fapt ca la randul lor se confrunta cu aceasta problema. Ideea de a-ti lasa copilul sa treaca prin aceleasi traume prin care ai trecut este intolerabila. Asadar, parintii anxiosi incearca sa isi protejeze copiii de cele mai rele scenarii.

Cu toate acestea, treaba unui parinte nu este sa fie mereu langa copii, ci sa ii invete cum sa trateze incertitudinea si sa rezolve probleme. Mai jos regasiti sugestii pentru cresterea unor copii puternici si rezilienti.

1. Nu impliniti orice dorinta a copilului

Ori de cate ori incercam sa oferim certitudine si confort, ne punem in calea capacitatii de a-si dezvolta propriul stil de a rezolva problemele. (Supraprotejarea copiilor doar le alimenteaza anxietatea.)

Dand un „exemplu dramatic, dar nu neobisnuit”, sa presupunem ca un copil iese de la scoala la 3:15, dar se ingrijoreaza ca parintii lor nu il iau la timp. Deci, parintele ajunge cu o ora mai devreme si parcheaza langa clasa copilului, astfel incat acesta sa poata vedea ca parintele este acolo.
In alta situatie, parintii isi lasa copilul de 7 ani sa doarma pe o saltea pe podea, in dormitor, pentru ca este prea inconfortabil sa doarma in camera lui.

2. Evitati eliminarea tuturor riscurilor

Desigur, parintii vor sa-si pastreze copiii in siguranta. Dar eliminarea tuturor riscurilor ar putea fura copiilor sansa de a invata sa fie pe picioarele lor.
Putem da ca exemplu o familie unde copiii nu au voie sa manance atunci cand parintii nu sunt acasa, deoarece exista riscul ca ei sa se sufoce cu mancarea lor (daca copiii sunt suficient de mari pentru a ramane singuri acasa, sunt suficient de mari si pentru a manca singuri).

Secretul este sa permiti riscuri adecvate si sa ii inveti pe copii abilitatile esentiale. Incepeti de la o varsta frageda. Copilul care va primi permisul de conducere trebuie sa inceapa sa invete sa se uite in ambele sensuri [incetineste si acorda atentie] de la 5 ani cand invata cum sa mearga pe bicicleta.

Oferindu-le copiilor libertatea adecvata varstei ii ajuta sa-si inteleaga limitele.

3. Invatati copiii sa gestioneze problemele

Sa spunem ca copilul vostru vrea sa mearga in tabara, dar este nelinistit ca va fi departe de casa. Un parinte anxios ar putea raspunde: „Ei bine, atunci nu este neaparat nevoie sa mergi.”

Dar o abordare constienta ar fi normalizarea nesigurantei copilului si sustinerea acestuia pentru a-si dea seama cum sa treaca peste dorul de casa. Deci, ati putea sa va puneti copilul sa exerseze statul departe de casa.

Cand copilul este ingrijorat de primul sau examen final, cautati strategii, inclusiv pentru modul in care el ar trebui sa isi organizeze timpul si programul pentru a studia pentru examen.
Cu alte cuvinte, incurajati copilul sa isi dea seama cum poate face fata provocarilor. Oferiti-le ocazia, iar si iar, „sa-si dea seama ce functioneaza si ce nu.”

4. Invatati-va copiii abilitati concrete

Pentru a parafraza o zicala: Este mult mai indicat pe termen lung sa inveti pe cineva cum sa faca un lucru decat sa il ajuti la nesfarsit.
Cand lucrezi cu copiii, te concentrezi pe abilitatile specifice de care vor avea nevoie pentru a invata sa se ocupe singuri de anumite situatii.
Iti pui intrebarea: „In ce directie mergem? De ce abilitate au nevoie pentru a ajunge acolo?” De exemplu, poti invata un copil timid cum sa salute pe cineva si sa inceapa o conversatie.
5. Nu oferiti toate raspunsurile

In loc sa le oferiti copiilor dumneavoastra fiecare raspuns, incepeti sa folositi expresia „nu stiu”, „urmata de incurajarea rezolvarii problemelor”. Folosirea acestei fraze ii ajuta pe copii sa invete sa accepte incertitudinea si sa se gandeasca la modalitati de a face fata posibilelor provocari.

De asemenea, incepeti cu situatii banale, cand sunt mici fiindca ii ajuta pe copii sa se pregateasca pentru incercari mai grele. Nu le va placea, dar se vor obisnui.
De exemplu, daca copilul intreaba daca primeste o injectie la cabinetul medicului, in loc sa-l linistiti, spuneti: „Nu stiu. S-ar putea sa fie cazul. Hai sa vedem cum vei trece peste asta.”

In mod similar, daca copilul intreaba: „Ma voi imbolnavi astazi?” In loc sa spuneti: „Nu, nu o vei face”, raspundeti cu: „S-ar putea, deci ce vei face in aceasta privinta?”
Daca copilul dumneavoastra se ingrijoreaza ca isi va uri facultatea, in loc sa spuneti „O sa-ti placa”, i-ati putea explica faptul ca unor boboci nu le place si sa ii ajutati sa-si dea seama ce sa faca daca simt la fel.
6. Evitati sa vorbiti in termeni catastrofici

Incercati sa fiti atenti la ceea ce le spuneti copiilor si la ce spuneti in preajma lor. Parintii anxiosi, in mod special, tind sa „vorbeasca foarte dramatic in jurul copiilor lor”.
De exemplu, in loc sa spuneti: „Este foarte important pentru tine sa inveti sa inoti, pentru ca ar fi devastator pentru mine daca te-ai ineca!” Ati putea incerca sa spuneti: „Este foarte important pentru tine sa inveti sa inoti”.

7. Lasati copiii sa faca greseli

„Esecul nu este un pas inapoi, ci un pas inainte". Sa lasi copiii sa o dea in bara este greu si dureros pentru parinti, dar ii ajuta pe copii sa invete cum sa se redreseze din derapaj si sa ia decizii informate data viitoare.

In cazul in care un copil are un proiect, parintii anxiosi sau supraprotectivi doresc de obicei sa se asigure ca proiectul este perfect, chiar daca copilul lor nu este interesat sa o faca in primul rand. Este util pe termen lung sa lasati copiii sa constientizeze consecintele actiunilor lor.
In mod asemanator, daca copilul nu doreste sa mearga la antrenamentul de fotbal, puteti sa-l lasati sa stea acasa. Daca la urmatorul joc va sta pe banca, isi va asuma urmarile deciziei luate.

8. Ajutati-i sa-si gestioneze emotiile

Inteligenta emotionala si autoeducarea sunt puncte esentiale in dezvoltarea adaptablitatii si rezilientei.
Puteti invata copiii ca toate emotiile sunt normale. Este natural sa te simti suparat ca ai pierdut jocul sau ca altcineva a terminat inghetata. Tutorii ii pot invata, de asemenea, ca dupa ce isi proceseaza sentimentele, trebuie sa se gandeasca la ceea ce fac in continuare.

Copiii invata foarte repede ce emotii puternice le aduc ceea ce isi doresc. Parintii trebuie sa invete cum sa stapaneasca emotiile, de asemenea.

I-ati putea spune copilului: „Inteleg ca asa simti. M-as simti la fel daca as fi in locul tau, dar acum trebuie sa-ti dai seama care este cea mai potrivita miscare in conitnuare.
Daca copilul dumneavoastra are o criza de nervozitate, fiti clari cand vorbiti despre ce comportament este adecvat (si inadecvat). Ati putea spune: „Imi pare rau ca nu mergem sa cumparam inghetata, dar acest comportament este inacceptabil.”
9. Modelarea rezilientei

Desigur, copiii invata si din observarea comportamentului parintilor lor. Incercati sa fiti calmi si consecventi. Nu puteti sa-i spuneti unui copil ca vreti ca el sa-si controleze emotiile in timp ce la randul vostru aveti scapari.

Sa fii parinte necesita multa practica si cu totii o dam in bara. Cand faceti o greseala, recunoasteti. Puteti spune: „Chiar am dat-o in bara. Imi pare rau ca nu m-am descurcat foarte bine. Hai sa discutam despre un mod diferit de a face fata acestui lucru in viitor”.

Flexibilitatea ii ajuta pe copii sa treaca prin incercarile inevitabile, triumfurile si greutatile copilariei si adolescentei. Copiii rezilienti devin, de asemenea, adulti rezilienti, capabili sa supravietuiasca si sa prospere in fata factorilor de stres inevitabili ai vietii.

Bibliografie
Margarita Tartakovsky - 10 Tips For Raising Resilient Kids. PsychCentral, 2022.
Reid Wilson, Lynn Lyons, - Anxious Kids, Anxious Parents: 7 Ways to Stop the Worry Cycle and Raise Courageous and Independent Children. 2013
Friedberg A, et al. (2018). Resilience, trauma, and coping. guilfordjournals.com