Riscurile algocalminului si aspirinei la copil

Denumirile comerciale variaza, dar majoritatea persoanelor le cunosc tot dupa denumiri generice, comerciale de uz larg.

Aceste doua medicamente sunt cunoscute ca algocalmin si aspirina. Ce riscuri implica aceste doua medicamente in general, dar cu atat mai mult daca sunt administrate copiilor?

Din ce clasa a medicamentelor fac parte si pentru ce sunt administrate? Sunt ele eliberate si fara prescriptie si ar fi mai bine sa fie sau nu eliberate cu reteta medicala?Cam care este utilizarea lor si in alte state? Si in final: Au mai multe beneficii sau mai multe efecte nocive aceste doua medicamente?

Acestea sunt intrebari la care ar trebui sa stim raspunsul deoarece ne confruntam cu ele fie ca realizam, fie ca nu. Ce sunt algocalminul si aspirina, care este clasa lor de medicamente?

Algocalmin-ul sau mai precis substanta activa din acesta poarta denumirea de metamizol sodic. Metamizol-ul face parte din clasa analgezicelor cu un mic efect si antipiretic (adica impotriva temperaturii ridicate).

Ca si grupa de medicamente face parte din grupa antiinflamatoarelor nesteroidiene. Metamizolul se va utiliza asadar in dureri post-operatorii, in algii (dureri) de intensitate medie si mare.

Fie ca vorbim de dureri dentare, de cefalgii (dureri ale capului), mialgii (dureri musculare) sau artralgii (dureri articulare), algocalmin-ul este folosit pentru o varietate intreaga de dureri pentru care are de altfel si indicatie.

Insa la fel cum ne va prezenta si prospectul acestui medicament, el trebuie intrebuintat cand o serie intreaga de alte masuri sau de medicamente cu efecte secundare mai slabe ca ale lui, nu au mai avut efectul de a calma durerea.

Ca si contraindicatie absoluta pentru utilizare, acesta se refera la o alergie sau intoleranta fie la metamizol fie la intreaga clasa de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) sau in caz de afectiuni ale maduvei hematogene ori in caz de agranulocitoza, ori in caz de sarcina (primul si ultimul trimestru de sarcina) este contraindicata utilizarea metamizolului.

Nu se recomanda combinarea algocalminului cu medicamente hipotensive (captopril) sau cu medicamente cu spectru oncologic (metrotrexat).

Algocalmin-ul necesita prescriptie medicala pentru a putea fi utilizat si este interzisa de cativa ani eliberarea sa fara reteta.

Aspirina, sau mai precis acid-ul acetil salicilic face parte din categoria analgezicelor si din cea a antipireticelor.

Acidul acetil salicilic este recomandat in dureri de intensitate slaba sau moderata, indiferent de localizare (dismenoree, dureri articulare si musculare, cefalee sau dureri dentare) ori in cazul in care exista prezenta febra.

Se mai foloseste si ca antiinflamator pentru reumatismul articular acut sau in alte patologii reumatismale, dar si in cazul preventiei unui accident vascular cerebral, unui infarct sau in cazul preventiei unui tromboembolism datorita proprietatilor de anticoagulant, fapt pentru care este prescris si de cardiologi.

Aspirina este contraindicata in cazul unei alergii sau hipersensibilitati la AINS sau chiar la acidul acetilsalicilic, dar si in caz de risc ori de hemoragii interne prezente, in caz de ulcer sau de insuficiente hepatice ori renale acute, ori in caz de insuficienta cardiaca decompensata sau necompensata.

Aspirina nu se poate administra impreuna cu alte anticoagulante sau cu alte antiinflamtoare nesteroidiene, precum nici cu interferon (alfa) sau cu metrotrexat.

Aspirina nu necesita prescriptie medicala si poate fi eliberata la farmacii doar cu o simpla consiliere de catre un farmacist, asistent de farmacie, laborant ori chimist, adica persoane fara o pregatire medicala avansata.

Desi este vorba de reactii rare sau foarte rare ca si categorie, adica reactii care implica un numar redus sau un procent foarte scazut, totusi aceste riscuri de reactii adverse exista si sunt enuntate chiar si pe prospectul acestor medicamente.

Dintre reactiile enumerate de catre producatorii de metamizol sodic sau de acidacetilsalicilic cu diferite denumiri comerciale vom regasi:

In cazul metamizol-ului: se pot intalni usoare leucopenii (adica scaderi in numar ale celulelor albe din sange), asadar o capacitate de a rezista infectiilor mai scazuta. Se pot intalni si reactii de edem la nivelul faringelui sau esofagului ori al epiglotei, ori fenomene de hipotensiune moderata sau severa.

In cazuri si mai rare (cu precadere enunturile se refera la adulti) se poate intalni si agranulocitoza. Adica scaderea unei componente din sistemul nostru imunitar si anume a granulocitelor (bazofile, acidofile si neutrofile).

Aceasta agranulocitoza va prezenta ulcere anale sau ulcere bucale dureroase dar si dureri ale faringelui, insa in principal va scadea capacitatea de raspuns imun care va duce in speta la posibilitatea unei infectii mai rapide si la capacitatea de lupta cu aceasta infectie, destul de deficitara.

In cazul aspirinei, aceste reactii adverse se refera in principal la hemoragii interne sau externe usoare, dar care daca sunt pe un fond al unei persoane cu afectiuni in aceasta clasa (ulcer, trombocitopenie) riscurile sunt ceva mai crescute.

Initial poate fi depistat un simplu epistaxis dar pot sa existe si gingivoragii sau fenomene de arsura ori de iritatie digestiva, in special gastrica. Mai exista posibilitatea acutizarii fenomenelor de reactii astmatice, sau de inrautatire a acestor simptome de astm la pacientii cunoscuti cu bronsite asmatiforme.

Revenind la tema principala a articolului si anume ce poate provoca in materie de complicatii si reactii adverse aceste medicamente la un copil. Exista doua temeri majore in ce priveste utilizarea acestor medicamente la un copil de sub 12 ani.

In primul rand trebuie retinut ca algocalminul este doar o forma de prezentare a metamizolului, dar mai exista medicamente care combina acest metamizol si cu alte tipuri de medicamente.

Ca si exemplu, piafen-ul este un metamizol la care se adauga si un antispastic. Un alt exemplu este cel al analgezicului cu denumirea de benalgin, adica un metamizol la care se adauga pentru absorbtie si cofeina.

Agranulocitoza

Granulocitele sunt componenta a sistemului imunitar si sunt impartite in bazofile, acidofile si neutrofile in functie de reactia chimica pe care o dau la analizele de identificare.

Insa aceste granulocite sunt celule de aparare foarte importante, deoarece fiecare din aceasta ramura raspunde unui anumit tip de agent patogen. Adica fiecare din acestea este specializat pe raspunsul imun impotriva bacteriilor, virusurilor sau parazitilor.

Aceste granulocite sunt produse in maduva rosie sau maduva osoasa. Prin administrarea in mod repetat in special in copilarie cand sensibilitatea la medicamente este mult mai mare si cand intregul sistem imunitar este in formare, poate ca aceasta agranulocitoza sa se produca mult mai usor.

Aceasta agranulocitoza are loc pe doua parcursuri la copil prin administrarea de metamizol. In primul rand pot fi distruse mult mai usor granulocitele ce se afla deja in circulatia sanguina.

Iar al doilea mecanism este cel de distrugere al maduvei hematogene sau maduvei care produce aceste granulocite.

Administrarea ori in cantitate prea mare, ori pe o perioada indelungata fie consecutiv fie cu pauze poate sa produca aceasta agranulocitoza in cazuri foarte rare si la adulti, dar la copil acest risc este unul mult mai crescut.

Sindromul Reye

In ce priveste acidul acetilsalicilic acesta poate sa produca un alt sindrom tot la fel de grav care poarta denumirea de sindrom Reye.

Acest sindrom se manifesta printr-o afectare in principal hepatica adica are simptomatologia si manifestarea unei hepatite fulminante. Dupa aceasta hepatita fulminanta se poate produce si un edem cerebral.

Sindromul Reye are ca si simptomatologie voma dar si semne de afectare a sistemului nervos central. Adica o degradare a acestui sistem care este cauzat de o crestere a amoniacului in sange.

Acest amoniac nu mai poate fi inactivat de catre ficat si nu mai poate fi eliminat de catre aparatul excretor al rinichilor. Sindromul apare cu predilectie daca a fost administrata la copii sau in copilarie o cantitate mare sau repetata de acid acetilsalicilic.

Trebuie inteles ca probabilitatea mai mare de aparitia acestui sindrom Reye este nu daca este administrata o doza prea mare de acidacetilsalicilic, ci de doze repetate. Aceste doze repetate nu permit tesutului renal si tesutului hepatic care au totusi capacitatea de regenerare de a avea o dezvoltare adecvata.

Incetinind si deregland permanent refacerea tisulara a rinichiului si ficatului, in final vor declansa in lant o afectare a sistemului nervos, care poate duce la o afectare psiho-somatica, la afectiuni de ordin rational, adica provocarea unui retard, dar cel mai periculos este afectarea capacitatii cerebrale de a mai raspunde eficient sistemului vegetativ.

Sistem care se ocupa de tot ce inseamna coordonarea organelor interne. Pe langa aceste doua probleme majore provocate de catre metamizol si de catre acidul acetilsalicilic, aceste doua medicamente pot cauza si o insuficienta hepatica severa.

Insuficienta hepatica cronica este produsa din cauza faptului ca toate medicamentele vor fi activate prin pasajul hepatic. Tot ficatul impreuna cu rinichii sunt cei raspunzatori de eliminarea resturilor de medicamente.

In anumite state, ca si exemplu SUA nu mai este permisa utilizarea de metamizol, existand o poltica de protocol de prescriptie cat mai redusa a analgezicelor, iar in caz de necesitate a prescriptiei unor analgezice se interzice prescriptia metamizol-ului.

In statele occidentale, precum Belgia, achizitia de metamizol nu se poate face decat cu prescriptie medicala.

Timp in care in anumite state precum Olanda sau Spania au retras complet si interzis comercializarea produselor de metamizol. Germania pe de alta parte, permite folosirea de metamizol simplu, nefiind permisa combinarea acestuia cu nici un alt excipient.

Acidul acetilsalicilic este prescris in SUA la fel ca si majoritatea medicamentelor doar pe prescriptie medicala si doar pe un nume propriu.

Adica pe fiecare tub de medicamente va fi precizat in mod clar, doza si modul de administrare, dar si titularul acelui medicament pentru care a fost prescris medicamentul.

In statele occidentale se prefera o utilizare cat mai redusa a medicamentelor si incercarea unei ajustari prin alimentatie sau medicamente cu risc foarte scazut si cu cat mai putine efecte colaterale.

In aceste situatii apare poate intrebarea, ce este de facut? Solutia nu ar fi aceea de a nu se administra aceste medicamente. Este bine sa ne consultam cu medicul de familie sau cu medicul pediatru in ce priveste tratamentul pentru copil.

De asemenea, este indicat a nu se face exces de zel, sau a exagera simptomatologia de durere, sau de febra a copilului riscand sa inducem in eroare medicul care poate prescrie aceste medicamente.

Solutia poate fi una de mijloc, a nu exclude complet aceste medicamente in terapia copilului dar nici a le utiliza in exces, deoarece la fel ca oricare alt medicament are efecte adverse.

Efectele adverse vor fi resimtite mult mai puternic de catre un copil decat de un organism deja format al unui adult.

Incercand a sista cat mai rapid orice durere a copilului nostru riscam de fapt sa ii producem boli mai camuflate dar care pot avea repercursiuni pe termen mediu si lung si din care recuperarea este mult mai dificila chiar daca nu produce aceleasi simptome dureroase.