Planificarea vizitelor la medic pentru copilul tau

Nou nascutul in primul an de viata necesita o atentie sporita din partea familiei si in special a mamei. Este studiat si confirmat faptul ca orice nou nascut indepartat de mama sa poate dezvolta ulterior pe parcursul vietii probleme de atasament si posibil o stare de depresie.

Aceasta legatura intre mama si nou-nascut, cunoscuta sub numele de "bonding", este cruciala pentru dezvoltarea emotionala si cognitiva a copilului si trebuie pusa in aplicare inca de la primele momente de dupa nastere.

Inca din primele momente este foarte util ca nou nascutul sa fie pus la san deoarece acest lucru aduce foarte multe beneficii atat mamei cat si copilului. Contactul piele pe piele si alaptarea precoce stimuleaza productia de oxitocina, hormontul atasamentului, atat la mama cat si la copil.

Alimentatia naturala reprezinta alimentatia exclusiva cu lapte de mama. Acest lucru se realizeaza in primele 6 luni de viata, conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Alimentatia naturala reprezinta alimentatia ideala si cea mai economica, avand compozitie adaptata la posibilitatile de digestie si necesitatile nutritive ale sugarului.

Pe langa valoarea nutritionala, laptele de mama asigura protectie antiinfectioasa, antialergica, contine factori de crestere si hormoni benefici, consolideaza legaturi afective intre mama si copil. In plus, compozitia laptelui matern se adapteaza in timp la nevoile in schimbare ale copilului.

Pentru o crestere si dezvoltare armonioasa a copilului trebuiesc asigurate toate conditiile necesare, alimentatie, climat, integrare sociala, comunicare si nu in ultimul rand screening-ul starii de sanatate. Acest screening este realizat de catre medicul de familie sau pediatru care va evalua la anumite intervale starea de sanatate a copilului.

Pentru ca aceste vizite sa aduca un beneficiu cat mai mare nou-nascutului ele trebuiesc realizate in concordanta cu etapa de varsta a nou-nascutului.

Este stiut faptul ca nou-nascutul parcurge mai multe etape in dezvoltarea sa.

Astfel avem: perioada de nou-nascut – 0 -28 de zile de la nastere; perioada de sugar – 1 luna – 12 luni (1 an) de la nastere; perioada de copil mic – 1 an – 3 ani; perioada de prescolar – 3 ani – 6 ani; perioada de scolar – 6 ani – 10-13 ani (in cazul fetelor) si 6 ani – 14 ani (in cazul baietilor); perioada de adolescent - de la 10-13 ani pana la 18-21 ani, in functie de dezvoltarea individuala.

Programarea vizitelor la medic se va face in functie de varsta copilului astfel:

a) prima vizita se va face in primele 24-48 de ore dupa externarea din maternitate – moment in care copilul este inregistrat la un medic de familie si acesta culege toate informatiile necesare pana la acel moment cu privire la starea de sanatate si particularitatile copilului

b) in prima luna de viata vizitele vor fi facute la 1-2 saptamani si la 1 luna;

c) in intervalul 1 luna – 6 luni vizitele se vor face lunar;

d) in intervalul 6 luni – 1 an vizitele se vor face la 9 luni si la 1 an;

e) in intervalul 1 an – 3 ani vizitele se vor face la 15, 18, 24 si 36 de luni;

f) peste varsta de trei ani vizitele la medicul de familie/medicul pediatru se vor face anual si la intrarea in colectivitate (gradinita, scoala, liceu, etc.)

Este important de mentionat ca acest program poate varia in functie de nevoile individuale ale copilului si de recomandarile specifice ale medicului.

In timpul vizitelor de screening cu privire la cresterea, dezvoltarea si starea de sanatate a copilului medicul va urma anumiti pasi care ii vor aduce informatiile necesare pentru intocmirea unor tabele de crestere si dezvoltare care vor fi comparate cu rezultate din diverse studii statistice.

A. Anamneza

Primul pas este reprezentat de efectuarea anamnezei (discutia cu pacientul/ apartinatorii). In primii ani de viata copilul nu este capabil sa relateze anumite aspecte cu privire la cresterea si dezvoltarea lui. Din acest motiv medicul va sta de vorba cu parintii copilului si va culege informatiile nevesare de la acestia. Este bine ca parintii sa urmareasca indeaproape evolutia copilului ca sa poata relata cat mai bine diferitele aspecte pe care medicul le va solicita.

Pe langa o anamneza generala medicul va face si o anamneza nutritionala. Anamneza nutritionala contine toate datele cu privire la alimentatia copilului – stare de nutritie, diversificarea alimentelor, alimentatie naturala, alimentatie mixta, etc.

Medicul va intreba despre frecventa meselor, cantitatea si tipul de alimente consumate, eventuale alergii sau intolerante alimentare, si orice dificultati legate de alimentatie.

Pentru a putea aprecia cat mai corect starea de nutritie, crestere si dezvoltare a copilului trebuiesc utilizati niste parametri care au rolul de a obiectiva datele obtinute in urma anamnezei.

Parametrii utilizati sunt reprezentati de criteriile somatice si criteriile neuropsihice de cerstere si dezvoltare a nou nascutului. Medicul va efectua o serie de masuratori antropometrice care ii vor fi de folos in aprecierea dezvoltarii corecte a nou nascutului.

Masuratorile antropometrice se refera la: greutatea corporala, lungimea (inaltimea), perimetrul cranian, perimetrul toracic, perimetrul abdominal, grosimea plicii tricipitale, indicele ponderal si indicele nutritional, etc. Aceste masuratori sunt apoi comparate cu curbele de crestere standardizate pentru varsta si sex, cum ar fi curbele OMS sau CDC.

B. Examenul fizic

Al doilea lucru pe care medicul il efectueaza este reprezentat de examenul clinic general. In cadrul acestui examen clinic general medicul va culege date cu privire la starea generala a copilului, aspectul tegumentelor, integritatea aparatului locomotor, aparatul respirator, cardiovascular, gastro-intestinal, genito-urinar vor fi de asemenea evaluate.

In cadrul examenului clinic se va efectua si examenul neuropsihic, iar datele obtinute vor fi comparate cu reperele statistice ale dezvoltarii normale.

Examenul fizic include si evaluarea dezvoltarii motorii grosiere si fine, cum ar fi capacitatea copilului de a se rostogoli, de a sta in sezut, de a merge sau de a manipula obiecte mici. De asemenea, medicul va evalua dezvoltarea social-emotionala a copilului, observand interactiunile acestuia cu parintii si cu mediul inconjurator.

In cadrul vizitelor la medic, pe langa anamneza si examinari se vor face si o serie de recomandari privind masurile generale de igiena si protectie, alimentatie – ce tip de alimentatie i se potriveste cel mai bine copilului, cand este momentul optim de diversificare, evitarea anumitor alimente in caz de intoleranta, etc. – se vor oferi informatii cu privire la administrarea suplimentara de vitamine, macroelemente, oligoelemente, masuri de stimulare si recuperare neuropsihica in cazul unei intarzieri in dezvoltarea neuropsihica, imunizari profilactice si educatia copilului.

Medicul va discuta si despre siguranta copilului, inclusiv prevenirea accidentelor in casa, siguranta in masina si importanta supravegherii permanente. De asemenea, se vor oferi sfaturi despre igiena orala, importanta somnului si a activitatii fizice adecvate varstei.

Dezvoltarea neuropsihica se obiectiveaza cu ajutorul criteriilor neuropsihice - tonusul muscular, postura, motilitatea (miscarea spontana si voluntara), reflexele arhaice (supt, apucat, etc.), prehensiunea (apucarea) si manipularea obiectelor, vazul, auzul, limbajul, dezvoltarea intelectuala (memorizare, abstractizare, sinteza, expresia verbala, exprimarea in scris, capacitatea de rezolvare a unor probleme, sociabilitatea, etc.),

Cele mai importante aspecte in dezvoltarea neuropsihica sunt reprezentate de vaz, postura si limbaj. Urmarind aceste aspecte se poate aprecia gradul de dezvoltare. Orice intarziere in dezvoltarea acestor aspecte poate indica necesitatea efectuarii unor investigatii de specialitate.

Este important de mentionat ca dezvoltarea copiilor poate varia considerabil, si ca unele intarzieri minore pot fi normale. Cu toate acestea, medicul va fi atent la semnele de intarziere semnificativa sau regresie in dezvoltare, care ar putea indica nevoia unor evaluari suplimentare.

In cadrul cresterii si dezvoltarii pot aparea o serie de perturibari care afecteaza aceste procese fiziologice. Din acest motiv este foarte important ca aceste lucruri sa fie sesizate la timp, iar parintii sa apeleze la un medic specialist pentru corectarea acestor perturbari.

Anomalii primare de crestere si dezvoltare: anomalii genetice, sindroame plurimalformative, infectii intrauterine, etc.

Anomalii secundare de crestere si dezvoltare: malnutritie protein-energetica, malnutritie proteica, infectii postnatale, insuficiente organice severe, disfunctii endocrine, sindroame de maldigestie si malabsorbtie.

Printre factorii care pot afecta cresterea si dezvoltarea se numara si:

• Factorii de mediu, cum ar fi expunerea la toxine sau stresul cronic
• Factori psihosociali, cum ar fi neglijenta sau abuzul
• Tulburari neurologice sau de dezvoltare, cum ar fi autism sau ADHD
• Boli cronice care afecteaza absorbtia nutrientilor sau metabolismul

In cazul identificarii unor probleme, medicul poate recomanda consultatii cu specialisti precum neurologi pediatri, endocrinologi, geneticieni sau psihologi, in functie de natura ingrijorarilor.

In contextul unei cresteri si dezvoltari armonioase nou-nascutul are nevoie de toata atentia celor din jur! Parintii joaca un rol crucial in monitorizarea si sprijinirea dezvoltarii copilului lor, iar comunicarea deschisa si regulata cu medicul pediatru este esentiala pentru asigurarea unei cresteri si dezvoltari optime.