Influenta problemelor psihice ale parintilor asupra copiilor

Majoritatea evenimentelor care afecteaza sau provoaca stres parintilor se abat si asupra copiilor. Cum se intampla acest lucru? Simplu. Parintii merg la serviciu, unde sunt supusi stresului si problemelor cotidiene. In timpul scurt care le mai ramane dupa ce ajung acasa, se ocupa de treburile gosopodaresti, de plata facturilor si intr-un final, daca le mai ramane timp, de sanatatea emotionala a copiilor lor.

Mai mult decat atat, parintii au fost si eu copii candva si vin cu un bagaj de rani emotionale si asteptari foarte mari din partea propriilor copii. Aceste aspecte ii pot afecta pe cei mici daca nu exista constientizare din partea adultilor.

Ca sa intelegeti mai bine, va voi oferi un exemplu: O persoana care in copilarie a avut un parinte foarte exigent si violent, este posibil sa se manifesta la fel cu propriul copil, desi isi aminteste de ranile sufletesti avute.

Iata care sunt principalele probleme ce pot afecta copiii crescuti de un parinte cu afectiuni psihice:

Izolarea sociala presupune evitarea contactului social sau al comunicarii si poate contribui la aparitia sau poate rezulta in urma: anxietatii, atacurilor de panica, dependentei, violentei si ale comportamentelor neadecvate ale parintelui.

Unele afectiuni mentale pot avea simptome foarte serioase, care pot afecta psihicul copilului:

- Daca parintii au impresia ca aud voci, vad lucruri sau ca cineva doreste sa le faca rau, comportamentul rezultat poate fi confuz si inspaimantator pentru copil. Mai mult decat atat, el poate fi copiat.

- Autovatamarea deliberata poate de asemenea sa produca spaima copilului.

- Este destul de dificil pentru un copil sa discute cu cineva din mediul extern despre situatia familiala si sa isi exteriorizeze sentimentele - in general, copilul devine introvertit.

- Copilul nu are maturitatea necesara pentru a intelege gravitatea faptelor si evita sa comunice in exterior evenimentele din cadrul familiei, plecand de la premiza ca va fi tratat drept o sursa fara credibilitate.

- Intr-o astfel de situatie, copilul mentine permanent o stare de alerta si teama interioara, nestiind ce urmeaza sa se intample in continuare sau ce reactii vor mai dezvolta parintii.

- Un copil crescut intr-o familie cu astfel de probleme sufera de sindromul singuratatii.

Sentimentul de vina

Un copil nu este capabil sa inteleaga natura unei boli psihice; orice manifestare nefireasca a parintelui este pusa de micut pe baza unei suparari, provocate poate chiar de el.

- Copiii, in general cei de varste foarte mici, considera, deseori, ca evenimentele negative care au loc in cadrul familiei sunt cauzate de ei sau de un gest al lor ("pozna").
- Unii copii se simt responsabili pentru afectiunile parintilor.

- In multe situatii, copii crescuti in familii cu probleme psihice au tendinta de a manifesta furie, cauzata de diferentele dintre parintii lor si ai altor copii sau de efectele pe care le au afectiunile psihice asupra comportamentului parintilor si climatului familial.

- Copiii pot de asemenea sa se simta neloiali fata de parinti (sentiment de tradare) in perioadele in care simt furie fata de evenimentele care se petrec in viata lor.

- Un climat familial in care copilul manifesta sentimente contradictorii (furie/sentiment de tradare/vina), poate favoriza afectarea copilului cu aceeasi boala de care sufera parintii.

Parintii care sufera de o problema psihica grava nu au posibilitatea de a ingriji un copil la acelasi nivel cu un parinte sanatos; copilul poate simti astfel lipsa de atentie sau de protectie.

- Un copil crescut intr-o familie cu probleme psihice grave, este, de regula, mult mai dezvoltat ca si gandire decat un alt copil de aceeasi varsta - fiind nevoit in unele situatii sa-si poarte singur de grija, sau, chiar mai mult, sa ofere sprijin si parintelui bolnav sau unui fratior mai mic.

- In multe situatii, astfel de copii invata sa-si gateasca singuri, si pe masura ce cresc, preiau toate responsabilitatile gospodariei (la varste la care alti copii nu sunt capabili de nici un act de independenta).

- Nefiind suficient de maturi si neavand in preajma un parinte care sa le poarte de grija, uneori acesti copii se supun unor situatii periculoase, fara insa a le constientiza.

- Maturitatea psihica a unui copil crescut intr-o familie cu probleme este superioara unui copil de aceesi varsta, insa nu poate fi comparata cu a unui adult; in fond, micutul este tot un copil, supus unei situatii dramatice, in care este nevoit sa se descurce pe cont propriu si care il maturizeaza fortat.

In familiile cu probleme psihice in care exista si copii, este foarte important suportul rudelor sau a unor persoane din mediul extern. Copiii pot fi sprijiniti de alte familii, prieteni, profesori, biserica sau orice alta persoana de incredere. In unele situatii, poate fi necesar si sprijinul unor organizatii dedicate.

Cum puteti fi de ajutor unui astfel de copil?

- Convingandu-l ca este bine sa va ceara ajutorul.

- Ascultandu-l si intelegandu-i temerile si trairile.

- Manifestand intelegere fata de situatia sa familiara si fata de efectele pe care le pot avea bolile mentale atat asupra parintilor lui cat si asupra altor parinti.

- Convingandu-l ca este bine sa va apeleze pe dumneavoastra sau o alta persoana de incredere, in situatiile in care se simt speriati, singuri sau in primejdie.

- Invatandu-l ce trebuie sa faca pentru a se simti in siguranta sau ce numere de urgenta trebuie sa apeleze atunci cand imprejurarile necesita acest lucru.

- Asigurati-va ca exista o persoana de incredere care poate avea grija de copil, ii poate gati si ii poate oferi cateva minute de atentie, in momentele in care starea de sanatate a parintele nu ii permite acest lucru.

Nu uitati ca toti copiii au nevoie de un suport afectiv si de o educatie potrivita pentru a se dezvolta armonios. Este de datoria noastra, a tuturor, sa le oferim aceste lucruri si sa ne asiguram ca parintii isi indeplinesc pe deplin atributiile.