Importanta vitaminei D in profilaxia rahitismului

Rahitismul carential este o boala de nutritie determinata de hipovitaminoza D. Apara in cazurile de crestere rapida a organismului si este caracterizat printr-un deficit de maturare a matricei proteice a osului legata de o carenta in vitamina D. Fenomenul principal este o diminuare a absorbtiei intestinale a calciului si deci, o carenta in calciu. Rezulta un deficit de mineralizare osoasa care afecteaza intregul schelet, dar care predomina la nivelul zonelor unde cresterea osoasa este cea mai importanta, in special cartilagiile de crestere ale oaselor lungi.

Copiii cu risc crescut pentru rahitism sunt: copiii din tari nordice, copiii din zone urbane cu poluare atmosferica importanta, medii defavorizate, copiii cu piele pigmentata, copii din mame carentate, cu sarcini iarna, prematuri, gemeni, copiii cu greutate mica la nastere, copiii care primesc medicamente care interfereaza cu metabolismul sau cu actiunea vitaminei D.

In Romania prevalenta rahitismului este inca una ridicata, cu toate ca din anul 2002 se deruleaza Programul National de profilaxie a rahitismului cu vitamina D.

Mentinerea ponderii crescute a rahitismului carential in Romania cuprinde urmatoarele cauze:

•  aplicarea incompleta si incorecta a schemelor de profilaxie cu vitamina D;
•  neadaptarea dozelor de vitamina D la nevoile specifice fiecarui copil;
•  poluarea crescuta a atmosferei;
•  expunerea insuficienta a copilului la ultravioletele solare;
•  alimentatia incorecta si dezechilibrata, cu un exces de fainoase.

Vitamina D este un hormon steroid. Primul pas in sinteza sa se face la nivelul pielii sub actiunea razelor solare de tip UVB atunci cand ne expunem la soare (7dehidrocolesterolul este transformat in cholecalciferol = Vitamina D3).

Pentru a deveni activa, sub forma de hormon, vitamina D3 va trebui sa fie transformata enzimatic, in mai multe etape la nivel hepatic, renal si cu ajutorul parathormonului (PTH) secretat de glandele paratiroide.

Deficientele de nutrienti sunt, de obicei, rezultatul insuficientei dietetice, a absorbtiei si a utilizarii deteriorate, a necesitatii crescute sau a excretiei crescute.

O deficienta de vitamina D poate aparea atunci cand aportul obisnuit este mai mic decat nivelul recomandat in timp, expunerea la lumina soarelui este limitata, rinichii nu pot converti 25 (OH) D in forma sa activa sau absorbtia de vitamina D din tractul digestiv este inadecvata.

Dietele cu deficit de vitamina D sunt asociate cu alergia la lapte, intoleranta la lactoza, ovo-vegetarianism si veganism.

Expunerea la radiatii ultraviolete este o sursa importanta de vitamina D. Nivelul vitaminei D astfel sintetizate depinde de pigmentarea tegumentelor, de anotimp, de gradul de insorire a regiunii, de nivelul poluarii atmosferice, de durata expunerii la soare si de practica utilizarii cremelor de protectie solara.
In acest caz trebuie tinut cont de balanta intre beneficii si riscuri, luarea in calcul a unei expuneri suficiente la soare care sa asigure o sinteza adecvata de vitamina D totodata prevenirea riscului de neoplasm al pielii.

Pentru evitarea efectelor secundare este recomandata expunerea la soare inainte de ora 10:00 si dupa ora 16:00.

In primele 5-6 luni de viata necesarul de vitamina D al sugarului este asigurat de lapte, acesta fiind alimentul de baza in aceasta perioada. Copilul se naste cu un depozit de vitamina D care este suficient in primele 8-12 saptamani de viata numai in conditiile in care mama sa in timpul sarcinii a avut un nivel adecvat al vitaminei D.

Un litru de lapte de mama asigura 865 U.I./L vitamina D, compusa dintr-o cantitate mica de vitamina D liposolubila (15,7 U.I./L) si 850 U.I./L sulfat de vitamina D hidrosolubila. Laptele de vaca asigura un aport scazut de vitamina D numai 10-40 U.I./L si desi contine o cantitate mare de Ca si P raportul neadecvat intre aceste elemente genereaza o absorbtie scazuta a calciului.

In alimentatia sugarului laptele de mama este superior laptelui de vaca prin continutul crescut de vitamina D, dar si prin biodisponibilitatea mai mare a acestei vitamine. In ceea ce priveste calciul si fosforul, elemente necesare in sinteza osoasa in laptele de mama exista un raport Ca/P (1,7) optim ceea ce favorizeaza absorbtia acestor elemente.

Formulele de lapte concepute pentru copii au incercat sa corecteze deficientele laptelui de vaca mentionate anterior prin suplimentare cu vitamina D (400 U.I./litru) si realizarea unui raport adecvat Ca/P.

Dupa varsta de 5-6 luni, odata cu introducerea alimentatiei complementare, aportul de vitamina D este asigurat si de alimentele de origine animala si vegetala.

•  Alimentele de origine animala, cunoscute ca sursa importanta de vitamina D, sunt: galbenusul de ou, untul, ficatul de vita, pestele gras si uleiul de peste.

•  Alimentele de origine vegetala contin o cantitate mica de ergocalciferol si prezinta o absorbtie intestinala scazuta.

Profilaxia rahitismului la copil trebuie inceputa din perioada prenatala, respectiv din ultimul trimestru de sarcina.

Doza de vitamina D la gravida este de: 400 U.I., per os, zilnic, in anotimpul insorit;  800 U.I. per os, zilnic, in situatii speciale: alimentatia carentata, sezonul rece, zone poluate; 4.000 U.I. pe saptamana, per os, in cazurile cu o complianta scazuta a gravidei la administrarea zilnica.  

O importanta deosebita o au adoptarea unui regim de viata si alimentatie sanatoasa;  expunerea echilibrata la aer si soare; alimentatia bogata in surse naturale de vitamina D si calciu; evitarea nasterilor premature.

Regimul igieno-dietetic constituie un rol esential in profilaxia rahitismului carential. Pentru evitarea aparitiei rahitismului la copil este important sa fie respectate urmatoarele recomandari:

• alaptarea exclusiva in primele 5-6 luni de viata ale copilului;
• prelungirea alimentatiei la san pana dupa varsta de un an, chiar pana la doi ani (recomandare OMS);
• alimentatia sugarului cu formule de lapte doar in situatia in care nu este posibila alaptarea;
• evitarea laptelui de vaca si laptele praf traditional la sugar pana la varsta de 12 luni;
• introducerea alimentelor complementare la sugar in jurul varstei de 5 luni.
• alimentatia mamei care alapteaza trebuie sa includa alimente bogate in vitamina D.

In Romania suplimentarea cu vitamina D se recomanda pentru toti sugarii si copiii sanatosi. Profilaxia rahitismului cu vitamina D se face zilnic, per os, doza recomandata fiind de 400-800 U.I./zi;  se initiaza administrarea preparatelor la varsta de 7 zile dupa nastere, chiar si la prematuri; se administreaza continuu pana la varsta de 18 luni.

Cerintele de vitamina D nu pot fi indeplinite in mod obisnuit doar cu lapte uman, care furnizeaza <25 UI / L pana la 78 UI / L. (Continutul de vitamina D din laptele uman este legat de nivelul de vitamina D a mamei, astfel incat mamele care completeaza cu doze mari de vitamina D pot avea un nivel corespunzator ridicat al acestui nutrient in laptele lor.

Vitamina D este cruciala in dezvoltarea armonioasa a sistemului osos. Cu toate ca aportul de Vitamina D este esential inca din primele zile de viata a copilului, laptele matern nu asigura in totalitate un aport adecvat fiind necesara suplimentarea cu pereparate adecvate ce contin Vitamina D.

Perspectiva utilizarii preparatelor de Vitamina D in doze adecvate de la nastere atrage dupa sine internari mai putin frecvente pentru modificari de tratament si recaderi ducand la o scadere a costurilor mai ales in ceea ce priveste sistemul public de sanatate.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK56070/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12002681/