Cresterea si dezvoltarea copilului. Cand este cazul sa ne ingrijoram?

Una din preocuparile parintilor si ale pediatrilor, inca de la nasterea copilului, este ca periodic sa-l masoare si sa-l cantareasca pentru a-i monitoriza ritmul de dezvoltare.

Parintii asteapta intotdeauna cu interes verdictul medicului: a luat sau nu bine in greutate? Cati centimetri a crescut luna aceasta? Inaltimea lui este normala pentru varsta sa? Semne de intrebare si temeri apar in mintea parintilor grijulii si dornici ca cel mic sa fie perfect dezvoltat sau cat mai aproape cu putinta de indicii din graficele de crestere.

Endocrinologia pediatrica reprezinta puntea de legatura intre pediatrie si endocrinologie, ocupandu-se de mai multe probleme caracteristice acestei categorii. Auxologia, la randul ei, se ocupa exclusiv cu tulburarile de crestere - predominant cu deficitul de crestere.

De regula, endocrinopediatrul consulta copiii cu talie si/sau inaltime mica, recomandati spre examinare fie de medicii de famile sau de cei scolari sau, mai frecvent, adusi de parinti, preocupati de stagnarea sau cresterea insuficienta in inaltime/greutate.

Majoritatea copiilor de inaltime medie sau mica mostenesc talia de la genitori, inaltimea copilului corespunzand mediei inaltimii parintilor +/- 8 cm. Unii copii pot avea tulburari hormonale - deficit de hormoni de crestere sau tiroidieni, exces de cortisol etc. De aceea, orice copil cu inaltime mica trebuie corect investigat si pe masura ce sunt excluse cauzele inaltimii mici idiopatice – de exemplu familiale, alimentatie deficitara, rahitism, hipovitaminoze, alte boli cronice – sunt demarate investigatii amanuntite – radiografie de pumn, testari hormonale, tomografii etc.

Parintii trebuie sa urmareasca viteza de crestere in inaltime si greutate a copiilor lor. O viteza de 4-5 cm pe an si 2-3 kg este considerata normala chiar daca copilul este mai mic decat colegii de aceeasi varsta. Trebuie tinut cont de cresterea in salturi a copiilor in inaltime cu stagnare in greutate sau invers, de pastrarea orelor de somn - de la 22.00 pana dimineata – de supravegherea regimului alimentar si de sport.

In cazul in care este descoperit un deficit hormonal – de exemplu deficit de GH - hormon de crestere - copilul va incepe un tratament gratuit cu acest hormon obtinut sintetic in cadrul unui program al CNAS.

Tratamentul consta in injectii zilnice, prin intermediul dispozitivelor cu sau fara ac, sub stricta supraveghere a medicului endocrinolog. Copilul va fi retestat periodic - la 6 luni - si tratamentul este continuat pana se inchid cartilajele de crestere sau din alte motive, de la caz la caz. Reactiile adverse sunt foarte putine - in urma studiilor efectuate - doar la copiii care aveau deja anumite boli mai grave nediagnosticate. Parintii vor fi, oricum, bine instruiti si avizati privind posibilele reactii adverse.

O alta categorie de copii care nu cresc din cauze hormonale sunt cei cu deficit de hormoni tiroidieni sau exces de hormoni corticosuprarenalieni. Caracteristica tabloului clinic o constituie faptul ca acesti copii sunt micuti si grasuti. Investigatiile ulterioare diagnosticheaza cauza si indica tratamentul care, corect aplicat, duce la imbunatatirea ritmului de crestere.

Am expus in mare principalele cauze ale tulburarilor auxologice. Exista, desigur, sindroame genetice - TURNER, DOWN, PRADER WILLI si anomaliile osoase - exemplu: acondroplazia, hipocondroplazia care reprezinta afectiuni de granita, de ele ocupandu-se mai multe specialitati – de exemplu, ortopedia, medicina interna etc.

Mesaj de luat acasa: Un copil care nu creste cel putin 4 cm pe an trebuie sa fie vazut de un medic endocrinolog! El va prescrie tratamentul adecvat si va urmari evolutia ulterioara a copilului.

Articol scris de dr. Antonela Burlacu, Medic Primar Endocrinolog

• Competente in endocrinologie pediatrica si ecografie endocrina
• D-na Dr. A. Burlacu face parte din echipa de medici a Clinicii de Pediatrie, Grupul Medical Romgermed